ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 10/2016

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 348 din 06/05/2016

Mirela Sorina Popescu - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Simona Cristina Neniță - judecător la Secția penală

Luminița Livia Zglimbea    - judecător la Secția penală

Săndel Lucian Macavei - judecător la Secția penală

Simona Daniela Encean - judecător la Secția penală

Valentin Horia Șelaru - judecător la Secția penală

Rodica Aida Popa - judecător la Secția penală

Rodica Cosma - judecător la Secția penală

Ioana Alina Ilia - judecător la Secția penală

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Ialomița prin încheierea de ședință din data de 3 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.987/312/2014*, prin care, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept - "dacă în respectarea principiului legalității pedepsei, este admisibilă o contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, având ca obiect menținerea cu prioritate a anulării suspendării condiționate a executării pedepsei, dispuse conform art. 85 din Codul penal din 1969 și înlăturarea revocării suspendării condiționate a executării aceleiași pedepse, măsuri aplicate prin hotărâri definitive intrate în autoritate de lucru judecat".

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și art. 27

4

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința a fost prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La ședința de judecată a participat doamna Silvia Stoenescu, magistrat-asistent în cadrul Secției penale, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 27

6

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna procuror Daniela Maftei.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că la dosar au transmis puncte de vedere Curtea de Apel Alba, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureș și Curtea de Apel Timișoara, care, după caz, au făcut referire și la punctele de vedere ale unora dintre instanțele arondate, fiind conturate două opinii, astfel cum sunt exprimate în raportul depus la dosar, precum și că nu fost depuse hotărâri relevante în materie.

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată opinia scrisă a unor specialiști cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, comunicând punct de vedere Universitatea de Vest din Timișoara - Facultatea de Drept și Științe Administrative. De asemenea a transmis punct de vedere Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară - Serviciul judiciar penal, prin Adresa nr. 254/C2/532/III-5/2016 din 6 aprilie 2016, a comunicat că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept cu care a fost sesizată instanța, fiind transmis totodată și punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept, în sensul că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale sesizării - condiția pertinenței, respectiv dependența soluționării pe fond a cauzei în care a fost invocată de lămurirea chestiunii de drept.

În continuare, magistratul-asistent a arătat că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, doamna judecător Simona Cristina Neniță, care a fost înaintat părților (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și petentului D.R.T.) la data de 24 martie 2016, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, constatând că nu sunt alte cereri sau excepții de formulat, a solicitat doamnei procuror Daniela Maftei să susțină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept supusă dezlegării în Dosarul nr. 815/1/2016.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că în cauză au fost formulate concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală.

S-a susținut că sesizarea aparține tribunalului, instanța învestită cu soluționarea în ultimă instanță a cauzei, că problema de drept nu a mai făcut obiectul vreunei proceduri de asigurare a unei practice unitare, dar că nu este îndeplinită condiția pertinenței, a dependenței soluționării pe fond a cauzei în care a fost invocată, de lămurirea chestiunii de drept.

S-a arătat că această condiție trebuie analizată și din perspectiva criteriilor ce se desprind din hotărârile prealabile anterioare, relevante fiind deciziile nr. 11 și 19 din anul 2014, respectiv nr. 14 și 24 din anul 2015, ce au stabilit că sesizarea trebuie să tindă la interpretarea, în abstract, a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea implicită a unor chestiuni ce țin de particularitățile cauzei, precum și că hotărârea dată de instanța supremă trebuie să conducă la clarificarea unor norme juridice ambigue sau complexe ce pot da naștere unor dificultăți rezonabile de interpretare pe cale judecătorească.

Or, în cauză, problema de drept supusă dezlegării vizează admisibilitatea unei contestații la executare, admisibilitate care reprezintă una dintre soluțiile pe care instanța ce a formulat sesizarea le poate pronunța în cauză.

Cu privire la relația de dependență a problemei de drept: "dacă menținerea cu prioritate a anulării suspendării și înlăturarea revocării suspendării condiționate a aceleiași pedepse, aplicate prin hotărâri judecătorești definitive, este o cauză de micșorare a pedepsei, în sensul art. 598 lit. d) din Codul de procedură penală", cu soluționarea pe fond a cauzei, s-a arătat că decizia instanței supreme nu ar fi de natură să producă un efect concret. Norma procesuală ce reglementează cazul de contestație la executare invocat stabilește clar că aceste cauze de micșorare trebuie să fie ivite ulterior dobândirii autorității de lucru judecat a hotărârii contestate, or, incidența celor stabilite în Decizia nr. 42/2008, pronunțată în recursul în interesul legii, a fost cunoscută și dezbătută de instanța de fond ce a soluționat cauza.

În consecință, s-a solicitat să se constate că problema de drept ce formează obiectul prezentei cauze nu poate primi o rezolvare de principiu prin pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, reținându-se dosarul în pronunțare.

ÎNALTA CURTE

Asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Ialomița a dispus, prin încheierea din 3 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.987/312/2014*, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: "dacă în respectarea principiului legalității pedepsei, este admisibilă o contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, având ca obiect menținerea cu prioritate a anulării suspendării condiționate a executării pedepsei, dispuse conform art. 85 din Codul penal din 1969 și înlăturarea revocării suspendării condiționate a executării aceleiași pedepse, măsuri aplicate prin hotărâri definitive intrate în autoritate de lucru judecat".

II. Expunerea succintă a cauzei

Prin Sentința penală nr. 1.191 din data de 23 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea, definitivă prin Decizia penală nr. 9 din data de 14 ianuarie 2014 a Tribunalului Tulcea, s-a admis cererea petentului condamnat D.R.T. de contopire a pedepselor.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1.669/2012, pronunțată de Judecătoria Constanța, definitivă la data de 3 aprilie 2012, în pedepsele componente de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) din Codul penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal, 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), c) din Codul penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 393/2013, pronunțată de Judecătoria Constanța, definitivă la data de 17 mai 2013, în pedepsele componente de: 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 320

1

din Codul de procedură penală, 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e) din Codul penal cu aplicarea art. 320

1

din Codul de procedură penală, 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 203/2012 a Judecătoriei Constanța.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal, s-au contopit pedepsele repuse în individualitatea lor în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, sporită cu 6 luni, urmând ca petentul să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva Sentinței penale nr. 1.191 din data de 23 septembrie 2013 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin Decizia penală nr. 9 din data de 14 ianuarie 2014 a Tribunalului Tulcea, condamnatul D.R.T. a formulat contestație la executare în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.

În motivarea cererii a susținut că pedeapsa rezultantă de 9 ani și 6 luni închisoare a fost stabilită eronat, întrucât nu pot fi aplicate simultan atât dispozițiile legale referitoare la anularea suspendării condiționate a executării pedepsei, cât și cele privind revocarea suspendării condiționate a executării aceleiași pedepse, cele două instituții având caracter juridic diferit, problema priorității anulării suspendării condiționate fiind rezolvată prin Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.

Prin Sentința penală nr. 701 din data de 13 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr. 4.987/312/2014*, în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul D.R.T., ca neîntemeiată.

S-a reținut, în esență, că aspectele invocate de petent în contestația la executare sunt aceleași cu cele ce au făcut obiectul cauzei soluționată prin Sentința penală nr. 1.191 din data de 23 septembrie 2013 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin Decizia penală nr. 9 din data de 14 ianuarie 2014 a Tribunalului Tulcea.

S-a concluzionat că situația juridică a petentului a fost analizată anterior prin hotărâre judecătorească definitivă, intrată sub autoritate de lucru judecat și, în consecință, s-a respins contestația la executare.

Împotriva Sentinței penale nr. 701 din data de 13 octombrie 2015 a Judecătoriei Slobozia a formulat contestație condamnatul D.R.T., solicitând reducerea pedepsei rezultante de 9 ani și 6 luni închisoare cu 2 ani închisoare, pedeapsă cu privire la care în hotărârea de contopire pronunțată de Judecătoria Tulcea s-a luat act de anularea suspendării condiționate și, totodată, s-a menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița cu nr. 4.987/312/2014*, care la termenul din 3 februarie 2016, în baza art. 475 din Codul de procedură penală a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

III. Opinia instanței care a formulat sesizarea

Tribunalul Ialomița, învestit cu soluționarea contestației condamnatului D.R.T. împotriva Sentinței penale nr. 701 din data de 13 octombrie 2015 a Judecătoriei Slobozia, a apreciat că pentru rezolvarea situațiilor juridice în care, prin încălcarea Deciziei nr. 42/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, s-a ajuns la executarea unor pedepse majorate în mod nelegal, ar exista un singur remediu juridic, și anume admisibilitatea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. Respectând principiul legalității pedepsei, instanța de judecată trebuie să aplice cu prioritate soluția anulării suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de art. 85 din Codul penal anterior, excluzând aplicarea concomitentă a prevederilor art. 83 din Codul penal anterior.

IV. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele de judecată arondate

Opinia majoritară a instanțelor de judecată a fost în sensul că prin contestație la executare, care reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat cauza în fond, nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive, întrucât se aduce atingere autorității de lucru judecat.

Aplicarea corectă a dispozițiilor legale privind anularea/revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul pluralității de infracțiuni nu constituie o cauză de stingere sau micșorare a pedepsei în sensul prevederilor art. 461 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală anterior și nu poate constitui o astfel de cauză nici în sensul dispozițiilor art. 598 alin. (1) din Codul de procedură penală în vigoare.

Pe de altă parte, cazurile care țin de stingerea ori micșorarea pedepsei trebuie să apară ulterior dobândirii autorității de lucru judecat, iar instanța de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoștință de acestea la data soluționării cauzei, or, în situația expusă în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu transpare o atare situație, problema ridicată vizând modalitatea de contopire a pedepselor aplicată în urma interpretării dată de judecătorul fondului sesizat cu o cerere de modificare de pedepse.

În acest sens s-au pronunțat Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș, Tribunalul Sălaj, Judecătoria Gherla, Judecătoria Turda, Curtea de Apel Constanța, Judecătoria Tulcea, Tribunalul Dolj, Tribunalul Olt, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Tribunalul Satu Mare, Judecătoria Aleșd, Judecătoria Satu Mare, Curtea de Apel Pitești, Judecătoria Toplița, Judecătoria Luduș, Curtea de Apel Târgu Mureș, Judecătoria Reghin, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Caraș-Severin, Judecătoria Reșița, Tribunalul Timiș.

În cea de-a doua opinie, minoritară, s-a apreciat că o astfel de contestație la executare este admisibilă, iar instanța de judecată trebuie să aplice cu prioritate soluția anulării suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 85 din Codul penal anterior, excluzând aplicarea concomitentă a art. 83 din Codul penal anterior, respectându-se în acest mod principiul legalității pedepsei.

În acest sens s-au pronunțat Curtea de Apel București, Judecătoria Constanța, Tribunalul Mehedinți, Judecătoria Carei, Tribunalul Mureș.

V. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție

Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept enunțată este inadmisibilă, întrucât nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută în art. 475 din Codul de procedură penală, referitoare la existența unei legături de dependență între lămurirea chestiunii de drept și soluționarea pe fond a cauzei în care a fost invocată.

Interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, privind posibilitatea de a menține anularea suspendării condiționate a executării pedepsei dispusă printr-o hotărâre penală definitivă și de a înlătura revocarea suspendării condiționate a executării aceleiași pedepse dispusă printr-o altă hotărâre penală definitivă, pe calea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, nu poate să aibă consecințe juridice asupra modului de rezolvare a contestației la executare, în ipoteza în care această contestație la executare nu privește hotărârile penale definitive, ci hotărârea prin care s-a dispus, cu autoritate de lucru judecat, contopirea pedepselor aplicate prin cele două hotărâri penale definitive.

Pe de altă parte, s-a opinat că o astfel de contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală este inadmisibilă, întrucât prin exercitarea acesteia nu se invocă o cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei în accepțiunea dispozițiilor legale menționate, ci o presupusă greșită aplicare a legii de către instanța care a dispus contopirea pedepselor, printr-o hotărâre care a dobândit autoritate de lucru judecat.

VI. Opinia specialiștilor consultanți

Universitatea de Vest din Timișoara - Facultatea de Drept și Științe Administrative a comunicat că sesizarea este admisibilă, iar cu privire la rezolvarea de principiu a chestiunii de drept a opinat că principiul legalității pedepsei nu justifică admiterea unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, având ca obiect menținerea cu prioritate a anulării suspendării condiționate a executării pedepsei dispuse conform art. 85 din Codul penal anterior și înlăturarea revocării suspendării condiționate a executării aceleiași pedepse, măsuri aplicate prin hotărâri definitive intrate în autoritate de lucru judecat.

VII. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 254/C2/532/III-5/2016 din 6 aprilie 2016, a comunicat că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept cu care a fost sesizată instanța, fiind transmis totodată și punct de vedere cu privire la chestiunea de drept, în sensul că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate - condiția pertinenței, respectiv dependența soluționării pe fond a cauzei în care a fost invocată de lămurirea chestiunii de drept.

VIII. Dispoziții legale incidente

Art. 85 din Codul penal din 1969: "Dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă [...]".

Art. 83 din Codul penal din 1969: "Dacă în cursul termenului de încercare, cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune [...]".

Art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012: "Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969".

Art. 598 alin. (1) din Codul de procedură penală:

"Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

[...]

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei".

IX. Raportul asupra chestiunii de drept supusă dezlegării

Opinia judecătorului-raportor este în sensul că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală.

X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Examinând sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reține următoarele:

Cu privire la admisibilitatea sesizării

În conformitate cu dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

În speță, chestiunea de drept invocată se referă la admisibilitatea unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus definitiv contopirea pedepselor, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă, în ipoteza în care prin contestația la executare se tinde la modificarea unor dispoziții din hotărârile penale definitive prin care s-au aplicat pedepsele contopite, iar instanța care a dispus contopirea pedepselor s-a pronunțat în sensul imposibilității modificării acestor dispoziții.

De asemenea se urmărește a se stabili dacă pe calea contestației la executare se poate invoca și remedia o greșită aplicare a legii de către instanța care a dispus contopirea pedepselor printr-o hotărâre definitivă care a dobândit autoritate de lucru judecat.

Hotărârile prealabile se pronunță numai în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale și constituie o dezlegare de principiu a unor probleme de drept.

Procedura prealabilă nu poate fi folosită pentru soluționarea unei cauze dedusă judecății, pentru interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale clare și neechivoce sau când aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident încât nu lasă loc de îndoială, cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate (în acest sens sunt și deciziile nr. 3/2016, nr. 5/2016 pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Conform dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: "(...) d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei".

Prin Decizia nr. 589/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 2 decembrie 2015, Curtea Constituțională a României a statuat că noțiunea de cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei din cuprinsul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală nu are în vedere o revizuire a cuantumului pedepsei dispus prin hotărârea judecătorească definitivă, deoarece aceasta ar echivala cu o încălcare a autorității de lucru judecat (paragraf 29).

Doctrina, dar și practica judiciară au statuat constant că prin contestație la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a dobândit autoritatea de lucru judecat. Cazurile care țin de stingerea ori de micșorarea pedepsei trebuie să apară ulterior dobândirii autorității de lucru judecat, iar instanța de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoștință de acestea la data soluționării cauzei.

În același sens, prin Decizia nr. 1.422 din 23 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în ceea ce privește contestația la executare, aceasta reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat cauza în fond. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive. Pentru a fi incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, cauzele care țin de stingerea ori micșorarea pedepsei trebuie să apară ulterior dobândirii autorității de lucru judecat, iar instanța de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoștință de acestea la data soluționării cauzei.

Analizând sesizarea formulată de Tribunalul Ialomița, se constată că instanța de trimitere nu tinde la o lămurire a unei chestiuni de drept, ci la rezolvarea cauzei deduse judecății, iar modul de soluționare a întrebării adresate rezultă cu evidență din doctrină, jurisprudență și considerentele deciziei Curții Constituționale evocate.

Pe de altă parte, chestiunea de drept invocată - menținerea cu prioritate a anulării suspendării condiționate a executării pedepsei dispusă conform art. 85 din Codul penal anterior și înlăturarea revocării suspendării condiționate a executării aceleiași pedepse, măsuri aplicate prin hotărâri definitive intrate în autoritate de lucru judecat - nici nu poate conduce la soluționarea pe fond a cauzei al cărei obiect îl constituie o contestație la executare prin care se solicită de către condamnat o micșorare a pedepsei rezultante stabilită printr-o hotărâre definitivă.

Se constată așadar că este îndeplinită condiția privind existența unei cauze pendinte aflată în curs de judecată în ultimă instanță, Tribunalul Ialomița fiind învestit în Dosarul nr. 4.987/312/2014* cu soluționarea contestației formulată împotriva Sentinței penale nr. 701 din 13 octombrie 2015 a Judecătoriei Slobozia, prin care s-a respins contestația la executare.

Nu este însă îndeplinită condiția ca soluționarea pe fond a contestației cu care a fost învestit Tribunalul Ialomița să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

Prin Decizia nr. 11 din 2 iunie 2014, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat că admisibilitatea sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată, atât în cazul în care vizează o normă de drept material, cât și atunci când privește o dispoziție de drept procesual penal, de împrejurarea că interpretarea dată de instanța supremă să aibă consecințe asupra modului de rezolvare a fondului cauzei.

În același sens sunt și deciziile nr. 17 din 1 septembrie 2014, nr. 16 din 22 mai 2015, nr. 21 din 4 iunie 2015, nr. 26 din 29 octombrie 2015, pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, sesizarea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor art. 477 din Codul de procedură penală.

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. 4.987/312/2014* prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: "dacă în respectarea principiului legalității pedepsei, este admisibilă o contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, având ca obiect menținerea cu prioritate a anulării suspendării condiționate a executării pedepsei, dispuse conform art. 85 din Codul penal din 1969 și înlăturarea revocării suspendării condiționate a executării aceleiași pedepse, măsuri aplicate prin hotărâri definitive intrate în autoritate de lucru judecat".

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 aprilie 2016.

PREȘEDINTELE SECȚIEI PENALE A ÎNALTEI CURȚI DE

CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

judecător MIRELA SORINA POPESCU

Magistrat-asistent,

Silvia Stoenescu