ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2753/2020

Ședința publică din data de 23 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 10 decembrie 2019, contestatorul A. a solicitat:

• în temeiul art. 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ., repunerea în termenul de exercitare a contestației;

• în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anularea Hotărârii nr. 26 din 19.02.2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Cu privire la cererea de repunere în termen, contestatorul a susținut că interesul pentru a critica nelegalitatea Hotărârii nr. 26/19.02.2019 s-a născut la data comunicării Rechizitoriului nr. x din 12.07.2019, prin care a fost trimis în judecată pentru infracțiuni pe care nu le-a comis, de către un procuror care nu a fost numit în mod legal în cadrul unității de parchet care a emis actul de sesizare a instanței.

Astfel, din moment ce art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 oferă posibilitatea de a formula contestație doar persoanelor interesate, nu ar fi putut formula actul de procedură în 15 zile de la data publicării actului administrativ, calitatea de persoană interesată fiind dobândită la momentul comunicării rechizitoriului prin care a fost trimis în judecată și începutul fazei de cameră preliminară a procesului penal, fază care are ca obiect exclusiv verificarea legalității fazei de urmărire penală.

Întrucât verificarea legalității sesizării instanței și a efectuării actelor de către procuror este aptitudinea procesuală a judecătorului de cameră preliminară conform art. 342 C. proc. pen.., în faza de cameră preliminară a dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție (format ca urmare a emiterii rechizitoriului nr. 21/P/2019) a invocat în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 52 din C. proc. pen.. excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 26/19.02.2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

C. proc. pen. oferă oricărei persoane față de care s-a dispus trimiterea în judecată dreptul procesual de a fi verificată legalitatea actelor de urmărire penală, iar în situația în care este procurorul nu a dobândit legal dreptul de a efectua urmărire penală într-o anumită cauză, este incidența sancțiunea nulității absolute, conform art. 281 alin. (1) lit. b) și d) C. proc. pen.

Astfel, nelegalitatea ocupării funcției de procuror în cadrul secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție atrage necompetența materială a organului de urmărire penală, iar potrivit Deciziei nr. 302/2017 a Curții Constituționale (M.Of. 566/17.07.2017) s-a stabilit că este incidentă sancțiunea nulității absolute în cazul încălcării dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, Curtea constatând că reglementarea competențelor organelor judiciare este un element esențial ce decurge din principiul legalității, principiu ce se constituie într-o componentă a statului de drept.

Pe cale de consecință, era îndrituit în faza de cameră preliminară să invoce nelegalitatea actului administrativ, iar cum legiuitorul a prevăzut posibilitatea anulării unui act administrativ și prin intermediul excepției de nelegalitate, a invocat nulitatea actului administrativ pe cale incidentală, având în vedere legătura indisolubilă între soluționarea fazei de cameră preliminară și nulitatea Hotărârii nr. 26/19.02.2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Cât timp a fost invocată excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 26/19.02.2019, nu poate fi formulată și o acțiune în anulare a aceluiași act administrativ, acest lucru rezultând în primul rând din principiul general de procedură civilă electa una via non datur recursus ad alteram, dar și pentru a se evita irosirea resurselor justiției și, mai ales, pentru a se evita pronunțarea de hotărârii judecătorești contradictorii.

La termenul de judecată din data de 27.11.2019 din dosarul x/2019, instanța penală a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate, fără a o analiza pe fond, iar în termenul legal de 15 zile (stabilit atât de 186 C. proc. pen.., cât și de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317 din 2004) a formulat prezenta acțiune, ce reprezintă atât contestație, cât și cerere de repunere în termen.

Prin urmare, a solicitat repunerea în termen, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ.

Cu privire la nelegalitatea Hotărârii nr. 26/19.02.2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care au fost numiți în funcție de execuție la secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție procurorii B., C. și D., contestatorul a susținut următoarele:

Contestatorul are calitatea de persoană interesată, întrucât a fost trimis în judecată fără a comite vreo faptă prevăzută de legea penală, de persoane care ocupă în mod nelegal funcția de procuror de execuție în cadrul secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, iar nelegalitatea ocupării funcției de procuror în cadrul secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție atrage necompetența materială a organului de urmărire penală și nulitatea rechizitoriului prin care a fost trimis în judecată pentru pretinse fapte penale pe care nu le-a săvârșit.

Astfel, Hotărârea nr. 26 din 19.02.2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de numire în funcțiile de execuție a procurorilor B. și C. (care au efectuat acte de urmărire penală și au întocmit rechizitoriul), respectiv D. (care a verificat rechizitoriul sub aspectul legalității și temeiniciei) are la bază o procedura viciată și nelegală, reprezentând astfel un act administrativ nelegal.

A susținut contestatorul că, având în vedere dispozițiile art. 88

3

din Legea nr. 304/2004 modificată, întrucât secția pentru procurori nu a desemnat un membru în comisia de concurs a candidaților pentru funcția de procuror, comisia este nelegal constituită, iar actele/activitățile acesteia precum și actele subsecvente sunt lovite de nulitate.

Nulitatea este absolută, deoarece normele în materia organizării judiciare sunt de ordine publică, ocrotesc un interes public.

Potrivit legii, comisia de concurs poate funcționa/își poate desfășura activitatea în prezența a trei dintre membri, însă funcționarea nu se confundă cu constituirea comisiei care trebuie sa ia ființă în urma desemnării a trei membri de către secția pentru judecători și un membru de către secția pentru procurori, ceea ce nu s-a întâmplat, iar comisia, practic, nu a fost înființată/constituită în mod legal.

Prin Hotărârea nr. 911 din 19 septembrie 2018, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat Regulamentul privind numirea, continuarea activității și revocarea procurorilor cu funcții de execuție din cadrul secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.

Urmare intrării în vigoare, la 10 octombrie 2018, a Ordonanței de Urgență nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaționalizarea secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a modificat și completat regulamentul menționat prin Hotărârea nr. 1044 din 13 noiembrie 2018.

Astfel, conform dispozițiilor ordonanței, art. 7

1

introdus prin Hotărârea nr. 1044 din 13 noiembrie 2018 în Regulamentul privind numirea, continuarea activității și revocarea procurorilor cu funcții de execuție din cadrul secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție impune modul de constituire a comisiei de concurs din:

a) 3 membri judecători, care fac parte din secția pentru judecători și au funcționat la o instanță de grad de cel puțin curte de apel, desemnați de secția pentru judecători;

b) un membru procuror, care face parte din secția pentru procurori si a funcționat la un parchet de grad de cel puțin parchet de pe lângă curtea de apel, desemnat de secția pentru procurori;

c) procurorul-șef secție.

Conform art. 2 din Hotărârea nr. 26 din 19 februarie 2019, numirea procurorilor menționați s-a făcut "conform propunerii comisiei de concurs", însă această comisie nu a fost niciodată legal constituită, întrucât secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nu a desemnat "un membru procuror, care face parte din secția pentru procurori și a funcționat la un parchet de grad de cel puțin parchet de pe lângă curtea de apel".

Astfel, prin Hotărârea nr. 233 din 31 ianuarie 2019, secția pentru judecători a desemnat cei trei membri ai comisiei, dar secția pentru procurori nu a desemnat niciodată un membru în această comisie așa cum rezultă din Ordinea de zi a acestei secții din 20 decembrie 2018, publicată pe website-ul Consiliului Superior al Magistraturii.

Concluzia este că nu a fost legal constituită comisia de concurs și, astfel, Hotărârea nr. 26/19.02.2019 reprezintă un act administrativ nelegal emis de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, întrucât valorifică cele stabilite de o comisie constituită în mod nelegal și care nu există astfel din punct de vedere al legii, în acest sens fiind tocmai prevederile din actul administrativ contestat, unde se arată că numirile se efectuează în baza propunerilor comisiei de concurs care nu a fost legal constituită.

De altfel, așa cum reiese din informațiile prezentate pe site-ul oficial al pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, nici în prezent secția pentru procurori nu a desemnat un membru în respectiva comisie.

Prin Hotărârea nr. 26 din 19 februarie 2019 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât următoarele:

"Art. 1 - Validarea rezultatelor concursului pentru numirea procurorilor cu funcții de execuție din cadrul secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, desfășurat în perioada 22.11.2018 - 15.02.2019.

Art. 2 - Numirea în funcții de execuție în cadrul secției de investigare a infracțiunilor din justiție a candidaților declarați admiși, conform propunerii comisiei de concurs, pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 01.03.2019, după cum urmează: .

- doamna B., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- doamna E., procuror la Direcția Națională Anticorupție;

- domnul F., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- doamna C., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța;

- domnul D., procuror la Direcția Națională Anticorupție".

După cum s-a consemnat în cuprinsul hotărârii, în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 19 februarie 2019 au fost puse în discuție propunerile înaintate de către comisia de concurs constituită în temeiul art. 88

3

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de validare a rezultatelor concursului pentru numirea procurorilor cu funcții de execuție din cadrul secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, desfășurat în perioada 22.11.2018 - 15.02.2019 și de numire în aceste funcții a candidaților declarați admiși.

Plenul a reținut că în perioada 22.11.2018 - 15.02.2019, s-a desfășurat, la București, concursul pentru numirea procurorilor cu funcții de execuție din cadrul secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, organizarea concursului fiind aprobată prin Hotărârea Plenului nr. 1047/21.11.2018. Conform prevederilor art. 88

2

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție funcționează cu un număr de 15 posturi de procuror.

Organizarea concursului s-a efectuat în conformitate cu dispozițiile art. 88

5

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Regulamentului privind numirea, continuarea activității și revocarea procurorilor cu funcții de execuție din cadrul secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 911/19.09.2018, modificat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1044/19.11.2018 (în continuare Regulament).

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția tardivității contestației, excepția lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea contestației formulate de A. ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția tardivității contestației, intimatul a solicitat respingerea cererii de repunere în termen, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unor motive justificate, deci a unei împrejurări care exclude culpa părții, care să fi determinat întârzierea formulării contestației în termenul prevăzut imperativ de legea specială.

În principal, intimatul a apreciat că termenul de 15 zile curge de la data publicării actului pe site-ul instituției, actele administrative cu caracter individual neputând fi atacate oricând, cum sunt cele cu caracter normativ. Astfel, cererile privind anularea actelor administrative cu caracter individual nu pot fi formulate oricând, în funcție de apariția interesului oricărei persoane, fără a se încălca principiul securității și stabilității juridice.

Dacă s-ar aprecia că în speță contestatorul era obligat să formuleze contestație în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ atacat, raportat la momentul declanșării "interesului" de a promova cererea, intimatul a arătat că, față de susținerea contestatorului în sensul că interesul său s-a declanșat la data luării la cunoștință a rechizitoriului nr. x din data de 12.07.2019 întocmit de procurorii SIIJ, reiese că termenul de formulare a contestației ar fi fost de 15 zile de la data comunicării rechizitoriului, adică în luna iulie 2019. Or, contestatorul a precizat că a formulat contestația în termen de 15 zile de la data respingerii excepției de nelegalitate invocată în procesul penal (27.11.2019), solicitând repunerea în termen pe motiv că nu ar fi putut formula și acțiune în anulare. Or, această situație nu poate fi asimilată unei împrejurări care să excludă culpa părții.

A apreciat că și în acest caz termenul imperativ prevăzut de lege a fost depășit, contestatorul nefăcând dovada unor motive temeinice apărute în cuprinsul termenului de 15 zile de la data luării la cunoștință a rechizitoriului și care să fi determinat întârzierea în formularea contestației, potrivit dispozițiilor imperative ale legii speciale.

În concluzie, a solicitat respingerea cererii de repunere în termen și, pe cale de consecință, respingerea contestației ca tardivă.

Cu privire la excepția lipsei de interes în formularea prezentei contestații, intimatul a susținut că validarea rezultatelor unui concurs nu poate afecta decât persoanele participante la concursul respectiv.

Împrejurarea că este anchetat de către secția de investigare a infracțiunilor de justiție nu este în măsură să confere reclamantului un interes legitim și personal prin care să solicite anularea unui act administrativ de validare a rezultatelor unui concurs. Reclamantul are posibilitatea să conteste actele emise de procuror în cadrul anchetei penale care îl vizează, conform regulilor impuse de C. proc. pen.

Prin urmare, neexistând un act administrativ individual care să-i fi produs o vătămare prin încălcarea vreunui drept prevăzut de lege sau a vreunui interes legitim, în condițiile în care nu a participat la concursul respectiv, reclamantul nu dovedește că are interes acestei contestații.

Pe fondul cererii, intimatul a susținut că organizarea concursului s-a efectuat în conformitate cu dispozițiile art. 88

1

-88

5

ale Legii nr. 304/2004, cu modificările ulterioare și ale Regulamentului privind numirea, continuarea activității și revocarea procurorilor cu funcții de execuție din cadrul SIIJ, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 911/2018, cu modificările ulterioare, fiind urmată procedura stabilită de lege pentru constituirea comisiei de selecție, secțiile corespunzătoare ale Consiliului fiind sesizate pentru desemnarea reprezentanților în această comisie.

Împrejurarea că secția pentru procurori nu a desemnat un membru în comisia de concurs, celelalte dispoziții legale fiind respectate, nu poate constitui un element de nelegalitate câtă vreme comisia a funcționat legal cu cel puțin 3 membri.

Contestatorul A. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea excepțiilor procesuale invocate de intimat și, pe fondul cauzei, a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată și anularea actului administrativ contestat ca nelegal.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra contestației

Analizând cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., excepția tardivității și respectiv, în mod conex, cererea de repunere în termenul de contestare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit disp. art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. republicată, cu modificările ulterioare, lege specială în domeniu:

"hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație la Înalta Curte de Casație și Justiție, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de Ia comunicare sau publicare".

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 26/2019 a fost publicată pe site-ul instituției la data de 27.02.2019, contestatorul fiind un terț față de această hotărâre.

Potrivit prevederilor art. 186 din C. proc. civ. partea care a pierdut un termen procedural poate fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Pentru a fi dispusă repunerea în termen, trebuie să fie întrunite cumulativ următoarele cerințe:

a) partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul peremptoriu să facă dovada existenței unor motive temeinic justificate, deci a unei împrejurări care exclude culpa părții;

b) împrejurarea care a împiedicat partea să acționeze să se fi produs înlăuntrul termenului legal sau judecătoresc peremptoriu în care trebuia exercitat dreptul procedural, iar nu să se fi ivit după expirarea termenului respectiv;

c) dacă s-a pierdut termenul de exercitare a unei căi de atac, repunerea în termen se va solicita în termenul de exercitare a căii de atac respective.

Termenul de 15 zile curge de la data publicării actului pe site-ul instituției.

Contestatorul precizează că interesul său s-a declanșat la data luării la cunoștință a Rechizitoriului nr. x din data de 12.07.2019 întocmit de procurorii SIIJ.

Prin urmare, reiese că termenul de formulare a contestației ar fi fost în 15 zile de la data comunicării rechizitoriului, adică în luna iulie 2019. Contestatorul a precizat că a formulat contestația în termen de 15 zile de la data respingerii excepției de nelegalitate invocată în procesul penal (27.11.2019), solicitând repunerea în termen pe motiv că nu ar fi putut formula și acțiune în anulare.

Înalta Curte constată că nu poate fi o împrejurare care să nu îi fie culpabilă contestatorului faptul că a ales să soluționeze cu prioritate excepția de nelegalitate a Hotărârii Plenului CSM nr. 26/2019 în cadrul procesului penal unde a luat cunoștință de existența acestei hotărâri (dosar nr. x/2019 - ÎCCJ), în luna iulie 2019. Pentru a fi diligent, contestatorul avea la îndemână acțiunea în anulare a acestei hotărâri a Plenului CSM.

Nu poate fi invocat ca un motiv temeinic faptul că acesta a ales o altă strategie de apărare a drepturilor sale considerate vătămate. Față de aceste considerente, se apreciază că nu este fondată cererea de repunere în termen, contestatorul din culpa sa a atacat cu contestație hotărârea CSM după respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a aceleiași hotărâri, ceea ce evident este tardiv.

În consecință, nefiind întemeiată cererea de repunere în termen, se va respinge cu consecința admiterii excepției tardivității și respingerii contestației ca tardiv formulată în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de exercitare a contestației.

Admite excepția tardivității formulării contestației.

Respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 26/19.02.2019, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2020.