ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 119/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Iași, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea Deciziei nr. 290/15.09.2014, a Notei de neconformitate nr. 44093/24.06.2014, a Informării nr. 44092/17.07.2014, exonerarea de la plata corecției financiare, în cuantum de 947.628,24 RON, stabilită, prin Nota de neconformitate nr. 44093/24.06.2014, restituirea sumelor nelegal reținute în contul corecției financiare, precum și suspendarea executării actelor administrative contestate.

Prin Sentința civilă nr. 28 din data de 23.02.2015, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Iași, prin Consiliul Județean Iași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, având ca obiect: anularea Deciziei nr. 290/15.09.2014, anularea Notei de neconformitate nr. 44093 din 24.06.2014, anularea Informării nr. 44092 din 17.07.2014, exonerarea de la plata corecției financiare în cuantum de 947.628,24 RON și restituirea sumelor reținute în contul corecției financiare.

A respins cererea reclamantei de suspendare a executării actelor administrative prin care s-a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. 413/13.01.2014.

A dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 100.000 RON, ce a fost consemnată la A., conform recipisei de consemnare nr. 1066965/2 din 20.11.2014, în măsura în care prezenta hotărâre va rămâne definitivă.

Împotriva Sentinței civile nr. 28 din data de 23.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Iași, prin Consiliul Județean Iași, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că, sentința pronunțată de prima instanță a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește achizițiile publice, deoarece din conținutul acesteia nu rezultă că sunt întrunite caracteristicile unei "nereguli" astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare.

În derularea procesului de evaluare a ofertelor, comisia de evaluare a respectat toate prevederilor legale în materia achizițiilor publice, în special principiul transparenței și al tratamentului egal. În acest sens, nu avea posibilitatea să facă abstracție de prevederile art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, cu modificările și completările ulterioare, care prevede în mod clar că, oferta este considerată inacceptabilă dacă a fost depusă de un ofertant care nu îndeplinește una sau mai multe dintre cerințele de calificare stabilite în documentația de atribuire sau nu a prezentat, conform prevederilor art. 11 alin. (4)-(5) documente relevante în acest sens.

Prin declararea ca neeligibile a sumelor reprezentând 5% din valoarea contractului ce a fost încheiat se poate constata că se diminuează în mod nejustificat gradul de absorbție a fondurilor europene, prioritate majoră a politicii guvernamentale, sumele reținute urmând să fie asigurate exclusiv din bugetul local.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a susținut că, instanța de fond în mod eronat și-a însușit concluziile Deciziei nr. 290/15.09.2014 conform cărora:

"În raport cu cele menționate mai sus, decizia comisiei de evaluare din cadrul autorității contractante de a descalifica o ofertă pentru singurul argument că a prezentat o echipă de experți mai numeroasă decât minimul considerat de către autoritatea contractantă, în condițiile în care suplimentarea numărului de experți nu ar presupune costuri suplimentare, a condus la încălcarea principiului de tratament egal".

Acest raționament este greșit pentru că, oferta a fost descalificată nu pentru că a prezentat o echipă de experți mai numeroasă, ci pentru faptul că nu a îndeplinit cerințele minime de calificare prezentate în fișa de date a achiziției și în anunțul de participare.

Astfel, comisia de evaluare avea posibilitatea să accepte o echipă de experți mai numeroasă numai dacă, fiecare specialist din echipa numeroasă îndeplinea condiția minimă de calificare, respectiv să dețină dublă specializare, E și respectiv G.

Din cele precizate, în opinia recurentei, rezultă că, decizia comisiei de evaluare a fost una corectă, aceasta neavând posibilitatea să modifice cerința din fișa de date și nici să interpreteze după bunul plac prevederile documentației de atribuire.

Așadar, corecția financiară aplicată este lipsită de temei legal și se impune anularea acesteia.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin încheierea de ședință din data de 23 martie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare, iar prin încheierea de ședință din data de 15 iunie 2016, s-a admis în principiu recursul declarat și s-a fixat termen pentru judecarea recursului în ședință publică.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod clar situația de fapt, analizând cauza din perspectiva îndeplinirii de către operatori economici a unor cerințe de calificare, care să ateste capacitatea acestora de a rezolva chestiunile legate de executarea contractului, pentru a se preveni astfel apariția oricărui risc de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a contractului ce urma a fi atribuit.

Conform prevederilor art. 201 din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare pe care actul normativ o avea la data lansării procedurii de achiziție: (1) Pe parcursul aplicării procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are dreptul de a solicita clarificări și, după caz, completări ale documentelor prezentate de ofertanți/candidați pentru demonstrarea îndeplinirii cerințelor stabilite prin criteriile de calificare și selecție sau pentru demonstrarea conformității ofertei cu cerințele solicitate.

În temeiul art. 178 alin. (2) și art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă trebuie să stabilească criteriile de calificare și selecție, precum și nivelul cerințelor minime solicitate, în funcție de valoarea, natura și complexitatea contractului ce urmează să fie atribuit și întotdeauna cu respectarea principiului proporționalității; solicitarea acestora nu trebuie să conducă la restricționarea participării la procedura de atribuire.

De asemenea, de menționat faptul că, între principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică se regăsește și principiul "tratamentului egal", respectiv aplicarea, în mod nediscriminatoriu a criteriilor de selecție și criteriilor de atribuire a contractului de achiziție publică, astfel încât, orice furnizor de produse, executant de lucrări sau prestator de servicii să aibă șanse egale în competiția pentru atribuirea contractului respectiv.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că decizia comisiei de evaluare din cadrul autorității contractante de a descalifica o ofertă pentru singurul argument că a prezentat o echipă de experți mai numeroasă decât minimul considerat de către autoritatea contractantă, în condițiile în care suplimentarea numărului de experți nu ar fi presupus costuri suplimentare, a condus la încălcarea principiului tratamentului egal, prevăzut de dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.

Așa fiind, în speța dedusă judecății devin incidente dispozițiile art. 6 alin. (1) și alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit cărora: (1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli. (3) În aplicarea prevederilor alin. (1), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în conformitate cu prevederile anexei care face parte integrată din prezenta ordonanță de urgență, în situația în care constată abateri de la aplicarea prevederilor reglementărilor naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice.

Or, în cauza dedusă judecății, nu poate fi primită apărarea recurentei-reclamante conform căreia comisia de evaluare avea posibilitatea să accepte o echipă de experți mai numeroasă numai dacă, fiecare specialist din echipa numeroasă îndeplinea condiția minimă de calificare, respectiv să dețină dublă specializare, E și respectiv G, în condițiile în care este necontestat faptul că echipa respectivă acoperea în integralitate cerințele specifice ale autorității contractante, pe domeniul 8 - Componente artistice - Restaurare lemn, structură lemn, fără ca acest lucru să fi atras după sine costuri suplimentare.

Față de aspecte prezentate, Înalta Curte constată că în mod temeinic și legal intimatul-pârât a procedat la aplicarea unei corecții financiare, prin reducerea valorii eligibile a contractului cu 5%, conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, Anexa 2, pct. 2.4. deoarece, descalificarea unei oferte doar pentru faptul că operatorul economic a prezentat echipă de experți mai numeroasă decât minimul impus de autoritatea contractantă, apare ca nelegală.

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, apreciind că soluția instanței de fond nu a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală hotărârea pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Iași, prin Consiliul Județean Iași împotriva Sentinței civile nr. 28/2015 din data de 23 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV