ÎCCJ, Decizia nr. 222/2020

Asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 59/A din 26 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 47 din data de 30 decembrie 2019, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Împotriva Deciziei penale nr. 59/A din 26 februarie 2020, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019, petentul A. a declarat contestație, cale de atac ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia penală nr. 85 din data de 15 iunie 2020, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune altfel, instanța supremă a reținut că potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III

1

din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Totodată, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că potrivit art. 425

1

din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În raport cu dispozițiile legale incidente în cauza dedusă judecății, instanța supremă a apreciat că această cale de atac poate fi exercitată doar dacă legea o prevede expres, or, decizia pronunțată în contestație nu este supusă niciunei căi de atac, neputând fi cenzurată într-o altă cale de atac, astfel că, în speță, A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei decizii definitive, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei noi căi de atac ordinare sau extraordinare.

Împotriva Deciziei penale nr. 85 din data de 15 iunie 2020, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat, la data de 7 iulie 2020, apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 16 noiembrie 2020, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând apelul declarat, cu prioritate în ceea ce privește aspectul admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată calea de atac ca fiind inadmisibilă, urmând a o respinge, în baza următoarelor considerentele:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În conformitate cu dispozițiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

De asemenea, conform art. 550 alin. (1) raportat la art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile penale pentru care legislația procesual penală nu a prevăzut calea ordinară de atac a contestației sau a apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii la data la care au rămas definitive, ele neputând fi atacate ulterior.

Nu în ultimul rând, conform dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie care nu este supusă niciunei căi de atac.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că a fost sesizat cu apelul declarat de A. împotriva Deciziei penale nr. 85 din data de 15 iunie 2020, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2020, hotărâre definitivă, prin care a fost soluționată anterior contestația declarată de A. împotriva Deciziei penale nr. 59/A din 26 februarie 2020, pronunțate de secția penală a instanței supreme în Dosarul nr. x/2019.

În condițiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, o asemenea procedură este inadmisibilă.

În consecință, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, și având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecător va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 85 din data de 15 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 85 din data de 15 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2020.

GGC - ED