MONAGHAN v. THE UNITED KINGDOM

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 12959/02 de Michael Alan MONAGHAN împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 11 martie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președinte, Nicolas Bratza, Stanislav Pavlovschi, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, judecători și Lawrence, Secțiunea Grefier Având în vedere cererea depusă la 1 martie 2001, având în vedere decizia parțială din 30 aprilie 2002 de a comunica această cerere și de a adera la aceasta la alte cereri (nos.12937/02, 12955/02, 13266/02), având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsește după cum urmează: FACTUL Reclamantul, Michael Alan Monaghan, este un național britanic născut în 1961 și locuiește în Surrey. El a fost reprezentat în fața Curții de Royds RDW, Solicitori, Londra. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Biroului Externe și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 23 ianuarie 2000, lăsând doi copii născuți în 1993 și 1995. Reclamantul nu a apelat după cum a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu au fost plătite astfel de prestații de securitate socială în temeiul dreptului Regatului Unit. Legea internă relevantă Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§§ 14-26, CEDO 2002-IV. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenție, luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste prestații, atât văduvilor, cât și văduvelor, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA). Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. Prin scrisoarea din 28 decembrie 2007, reprezentantul reclamantului a notificat Curtea că dl Monaghan a fost oferit 8 711.43 GBP în ceea ce privește cererile sale pentru MMA și costurile conexe și că a acceptat oferta. La 4 februarie 2008, reprezentantul reclamantului a fost trimisă o scrisoare de înregistrare care a afirmat că Curtea ar lua în considerare supunerea cazului din lista sa. Reprezentantul reclamantului nu a informat Registrul cu privire la nicio obiecție. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți în ceea ce privește WPt și WMA. Este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Prin urmare, restul cererii ar trebui să fie eliminate din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să dispună de cererea celorlalte la care a fost alăturată; hotărăște să elimine restul cererii din lista cazurilor sale. Președintele grefierului Lawrence Early Lech Garlicki

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 12959/02

by Michael Alan MONAGHAN

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 11

March 2008 as a Chamber composed of:

Lech Garlicki,

President,

Nicolas Bratza,

Stanislav Pavlovschi,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 1 March 2001,

Having regard to the partial decision of 30 April 2002 to communicate this application and to join it to other applications (nos.12937/02, 12955/02, 13266/02),

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Michael Alan Monaghan, is a British national who was born in 1961 and lives in Surrey. He was represented before the Court by Royds RDW, Solicitors, London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant’s wife died on 23 January 2000, leaving two children born in 1993 and 1995. His second claim for widows’ benefits was made on 12 September 2000 and was rejected on 19 September 2000 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman.

The applicant did not appeal as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law.

B.

Relevant domestic law

The domestic law relevant to this application is set out in

Willis v. the United Kingdom

, no. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV.

COMPLAINTS

The applicant complained that British social security legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

THE LAW

By a letter of 11 May 2005 the respondent Government informed the Court that the House of Lords had decided, in relation to the claims for Widowed Mother’s Allowance (WMA) and Widow’s Payment (WPt), that there was in principle no objective justification at the relevant time for not paying these benefits to widowers as well as widows, but that the Government had a defence under section 6 of the Human Rights Act 1998 (the HRA). It noted that, in view of this, the multitude of cases before the Court and the fact that the HRA defence was only applicable in the domestic arena, the Government were prepared, in principle, to settle all claims made by widowers against the United Kingdom arising out of the arrangements applicable prior to April 2001 for the payment of WMA and WPt.

By a letter of 28 December 2007 the applicant’s representative notified the Court that Mr Monaghan had been offered GBP 8,711.43 in respect of his claim for WMA and related costs and that he had accepted the offer. On 4 February 2008 the applicant’s representative was sent a letter by the Registry stating that the Court would consider striking the case out of its list. The applicant’s representative has not informed the Registry of any objection.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties in respect of WPt and WMA. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

Accordingly, the remainder of the application should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to disjoin the application from the others to which it was joined;

Decides

to strike the remainder of the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Registrar

President