ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 17/2016

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 885 din 04/11/2016

Mirela Sorina Popescu - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție -președintele completului

Aurel Gheorghe Ilie - judecător la Secția penală

Ana Maria Dascălu - judecător la Secția penală

Valentin Horia Șelaru - judecător la Secția penală

Ilie Iulian Dragomir - judecător la Secția penală

Florentina Dragomir - judecător la Secția penală

Silvia Cerbu - judecător la Secția penală

Cristina Rotaru-Radu - judecător la Secția penală

Rodica Aida Popa - judecător la Secția penală

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori prin Încheierea de ședință din data de 26 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 805/121/2016/A1.1/a1 în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept:

"în aplicarea art. 8 din Legea nr. 255/2013 și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care este calea de atac (recurs, apel, contestație) împotriva încheierii de ședință prin care instanța de fond respinge, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate?"

Completul competent să judece sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile ce formează obiectul Dosarului nr. 2.050/1/2016/HP/P este legal constituit conform dispozițiilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală, ale art. 27

5

alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința de judecată a fost prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La ședința de judecată a participat doamna Manuela Maria Pușcă, magistrat-asistent în cadrul Secției penale, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 27

6

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Judecător-raportor a fost desemnat, conform prevederilor art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, domnul Aurel Gheorghe Ilie, judecător în cadrul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna Irina Kuglay, procuror în cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului 2.050/1/2016/HP/P aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum și faptul că, drept urmare a solicitărilor formulate în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, la dosarul cauzei au fost depuse punctele de vedere asupra problemei de drept deduse dezlegării formulate de judecătorii instanțelor judecătorești de la nivelul curților de apel Alba Iulia, Bacău, Brașov, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara. Aceleași instanțe au depus și puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

De asemenea, magistratul-asistent a învederat că asupra problemei de drept supuse dezlegării a formulat punct de vedere și Universitatea Craiova, Facultatea de Drept. La data de 12 septembrie 2016 a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, care a fost comunicat părților din proces, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, care nu au transmis puncte de vedere privind chestiunile de drept supuse judecății.

La data de 24 iunie 2016 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus Adresa nr. 570/C271.326/III-5/2016, prin care s-a adus la cunoștință că în cadrul Secției judiciare - Serviciul judiciar penal al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii vizând problema de drept supusă dezlegării în prezenta cauză.

De asemenea, la data de 24 iunie 2016 au fost depuse concluzii scrise formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, constatând că nu sunt alte cereri sau excepții de formulat, a solicitat doamnei procuror Irina Kuglay să susțină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema supusă dezbaterii în Dosarul nr. 2.050/1/2016/HP/P.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a invocat excepția inadmisibilității sesizării, având în vedere că nu respectă una dintre condițiile esențiale necesare pentru valabila sesizare a acestui complet, respectiv aceea ca soluționarea fondului cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept, în speță, de natura căii de atac într-o procedură incidentală nu poate depinde în niciun mod soluționarea fondului cauzei.

A precizat că, în practica Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală au fost considerate ca admisibile și s-au pronunțat hotărâri corecte de admitere și de soluționare a sesizărilor chiar și atunci când fondul cauzei nu îl constituia pronunțarea unei soluții de condamnare, achitare, amânare sau renunțare la pedeapsă, însă a fost examinată cerința ca chestiunea supusă dezlegării să aibă legătură cu soluția dosarului principal, condiție care nu este îndeplinită în prezenta cauză; obiectul principal al dosarului nu depinde de calificarea căii de atac ce poate fi formulată împotriva încheierii de soluționare a cererilor de sesizare a Curții Constituționale.

Față de toate aceste aspecte, a solicitat respingerea sesizării formulate de Curtea de Apel Galați - Secția penală, ca inadmisibilă.

În ceea ce privește motivul de inadmisibilitate, în sensul că sesizarea a fost formulată de un judecător de cameră preliminară, reprezentantul Ministerului Public l-a apreciat ca neîntemeiat.

Cu privire la fondul cauzei, a arătat că problema neunitară supusă dezbaterii ar trebui tranșată pe calea unui recurs în interesul legii, însă, având în vedere dispozițiile tranzitorii din procedura civilă, apreciază apelul ca fiind calea de atac ce poate fi declarată împotriva încheierii de ședință prin care instanța de fond respinge, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, reținându-se dosarul în pronunțare.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din data de 26 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori - în Dosarul nr. 805/121/2016/A1.1/a1, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei probleme de drept: în aplicarea art. 8 din Legea nr. 255/2013 și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care este calea de atac (recurs, apel, contestație) împotriva încheierii de ședință prin care instanța de fond respinge, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate.

II. Expunerea succintă a cauzei și soluția propusă de instanța care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Încheierea de ședință din data de 21 martie 2016 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 805/121/2016/a1, în cameră de consiliu, procedura de cameră preliminară, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate invocate de inculpatul Mihai Daniel, a dispozițiilor art. 202 alin. (3) din Codul de procedură penală raportat la dispozițiile art. 1 alin. (3) și alin. (5), art. 11 alin. (2), art. 24 alin. (1), art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, a art. 97 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală, raportat la art. 1 alin. (3), alin. (5), art. 11 alin. (2), art. 24 alin. (1), art. 148 alin. (2) și alin. (4) din Constituția României, precum și a art. 140 alin. (7), art. 141 alin. (1), alin. (8), art. 142 alin. (1), art. 144 alin. (2), art. 165 alin. (2), art. 167 alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 1 alin. (3), alin. (5), art. 11 alin. (2), art. 24 alin. (1), art. 148 alin. (2) și alin. (4) din Constituția României.

La data de 23 martie 2016, inculpatul Mihai Daniel a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 21 martie 2016 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 805/121/2016/a1, solicitând soluționarea cauzei în complet constituit din 3 judecători, având în vedere că, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, calea de atac ce poate fi formulată împotriva unei încheieri prin care s-a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, este recursul.

III. Punctele de vedere ale procurorului și ale inculpatului asupra chestiunii de drept sesizate

Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că există o neconcordanță, o omisiune de intervenție a legiuitorului în ceea ce privește recalificarea căii de atac prevăzută de art. 29 alin. 5 , raportat la dispozițiile noului Cod de procedură penală.

Inculpatul și-a însușit punctul de vedere exprimat de reprezentantul Ministerului Public.

De asemenea, a menționat că neconcordanța apare și din interpretarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Codului de procedură penală, în care se prevede că hotărârile pronunțate în primă instanță, după intrarea în vigoare a legii noi, sunt supuse căilor de atac, termenul și condițiile de exercitare fiind prevăzute de legea nouă.

Legea nouă, respectiv Codul de procedură penală, nu mai prevede o reglementare explicită a recursului și astfel nici legea de organizare judiciară nu mai descrie modalitatea de constituire a acestor complete.

Astfel, a apreciat că raportat la dispozițiile sus-menționate se impune constituirea unui complet de apel care să soluționeze calea de atac.

Inculpatul Mihai Daniel, prin apărător Soare Daniel, a apreciat că Legea nr. 47/1992 este o lege specială, apropiată de legile constituționale și, în consecință are putere atât asupra Codului de procedură penală, cât și asupra Codului de procedură civilă.

A considerat că, din moment ce art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prevede că încheierea de respingere a sesizării Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs, aceasta este calea de atac împotriva încheierii, trebuie soluționată de instanța superioară în termen de 48 de ore, respectiv de Curtea de Apel Galați.

IV. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Curtea de Apel Galați a constatat că prin Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal (Legea nr. 286/2009), la titlul II intitulat "Dispozițiile privind modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispozițiile penale" au fost aduse modificări unor legi penale speciale, în privința căilor de atac, astfel încât acestea să fie în concordanță cu actualul sistem procesual penal, care prevede o singură cale de atac ordinară, total devolutivă, abandonând principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală, însă Legea nr. 47/1992 nu se regăsește printre legile care au fost modificate.

Totodată, a arătat că la art. 8 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală se prevede că hotărârile pronunțate în primă instanță, după intrarea în vigoare a legii noi, sunt supuse căilor de atac, temeiurilor și condițiilor de exercitare prevăzute de legea nouă.

Pe fondul cauzei, a menționat că prin Decizia nr. XXXVI din 11 decembrie 2006 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 30 mai 2007 - Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite s-a pronunțat în recurs în interesul legii, în sensul că împotriva încheierii de ședință prin care în recurs (cale de atac total devolutivă) au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate, se poate exercita calea de atac a recursului.

Curtea de Apel Galați a constatat, așadar, posibilitatea exercitării unei căi de atac suplimentare, chiar dacă respectiva cauză se află pe rolul ultimei instanțe de judecată, în ciclul procesual ordinar, și consideră că rațiunea acestui recurs în interesul legii, ca și considerentele care au dus la adoptarea Deciziei nr. XXXVI din 11 decembrie 2006 și-au păstrat valabilitatea și în prezent.

Totuși, având în vedere actualele prevederi ale Codului de procedură penală, Curtea de Apel Galați a considerat că trebuie prevăzute expres căile de atac ce se pot exercita împotriva unei încheieri de ședință, prin care, la fond, au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate.

Într-o atare situație, Curtea de Apel Galați a apreciat că împotriva unei încheieri de ședință prin care, la fond, au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate poate fi formulată contestație (în situația în care cauza se află la judecătorul de drepturi și libertăți sau la judecătorul de cameră preliminară), respectiv apel (în situația în care cauza se află la judecata în fond sau în apel.

V. Punctele de vedere exprimate de curțile de apel și instanțele judecătorești arondate

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuție curțile de Apel Alba Iulia, Bacău, Brașov, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara, în răspunsurile primite fiind indicată și opinia și practica instanțelor din raza lor de activitate, însoțite de practică judiciară.

La nivelul instanțelor judecătorești se constată existența unei practici neunitare în ceea ce privește problema de drept supusă dezlegării, inclusiv în raza teritorială a mai multor curți de apel sau chiar în cadrul aceleiași instanțe.

Astfel:

În acest sens s-au exprimat Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Cluj (opinie majoritară rezultată din practica atașată), Curtea de Apel Constanța (în opinie minoritară), Tribunalul Iași, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Bacău (opinie minoritară rezultată din jurisprudența atașată), Judecătoria Reghin.

În acest sens s-au exprimat: Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați (în opinie minoritară), Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Caraș-Severin.

Curtea de Apel Târgu Mureș a precizat că la nivelul acestei instanțe, precum și al instanțelor din circumscripția sa nu au fost pronunțate hotărâri judecătorești cu privire la chestiunea de drept invocată.

Tribunalul Arad a considerat că se impune recalificarea căii de atac, în funcție de competența materială a instanței, respectiv contestație dacă este judecată de tribunal sau apel dacă este judecată de curtea de apel. În acest sens, Decizia penală nr. 99 din 12 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 14.764/55/2015, Decizia nr. 1.208/A din data 19 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 2.900/108/2015/a2.

VI. Examenul jurisprudenței

Chestiunea de drept care formează obiectul sesizării a fost ridicată în fața Curții Constituționale de către Curtea de Apel Oradea, din oficiu, pe calea excepției de neconstituționalitate, instanța solicitând instanței de contencios constituțional o decizie interpretativă prin care să se constate că normele art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare", sunt constituționale doar în măsura în care se are în vedere unitar calea de atac a apelului.

Prin Decizia nr. 492/2015, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate. În partea finală a considerentului nr. 14 din decizie, Curtea Constituțională a reținut că "în măsura în care aceste norme ar fi de natură să creeze divergențe de interpretare și aplicare la nivelul instanțelor judecătorești, inclusiv prin coroborarea cu sistemul legislativ în vigoare, se poate face aplicarea dispozițiilor privind asigurarea unei practici unitare, cuprinse în art. 471-477

1

din Codul de procedură penală".

În materie penală, atât la nivelul Secției penale, cât și la completele de 5 judecători, practica a fost constantă în sensul că, după intrarea în vigoare, la data de 1 februarie 2014, a Codului de procedură penală, calea de atac împotriva încheierilor prin care se respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale este apelul, ca principală cale de atac ordinară reglementată de procedura penală.

În acest sens, la Înalta Curte de Casație și Justiție au fost pronunțate următoarele hotărâri:

- Decizia nr. 42/A din 6 februarie 2015 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva dispoziției cuprinse în Decizia nr. 1.573/A din 16 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, privind cererea de sesizare a Curții Constituționale;

- Decizia nr. 49/A din 13 februarie 2015 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva Încheierii din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel Bacău, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind dispoziția prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale;

- Decizia nr. 113/A din 31 martie 2015 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din Decizia nr. 23/C din 23 martie 2015 a Curții de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori;

- Decizia nr. 242/A din 25 iunie 2015 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva Încheierii din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale;

- Decizia nr. 260/A din 16 iulie 2015 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva Deciziei nr. 34/CJ din 27 mai 2015 a Curții de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale;

- Decizia nr. 333/A din 29 septembrie 2015 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva Încheierii din 17 septembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale;

- Decizia nr. 424/A din 18 noiembrie 2015 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva dispoziției din Decizia nr. 843 din 28 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, Secția penală și pentru cauze cu minori, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale;

- Decizia nr. 137/A din 5 aprilie 2016, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva Încheierii din 29 februarie 2016 prin care judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale în procedura prevăzută în art. 341 din Codul de procedură penală;

- Decizia penală nr. 166 din 19 aprilie 2016, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul formulat împotriva Încheierii din data de 31 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția I penală.

VII. Punctul de vedere al Direcției legislație, studii și documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție

Direcția de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și-a exprimat punctul de vedere în sensul că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind natura căii de atac (recurs, apel sau contestație) împotriva încheierii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât chestiunea de drept enunțată nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută în art. 475 din Codul de procedură penală, referitoare la existența unei legături de dependență între lămurirea chestiunii de drept și soluționarea pe fond a cauzei în care a fost invocată.

În subsidiar, în măsura în care se apreciază că chestiunea de drept enunțată în încheierea de sesizare poate fi soluționată printr-o hotărâre prealabilă, în aplicarea art. 8 din Legea nr. 255/2013 și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate poate fi atacată cu apel.

VIII. Opinia specialiștilor consultați

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a unor specialiști recunoscuți cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării.

Singurul punct de vedere transmis a fost cel al Universității din Craiova, Facultatea de Drept, care a susținut că aplicând cu prioritate art. 8 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile pronunțate în primă instanță, după intrarea în vigoare a legii noi, sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare prevăzute de legea nouă, calea de atac a recursului ar trebui recalificată ca o contestație, mai exact aceeași cale de atac ca și hotărârea prin care se soluționează fondul cauzei.

IX. Dispoziții legale incidente

- art. 8 din Legea nr. 255/2013 - Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă;

- art. 29 alin. (5) Legea nr. 47/1992 - Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

X. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Analizând chestiunea de drept supusă dezlegării, judecătorul-raportor a constatat incidența dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative, care cuprind dispoziții procesual penale, potrivit cărora "hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă".

Potrivit art. 24 din Legea nr. 255/2013, "dispozițiile procesual penale din legile speciale se completează cu cele ale Codului de procedură penală". Așadar, în temeiul art. 24 din Legea nr. 255/2013, dispozițiile procesual penale din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale se completează cu dispozițiile Codului de procedură penală, inclusiv cu cele care reglementează căile de atac.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege; nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii (Decizia penală nr. 1.780 din data de 25 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție).

Or, Codul de procedură penală, reconfigurând sistemul căilor de atac, a eliminat din materia procesual penală recursul și a reglementat calea de atac a apelului și a contestației. Prin urmare, după intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, cu excepția situațiilor tranzitorii, nicio categorie de hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele penale nu mai poate fi atacată pe calea recursului - cale de atac a cărei reglementare a fost abrogată, ci, fie pe calea apelului, fie pe calea contestației. Apelul și contestația constituie căi ordinare de atac, care au înlocuit vechiul recurs, în toate ipotezele în care acesta din urmă constituia, sub imperiul legii vechi, singura cale ordinară de atac prevăzută de lege.

Reglementând contestația, legiuitorul a prevăzut, în dispozițiile art. 425

1

alin. (1) din Codul de procedură penală, regula potrivit căreia aceasta poate fi exercitată numai atunci când legea o prevede expres.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 425

1

alin. (1) din Codul de procedură penală, calea de atac a contestației poate fi exercitată numai în ipoteza în care legea de procedură penală prevede expres că o anumită categorie de hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele penale poate fi atacată pe calea contestației. Dispozițiile art. 425

1

alin. (1) din Codul de procedură penală relevă caracterul de excepție al căii ordinare de atac a contestației, apelul constituind calea ordinară de atac "de drept comun" în materie procesual penală. Așadar, recursul a fost înlocuit cu calea ordinară de atac a contestației numai în cazurile expres prevăzute de lege, în toate celelalte ipoteze, în care legea nu prevede expres, vechea cale ordinară de atac a recursului fiind înlocuită cu calea ordinară de atac a apelului.

Legea nr. 47/1992 nu prevede expres că încheierea prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate poate fi atacată cu contestație și, în consecință, o astfel de încheiere nu îndeplinește condiția prevăzută în art. 425

1

alin. (1) din Codul de procedură penală și nu poate fi atacată pe calea contestației.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, "recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel". Așadar, recursurile care constituiau sub imperiul legii vechi singura cale ordinară de atac prevăzută de lege au fost recalificate ca apeluri, indicând voința legiuitorului de a înlocui calea de atac a recursului cu calea de atac a apelului.

De asemenea, în susținerea principiului legalității căilor de atac reglementate de lege, judecătorul-raportor a menționat că dispozițiile Legii nr. 47/1992 sunt aplicabile și în materie civilă, iar, prin raportare la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, calea de atac exercitată împotriva încheierii de ședință prin care instanța civilă respinge, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate este apelul, drept cale de atac ordinară.

Judecătorul-raportor consideră că, în materie civilă, legiuitorul a optat pentru un text de principiu, al cărui scop este modificarea tuturor normelor din legile speciale, în sensul că, pe viitor, hotărârile pronunțate în cauzele la care aceste legi speciale se referă vor fi supuse numai apelului la instanța ierarhic superioară: "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este «definitivă», de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă , aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este «supusă recursului» sau că «poate fi atacată cu recurs» ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară." - art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012.

În concluzie, judecătorul-raportor a apreciat că, în raport cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 255/2013 și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, calea de atac ce poate fi declarată împotriva încheierii de ședință prin care instanța de fond respinge, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate este apelul.

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați - Secția penală, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reține următoarele:

Admisibilitatea sesizării

Pentru a realiza unificarea practicii judiciare, legiuitorul a instituit în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție soluționarea sesizărilor din partea instanțelor de judecată, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Reglementând condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a stabilit în art. 475 din Codul de procedură penală posibilitatea anumitor instanțe, inclusiv a curții de apel, învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, care constată, în cursul judecății, existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și asupra căreia instanța supremă nu a statuat încă printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu respectivei probleme de drept.

Ca atare, din conținutul dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală rezultă că existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei constituie una dintre condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Instituția procesual penală reglementată prin art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală este vădit mai restrictivă decât cea cuprinsă în art. 471 și următoarele din Codul de procedură penală conform cărora admisibilitatea recursului în interesul legii se verifică prin raportare la existența unei chestiuni de drept, substanțial sau procesual, soluționată diferit de instanțele judecătorești, dar și decât cea cuprinsă în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, care condiționează invocarea excepției de neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare de legătura acesteia cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului.

Chestiunea a cărei dezlegare este supusă examenului Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuie să vizeze, ca regulă, o problemă de drept material, de care să depindă soluționarea pe fond a cauzei, putând doar, ca excepție, să se refere la o problemă de drept procesual, adică în măsura în care soluția dată acesteia se repercutează semnificativ asupra rezolvării fondului.

Prin modul de formulare a textului de lege s-a urmărit excluderea de la această procedură, ce vizează asigurarea unei practici unitare, a problemelor de drept de care nu depinde soluționarea pe fond a litigiilor penale, chestiuni ce rămân a fi supuse interpretării numai pe calea recursului în interesul legii, sub rezerva îndeplinirii și a celorlalte condiții de admisibilitate reglementate de Codul de procedură penală.

Or, stabilirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o hotărâre prealabilă, a naturii căii de atac (recurs, apel sau contestație) împotriva încheierii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate nu are aptitudinea de a produce consecințe juridice asupra modului de rezolvare a fondului cauzei cu care instanța ce a făcut sesizarea este învestită - respectiv admisibilitatea sau nu a sesizării - și nici aptitudinea de a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Natura căii de atac (recurs, apel sau contestație), deși influențează compunerea completului de judecată și, în consecință, legalitatea hotărârii pronunțate în calea de atac, nu determină însă îndeplinirea condiției de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, întrucât nu conduce la stabilirea unei relații de dependență între problema de drept supusă discuției și soluția ce urmează a fi dată în calea de atac cu care instanța respectivă este învestită. Prin sintagma "soluționarea pe fond a cauzei", folosită de legiuitor în cuprinsul art. 475 din Codul de procedură penală pentru a desemna legătura obiectivă dintre chestiunea de drept supusă interpretării și procesul penal în curs, se înțelege dezlegarea raportului juridic penal născut ca urmare a încălcării relațiilor sociale proteguite prin norma de incriminare, și nu rezolvarea unei cereri incidentale invocate pe parcursul judecării cauzei în ultimă instanță.

Calificarea căii de atac împotriva încheierii prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale ca fiind recurs, apel sau contestație privește materia incidentelor procedurale și, în consecință, nu poate constitui o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, neputând produce efecte asupra modului de rezolvare a fondului cauzei.

Față de aceste considerente, constatând neîndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate enumerate de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție nu va proceda la analiza pe fond a chestiunii de drept ce face obiectul prezentei cauze, urmând a respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori - privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: " în aplicarea art. 8 din Legea nr. 255/2013 și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care este calea de atac (recurs, apel, contestație) împotriva încheierii de ședință prin care instanța de fond respinge, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate."

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 475 și art. 477 din Codul de procedură penală,

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 805/121/2016/A1.1/a1 prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept: " în aplicarea art. 8 din Legea nr. 255/2013 și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care este calea de atac (recurs, apel, contestație) împotriva încheierii de ședință prin care instanța de fond respinge, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate."

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2016.

PREȘEDINTELE SECȚIEI PENALE A ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

judecător MIRELA SORINA POPESCU

Magistrat-asistent,

Manuela Maria Pușcă