ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1186/2021

Ședința publică din data de 26 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 19 martie 2021, sub dosar civil nr. x/2021, petentul-debitor Ministerul Justiției a înțeles să recuze executorul judecătoresc A. pe rolul căruia se află dosarul de executare nr. 1497/2019, solicitând anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarele conexate la dosarul execuțional ante-menționat, după apariția motivului de recuzare.

Prin încheierea nr. 1035/CC/2021 din 24 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de recuzare formulată de petentul Ministerul Justiției în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a pronunța această soluție, această instanță a reținut că, împotriva actelor de executare silită din dosarul execuțional nr. x/2019 al BEJ A., în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare, debitorul Ministerul Justiției a formulat contestație la executare, înregistrată sub nr. x/2020, pe rolul Judecătoriei Alba Iulia care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 50 C. proc. civ., potrivit cărora incidentele procedurale referitoare la abținere și recuzare se soluționează de instanța competentă să soluționeze și fondul cauzei, și cum fondul pricinii a fost declinat în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, reiese că acesteia din urmă îi aparține competența de soluționare a cererii pendinte.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 București prin sentința civilă nr. 3002 din 06 aprilie 2021, a admis excepția necompeteneței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia și, constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, această instanță a reținut că în temeiul prevederilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 651 din același cod, față de împrejurarea că există o pluralitate de debitori iar încuviințarea executării silite a fost pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea nr. 1262 C. civ. din 16 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, reiese că acesteia din urmă îi revine competența de soluționare a cererii de recuzare a executorului judecătoresc A. învestit cu soluționarea dosarului de executare nr. 1497/2019.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul pricinii care a generat declinările reciproce de competență este reprezentat de cererea de recuzare a executorului judecătoresc A. formulată de petentul-debitor Ministerul Justiției, învestit cu soluționarea dosarului de executare nr. 1497/2019.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Abținerea sau recuzarea se soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține. Dispozițiile art. 47 alin. (4) rămân aplicabile. ".

Din interpretarea prevederilor legale redate reiese că instanța competentă să soluționeze cererea de recuzare este instanța investită, pe fond, cu soluționarea pricinii.

În cauza dedusă judecății, se constată că cererea de recuzare formulată de petentul-debitor Ministerul Justiției vizează pe executorului judecătoresc A., învestit cu soluționarea dosarului de executare nr. 1497/2019 care face obiectul contestației la executare, formulată de același contestator debitor, cu a cărei soluționare a fost învestită Judecătoria Alba Iulia, urmare a pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a regulatorului de competență, prin decizia civilă nr. 906 din 20 aprilie 2021.

Cererea de recuzare reprezintă o cerere incidentală, în sensul art. 30 alin. (6) din C. proc. civ., care revine spre soluționare instanței competente să analizeze pe fond cererea principală, în acord cu prevederile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ.

Cum cererea de recuzare a fost formulată în cadrul dosarului de executare nr. 1497/2019, aflat pe rolul Biroului executorului judecătoresc A. cu a cărui soluționare a fost învestită Judecătoria Alba Iulia, conform celor anterior reținute, reiese că aceleiași instanțe îi revine competența de soluționare și asupra cererii pendinte.

Prin urmare, în aplicarea prevederilor art. 50 alin. (1) din C. proc. civ., și având în vedere că, prin decizia civilă nr. 960 din 20 aprilie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a statuat că Judecătoriei Alba Iulia îi revine competența pentru soluționarea contestației la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiției împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc A., în dosarul execuțional nr. x/2019, reiese că acesteia din urmă îi revine competența de soluționare și a cererii de recuzare a executorului judecătoresc A. formulată de petentul-debitor Ministerul Justiției, ca instanță învestită cu soluționarea, pe fond, a pricini.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii formulate de contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimatul Biroul Executor Judecătoresc A., în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii formulate de contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimatul Biroul Executor Judecătoresc A., în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2021.