Antyipenkó împotriva Ungariei

DECIZIE Nr. 17514/05, de către Miklós ANTYIPENKÓ împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 11 martie 2008 ca Camera compusă de: Françoise Tulkens, Președintele Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebsky, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, judecători, Sally Dollé, secretarul secțiunii având în vedere cererea depusă la 28 aprilie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsește după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Miklós Antyipencó, este un cetățen maghiar care s-a născut în 1956 și trăiește în Budapesta.

Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, Agent, Ministerul Justiției și Executivul Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 aprilie 1994, reclamantul a semnat un contract de achiziționare a unor bunuri imobiliare. Părțile au fost de acord cu prețul – 7 milioane de forints maghiari (HUF) plus anumite piese de mobilier, care vor fi furnizate în viitor vânzătorilor. După ce a fost mutat, reclamantul a găsit defecte în proprietate. Refuzând să plătească costul reparațiilor, el a introdus o acțiune de compensare împotriva vânzătorilor în fața Curții de District din Budapesta XVIII/XIX la 30 martie 1995. Curtea de District a constatat pentru el în parte la 21 aprilie 2004. 2005 Curtea Regională de Budapesta a ridicat suma de compensare, dar a ordonat reclamantului să acorde inculpatului mobila sau HUF 500.000 în schimb.

Curtea se bazează pe probe documentare, opinia unui expert imobiliar și mărturia martorilor și a părților. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura a durat o perioadă de timp nejustificată. În plus, el s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 cu privire la rezultatul procedurii. În acest sens, el s-a bazat, de asemenea, pe art. 13 fără să justifice sau să dezvolte această plângere. HOTĂRÂREA Curții a primit următoarea declarație de la agentul guvernamental: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească ex gratie 6 400 de euro dlui Miklós Antyipencó, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără taxe care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Ungariei sunt dispus să-mi plătească ex grație suma de 6.400 euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără taxe care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri, declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului “. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens

SECOND SECTION

DECISION Application no. 17514/05 by Miklós ANTYIPENKÓ against Hungary The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 11 March 2008 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judges, Sally Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 28 April 2005, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Miklós Antyipenkó, is a Hungarian national who was born in 1956 and lives in Budapest.

The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 12 April 1994 the applicant signed a contract to purchase some real estate. The parties agreed on the price – 7 million Hungarian forints (HUF) plus certain pieces of furniture, to be given in the future to the sellers. After moving in, the applicant found defects in the property. Refusing to pay the cost of the repairs, he brought an action in compensation against the sellers before the Budapest XVIII/XIX District Court on 30 March 1995. The District Court found for him in part on 21 April 2004. Being dissatisfied with the award, the applicant appealed.

On 12 January 2005 the Budapest Regional Court raised the amount of compensation but ordered the applicant to give the defendant the aforementioned furniture or HUF 500,000 instead. The courts relied on documentary evidence, the opinion of a real estate expert and the testimony of witnesses and the parties. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings lasted an unreasonably long time. Moreover, he complained under Article 6 § 1 about the outcome of the proceedings. In this connection, he also relied on Article 13 without substantiating or developing further this complaint. THE LAW The Court received the following declaration from the Government’s Agent: “I declare that the Government of Hungary offer to pay ex gratia 6,400 euros to Mr Miklós Antyipenkó with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case .” The Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Hungary are prepared to pay me ex gratia the sum of 6,400 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case. ” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Sally Dollé Françoise Tulkens Registrar President