ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2242/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2242/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea Curții de apel
Prin Decizia nr. 907 din 27 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererile de sesizare a Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a respins excepția lipsei calității de reprezentant și a respins cererea de revizuire formulată A. împotriva Deciziei nr. 4081 din 14 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Cererea de recurs
La data de 28.02.2017, A. a atacat cu recurs Decizia nr. 907 din 27 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, arătând că motivele recursului le va formula după ce i se va comunica hotărârea atacată.
Apărările intimatei-pârâte
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata-pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a solicitat menținerea soluției pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocând, totodată, excepția nulității recursului pentru nemotivare.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru considerentele care succed.
În speță, recursul formulat de A. vizează soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de recurentul-revizuent.
Regimul căii de atac este reglementat de dispozițiile speciale ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora: "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. (...)".
Aceste dispoziții speciale, care reglementează numai durata termenului special de recurs, derogatoriu de la termenul general, se completează cu prevederile C. proc. civ., în ceea ce privește motivele de nelegalitate ce pot fi invocate (art. 488), condițiile de formă ale recursului (art. 486) sau motivarea recursului (art. 487).
Astfel, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.", iar art. 470 alin. (5) arată că:
"În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."
Deși decizia atacată i-a fost comunicată recurentului la data de 06.04.2017, așa cum rezultă din dovada aflată la fila 11 a dosarului, acesta nu a înțeles să-și motiveze recursul.
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:
"Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședința publică."
Având în vedere că recursul nu a fost motivat și nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate de instanță din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de reclamantul A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 907 din 27 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2017.
Procesat de GGC - NN