ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3550/2020

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici: - anularea rezultatelor concursului organizat la data de 26.04.2016, ora 10:00 pentru ocuparea funcției publice de director - Direcția politica medicamentului și a dispozitivelor medicale din cadrul Ministerului Sănătății; - constatarea faptului că la subiectul nr. 3, în cuprinsul baremului de corectare, răspunsul corect îl reprezintă doar alin. (1) din art. 2 din Legea nr. 266/2008 (fapt recunoscut și de ANFP prin adresa nr. x, 25129, 25043/30.06.2016, comunicată la data de 11.07.2016 în urma procedurii prealabile urmate conform art. 7 din Legea nr. 554/2004); - acordarea punctajului corespunzător, ca urmare a reevaluării răspunsului la acest subiect; - declararea ca admisă la proba scrisă a concursului organizat la data de 26.04.2016, ora 10:00 pentru ocuparea funcției publice de Director - Direcția politica medicamentului și a dispozitivelor medicale din cadrul Ministerului Sănătății; - obligarea pârâtei ca, în urma reevaluării lucrării sale să republice rezultatele concursului, cu menționarea sa ca fiind candidat admis la proba scrisă.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 482 din 15 februarie 2017, Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, având ca obiect "anulare act administrativ".

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 482 din 15 februarie 2017, pronunțată de instanța de fond, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei aceleiași instanțe, spre rejudecare în contradictoriu și cu Ministerul Sănătății, iar în subsidiar, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate de intimată Intimata-pârâtă Agenția națională a Funcționarilor Publici a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la dosar la 12 martie 2020, recurenta-reclamantă A. a învederat că renunță la judecarea cererii de chemare în judecată dedusă judecății în primă instanță, invocând dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Examinând solicitarea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la judecata cererii de chemare în judecată dedusă judecății în primă instanță și va dispune anularea sentinței recurate, pentru motivele arătate în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ.: "(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. [...] (5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. [...]" Constatând că, în speță, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată dedusă judecății în primă instanță, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". De asemenea, Înalta Curte reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata cererii de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-reclamante care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Pentru considerentele arătate și în raport de dispozițiile art. 406 alin. (1) și alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la judecata cererii de chemare în judecată care face obiectul dosarului nr. x/2016 și, pe cale de consecință, va anula sentința civilă atacată.