ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1698/2018

Prin cererea înregistrată sub nr. 17996/197/2017, la data de 07.08.2017 pe rolul Judecătoriei Brașov, și ulterior precizată, reclamanții A., B., C. și D., prin reprezentat convențional avocat E., au chemat în judecată pârâtul Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Administrare a infrastructurii Rutiere, solicitând instanței ea, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care să instituie în sarcina pârâtului obligația de a le achita despăgubirile cuvenite pentru imobilele expropriate, anume acelea de 20 Euro/mp.

Prin sentința civila nr. 25/S din 02 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată, împotriva acestei sentințe, reclamanții au formulat apel, care s-a depus la Tribunalul Brașov, secția I civilă, care l-a înaintat către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dosarul a fost. înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 11.04.2018 și trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. II.

Prin rezoluția completului din data de 16 aprilie 2018, s-a fixat termen de judecată la 10 mai 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în judecarea cererii de apei, părțile fiind citate în acest sens.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea cauzei de față, în raport de dispozițiile art. 96 pct. (2) C. proc. civ.

Analizând excepția, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Hotărârea atacata cu apel a fost pronunțată de către tribunal într-un litigiu având ca obiect expropriere.

Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri.

Prin unitare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

De asemenea, art. 96 pct. 2 C. proc. civ. prevede că, curțile de apel judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță.

Noul C. proc. civ. păstrează principiul ierarhiei instanțelor, astfel încât, coroborând acest principiu cu dispozițiile art. 466 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., curțile de apel sunt competente să soluționeze apelurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale.

Cum în speță, tribunalul a fost învestit în primă instanță cu judecarea acțiunii, apelul urmează a fi soluționat de curtea de apel.

în aplicarea acestor norme, competența de soluționare în cauză a apelului declarat împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță de către Tribunalul Brașov revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Brașov, instanță în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competența de soluționare a apelului, văzând și dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a apelului formulat de către reclamanții B., C., D. și A. împotriva sentinței civile nr. 25/S din 02 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Brașov.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2018.