ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1432/2018

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 31 martie 2016, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1 341.573,03 RON, în vederea recuperării sumei pe care societatea a fost obligată să o achite, în calitate de parte responsabilă civilmente, prin Decizia penală nr. 22/Ap/21 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. x/2013, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală de la data producerii evenimentului prejudiciabil și până la achitarea integrală, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 114/CA/08 februarie 2017, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A.

Prin Decizia civilă nr. 1205/Ap din 27 iunie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul reclamantei.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., solicitând casarea și rejudecarea litigiului în fond, cu consecința pronunțării unei hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată.

Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a criticat decizia atacată ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și a invocat interpretarea greșită a normelor de drept material aplicabile, respectiv a dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 136/1995.

S-a susținut că raționamentul instanței de apel este unul contradictoriu, întrucât deși inițial s-a reținut corect că pentru a fi incidente dispozițiile legale menționate este suficient ca fapta ilicită săvârșită de intimat să fie incriminată de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiune intenționată, ulterior s-a trecut peste apărările formulate de societatea de asigurări, menținându-se soluția primei instanțe.

Recurenta a învederat că instanța de apel a interpretat eronat și extrem de restrictiv dispozițiile art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995, text ce stabilește ca și condiție pentru a fi aplicabil incriminarea faptei de către dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiune intenționată, nefiind necesar ca pârâtul să fi fost condamnat pentru săvârșirea faptei intenționate.

S-a arătat că, având în vedere îmbibația alcoolică avută de intimat la momentul preluării probelor biologice, instanța penală prin Sentința penală nr. 1486 din 11 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr. x/2013, schimbată în parte prin Decizia penală nr. 22/2015 a Curții de Apel Brașov, a încadrat faptele săvârșite de pârât în variantele agravate ale infracțiunilor de ucidere din culpă (art. 184 alin. (2) și (4) din vechiul C. pen.) și vătămare corporală din culpă (art. 184 alin. (2) și (4) din vechiul C. pen.), reținând că pârâtul nu a respectat prevederile legale privind circulația pe drumurile publice atât pentru că a condus autoturismul ulterior consumării unei cantități semnificative de băuturi alcoolice, cât și pentru că a depășit limita legală de viteză, circulând cu o viteză de 98 km/h.

Astfel, s-a arătat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995, accidentul din data de 8 octombrie 2009 fiind produs în timpul comiterii unei fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice, fapta de a conduce un autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge fiind incriminată ca infracțiune intenționată.

Chiar dacă nu se contestă că infracțiunile sunt săvârșite din culpă, instanța penală a reținut la judecarea dosarului nr. x/2013 că la baza producerii accidentului din 8 octombrie 2009 a stat acțiunea intenționată, conștientă a pârâtului din prezenta cauză de a conduce un autovehicul deși, în prealabil, a consumat băuturi alcoolice.

Față de cele menționate, recurenta a susținut că, în mod eronat, s-a considerat ca și condiție pentru aplicarea art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 necesitatea condamnării intimatului-pârât pentru infracțiunea de conducere sub influența băuturilor alcoolice.

S-a precizat că la soluționarea dosarului penal nr. x/2013 a avut o semnificație substanțială faptul că intimatul B. se afla sub influența băuturilor alcoolice, instanța reținând la momentul individualizării pedepsei acest aspect. Singurul motiv pentru care instanța penală nu a putut dispune condamnarea intimatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002 a fost faptul că proba biologică a fost prelevată prea târziu. S-a arătat că, față de rezultatul consemnat în buletinul toxicologic aflat la dosar, instanța penală a constatat că, în mod cert, la momentul accidentului, B. avea o concentrație alcoolică în sânge mult superioară celei reținute în buletinul toxicologic (având în vedere curba Widmark de absorbție a alcoolului).

Recurenta a invocat în finalul motivelor de recurs împrejurarea că alcoolemia pârâtului la momentul producerii accidentului era mai mare de 1,00g/l alcool pur în sânge, fiind astfel fără putință de tăgadă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002. Pe cale de consecință s-a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 58 lit. b) din Legea nr. 195/2002.

Intimatul B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat sau, după caz, dacă se va constata că se invocă chestiuni de fond și nu motive de nelegalitate, anularea acestuia conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu trimitere la art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea ședinței din camera de consiliu din 20 februarie 2018, Curtea a respins excepțiile inadmisibilității și nulității recursului invocate de pârât prin întâmpinare și a admis în principiu recursul reclamantei S.C. A. S.A. pentru motivele expuse pe larg în considerentele încheierii menționate, având în vedere raportul întocmit la 12 decembrie 2027 și punctul de vedere depus de intimatul-pârât în cuprinsul căruia s-a invocat și admisibilitatea căii de atac.

Examinând criticile invocate prin motivele de recurs raportat la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:

Instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995, reținând că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât accidentul nu s-a produs în timpul comiterii unei fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție.

Astfel, prin Sentința penală nr. 1456 din 11 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr. x/2013, schimbată în parte prin Decizia penală nr. 22/2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, pârâtul a fost condamnat pentru săvârșirea din culpă a două infracțiuni, respectiv ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, această situație nefiind contestată de recurentă.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentei, este exclusă aplicarea art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995, dispoziție legală a cărei ipoteză nu se regăsește în speță.

Într-adevăr, infracțiunea de conducere a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică în sânge ce depășește limita legală este o infracțiune săvârșită cu intenție, însă în speță nu s-a făcut dovada săvârșirii de către pârât a unei astfel de fapte intenționate, proba de sânge fiind recoltată după 3 ore de la momentul producerii accidentului și, prin urmare, considerată ca nerelevantă pentru trimiterea în judecată pentru această infracțiune, așa cum rezultă din dosarul penal.

În aceste condiții, instanțele de fond și apel au considerat corect că reclamanta, în calitate de asigurator, nu este îndreptățită la recuperarea sumelor achitate cu titlu de despăgubire și la acțiunea în regres promovată, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale.

Jurisprudența invocată de recurentă în sprijinul interpretării extensive a dispozițiilor art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 nu este relevantă, întrucât spețele în discuție nu sunt similare, deoarece situația de fond reținută este diferită (se constatase săvârșirea faptei prevăzute de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, însă se dispusese scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 10 din C. proc. pen.. pentru lipsa gradului de pericol social și se aplicase o sancțiune cu caracter administrativ).

Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că nu este întrunit motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva Deciziei nr. 1205 din 27 iunie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 aprilie 2018.

Procesat de GGC - MM