ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1778/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 15 aprilie 2016, Ministerul Justiției, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie civilă și comercială a transmis Tribunalului București, în temeiul art. 42 din O.U.G. nr. 51/2008, cererea de acordare a ajutorului public judiciar înaintată de către Autoritatea de transmitere competentă pentru localitatea Almere, Olanda - Raad voor Rechtsbijstand, pentru solicitantul A.

Această cerere a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. de dosar nr. x/2016.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 23 iunie 2016, pronunțată în dosar nr. x/2016, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a constatat că obiectul cererii cu soluționarea căreia a fost învestit nu este clar și a dispus emiterea unei adrese către Ministerul Justiției, ca Autoritate Centrală Română, în vederea obținerii de relații de la Autoritatea Centrală din Olanda și de la A., în sensul de a preciza clar obiectul cererii, respectiv dacă se formulează o cerere de exequator privind recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii Tribunalului Olanda Mijlocie, pronunțată la data de 30 aprilie 2014, în cadrul căreia se solicită ajutor public judiciar în condițiile art. 6 și următoarele din O.U.G. nr. 51/2008, ipoteză în care se va înainta cererea de exequator sau dacă se formulează o cerere de asistență extrajudiciară prin avocat în condițiile art. 35 din O.U.G. nr. 51/2008, situație în care se va preciza cu claritate că nu se formulează nicio cerere de chemare în judecată (inclusiv cerere de exequator) și se solicită asistență extrajudiciară.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs B., cale de atac ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, instanță care, prin încheierea din 6 februarie 2017, a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților legal citate, iar prin încheierea din 3 aprilie 2017, a respins cererea de îndreptare eroare materială privind încheierea din 6.02.2017, formulată de B..

Împotriva acestor două încheieri pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs B., C., D. și E., ultimii doi prin reprezentant legal B., recurs cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs formulată, înregistrată la Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și înaintată de această instanță Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurenții au susținut că cele două încheieri recurate constituie un abuz de putere și un adaos la lege.

Prin cererile ulterioare înregistrate în dosarul de recurs, recurenții au susținut că prin hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile purtate cu intimatul A. le-au fost aduse grave prejudicii de ordin psihic, material și moral, că nu s-a clarificat starea civilă a numitei B. și nu s-a cercetat identitatea cetățeanului iraniano-olandez A.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 493 C. proc. civ., măsurile procedurale în procedura de filtrare a recursului.

Astfel, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit în cauză s-a reținut că, în raport de dispozițiile art. 414, art. 446 cu referire la art. 442 și art. 458 C. proc. civ., recursul declarat de recurenta B. este admisibil în principiu, dar nu conține critici de nelegalitate care să poată fi circumscrise dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., urmând ca în complet de filtru să se aprecieze asupra nulității lui, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de asemenea, s-a reținut că, în raport de dispozițiile art. 458 C. proc. civ., recursul declarat de recurenții C., D. și E., ultimii doi prin reprezentant legal B., nu este admisibil, aspect asupra căruia urmează să se aprecieze în complet de filtru.

Raportul întocmit în cauză a fost analizat în complet de filtru și comunicat părților, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat puncte de vedere asupra raportului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 13 noiembrie 2017, fără citarea părților.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de chestiunile reținute în raportul asupra admisibilității în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul declarat de recurenta B. este nul.

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, se constată că, prin cererea de recurs formulată, recurenta B. a susținut că încheierile atacate constituie un abuz de putere și un adaos la lege.

Prin cererile ulterioare înregistrate în dosarul de recurs, a susținut că prin hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile purtate cu intimatul A. i-au fost aduse grave prejudicii de ordin psihic, material și moral, că nu s-a clarificat starea civilă a numitei B. și nu s-a cercetat identitatea cetățeanului iraniano-olandez A.

Nici în cererea inițială, nici în cele ulterioare, recurenta nu a indicat vreunul din motivele de nelegalitate reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Susținerea recurentei potrivit căreia încheierile atacate constituie un abuz de putere și un adaos la lege nu poate fi încadrată în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în lipsa unei argumentații prin care să se demonstreze în concret în ce constă nelegalitatea încheierilor recurate. Recurenta nu a adus critici punctuale în raport de considerentele încheierilor de ședință din 6 februarie 2017 și 3 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie în dosar nr. x/2016, ce constituie obiectul recursului, rezumându-se să afirme că încheierile recurate constituie un abuz de putere și un adaos la lege. Această afirmație generică, nedezvoltată și nestructurată din punct de vedere juridic, nu se poate constitui într-o critică de nelegalitate susceptibilă de încadrare în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Cât privește susținerile referitoare la faptul că prin hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile purtate cu intimatul A. i-au fost aduse grave prejudicii de ordin psihic, material și moral, că nu s-a clarificat starea civilă a numitei B. și nu s-a cercetat identitatea cetățeanului iraniano-olandez A., acestea nu au legătură cu soluțiile și argumentele instanței din încheierile recurate, nefiind astfel posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, constatând că recurenta B. nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și că în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în complet de filtru, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmând a constata nul recursul declarat de recurenta B.

Recursul declarat de recurenții C., D. și E., ultimii doi prin reprezentant legal B., este inadmisibil.

În ceea ce privește subiectele care pot exercita calea de atac deschisă de lege, dispozițiile art. 458 C. proc. civ. prevăd că, căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane.

În aplicarea regulii pe care acest text o instituie pentru toate căile de atac, în sensul că exercitarea căii de atac poate fi făcută numai de părțile aflate în proces, urmează a se reține că exercițiul căii de atac este deschis numai părților între care a purtat judecata în fața instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Atacarea pe calea recursului a hotărârilor judecătorești nu se poate realiza discreționar, ci numai de către părțile care au luat parte la judecarea pricinii, întrucât numai față de acestea hotărârile judecătorești își produc efectele.

Întrucât hotărârea judecătorească în materie civilă are putere de lucru judecat numai între părțile litigante, pe principiul simetriei, dreptul de a ataca cu recurs hotărârea judecătorească aparține numai părților din litigiu.

În speță, se constată că în dosarul Curții de Apel București, în care s-au pronunțat încheierile împotriva cărora s-a exercitat recursul cu a cărui judecată a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, au figurat ca părți numai B., în calitate de recurentă și A., în calitate de intimat, nu și recurenții C., D. și E.

Prin urmare, recurenții C., D. și E. nu au deschis exercițiul căii de atac a recursului, întrucât aceștia nu au avut calitatea de părți în etapa procesuală anterioară, în care au fost pronunțate încheierile recurate, motiv pentru care, în raport de dispozițiile art. 458 C. proc. civ., recursul acestora urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta B. împotriva încheierilor de ședință din 6 februarie 2017 și 3 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, în dosar nr. x/2016.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții C., D. și E., ultimii doi prin reprezentant legal B. împotriva acelorași încheieri.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2017.