ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1825/2020

Ședința publică din data de 06 mai 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Brașov și Inspectoratul General al Poliției Române, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea actului administrativ nr. 29165 din 29.03.2019, emis de către IPJ Brașov Serviciul Resurse Umane și a Dispoziției șefului I.G.P.R. nr. 4139 din 21.05.2019, prin care reclamantului îi este respins raportul de solicitare a compensației de chirie; să se dispună recunoașterea dreptului reclamantului de a beneficia de compensația lunară pentru chirie pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului începând cu data depunerii raportului de solicitare nr. x din 11.03.2019; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 626/04.10.2019, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Sibiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Sibiu a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din legea nr. 554/2004, în forma aplicabilă la momentul sesizării instanței, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

La momentul investirii tribunalului cu soluționarea acțiunii, reclamantul avea stabilit domiciliul în localitatea Brașov, fapt rezultat atât din cartea de identitate, cât și din cuprinsul acțiunii.

Abia ulterior invocării excepției de necompetență materială în cauză, reclamantul și-a mutat, în condițiile legii, domiciliul în Sibiu.

Însă, modificarea de domiciliu după legala sesizare a unei instanței nu este de natură a conduce la schimbarea competentei instanței astfel învestite.

O atare soluție este justificată pe deplin și de necesitatea realizării unei bune administrări a justiției, printr-o judecată a cauzei într-un termen rezonabil, finalitatea fiind aceea de a evita declinările de competență impuse de schimbările ulterioare de domiciliu ale reclamantului.

Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul dispozițiilor legale enunțate mai sus, a dispus admiterea excepției analizate și în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamant în favoarea Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 06.11.2019.

Prin sentința civilă nr. 136/CA din data de 05.03.2020, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat, în favoarea Tribunalului Sibiu, competența teritorială de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții IGPR și Inspectoratul de Poliție Județean Brașov.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Brașov a reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Leg. 554/2004, "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Conform doctrinei, în privința noțiunii de "domiciliu", în mod tradițional s-a apreciat că, în dreptul procesual civil, aceasta trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a reclamantului, ci adresa unde partea locuiește efectiv.

Potrivit art. 91 alin. (1) C. civ., dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

Or, conform înscrisurilor aflate la filele x și procesului-verbal de verificare în baza de date, rezultă că reclamantul are, din anul 2000, o reședință legală în Sibiu, unde acesta a și achiziționat un imobil (care a declanșat prezentul litigiu), acesta locuind, în chip statornic pe raza Tribunalului Sibiu, căruia îi revine competența în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I C. proc. civ.

De altfel, din actele dosarului, rezultă că reclamantul este angajat al Biroului Județean al Poliției Transporturi Sibiu, fiind evident că acesta nu poate face zilnic naveta de la Brașov la Sibiu.

De altfel, pe parcursul derulării litigiului reclamantul a efectuat formalitățile legale pentru a transforma domiciliul de fapt în unul legal, acesta având, în prezent, conform cărții de identitate, domiciliul în Sibiu, la adresa la care, anterior, locuia fără forme legale.

Așadar, domiciliul reclamantului atrage competența Tribunalului Sibiu.

În aceste condiții, în raport de textele de lege incidente, instanța a apreciat ca fiind fondată excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Brașov, invocată din oficiu, astfel că, în temeiul art. 131 și 132 C. proc. civ. rap. la art. 10 alin. (3) din Leg. 554/2004, a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în anularea actului administrativ nr. 29165 din 29.03.2019, emis de către IPJ Brașov Serviciul Resurse Umane și a Dispoziției șefului I.G.P.R. nr. 4139 din 21.05.2019, prin care a fost respins raportul de solicitare a compensației de chirie întocmit de reclamantul A., precum și recunoașterea dreptului reclamantului de a beneficia de compensația lunară pentru chirie pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului începând cu data depunerii raportului de solicitare nr. x din 11.03.2019.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Deși ambele instanțe au reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului", aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema "noțiunii de domiciliu" în funcție de care se impune stabilirea competenței teritoriale.

Tribunalul Sibiu a reținut că, la momentul investirii tribunalului cu soluționarea acțiunii, reclamantul avea stabilit domiciliul în localitatea Brașov, fapt rezultat atât din cartea de identitate, cât și din cuprinsul acțiunii. Într-adevăr, ulterior invocării excepției de necompetență materială în cauză, reclamantul și-a mutat, în condițiile legii, domiciliul în Sibiu, însă, modificarea de domiciliu după legala sesizare a unei instanței nu este de natură a conduce la schimbarea competentei instanței astfel învestite.

Tribunalul Brașov a reținut că, potrivit doctrinei, în privința noțiunii de "domiciliu", în mod tradițional s-a apreciat că, în dreptul procesual civil, aceasta trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a reclamantului, ci adresa unde partea locuiește efectiv, deoarece potrivit art. 91 alin. (1) C. civ., dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

Înalta Curte constată că, prezentul litigiu s-a născut din emiterea unui act administrativ, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată in vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 18.06.2019), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competența stabilită de textul de lege mai sus menționat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

Chiar dacă după sesizarea instanței de contencios administrativ reclamantul a efectuat formalitățile legale pentru a transforma domiciliul de fapt în unul legal, acesta având, în prezent, conform cărții de identitate, domiciliul în Sibiu, la adresa din str. x, județul Sibiu, la care, anterior, locuia fără forme legale, această modificare nu poate influența competența teritorială a instanței.

Înalta Curte, având în vedere că reclamantul a solicitat anularea actului administrativ nr. 29165 din 29.03.2019, emis de către IPJ Brașov Serviciul Resurse Umane și a Dispoziției șefului I.G.P.R. nr. 4139 din 21.05.2019, pretenții izvorâte din raporturi de muncă, precum și faptul că acesta avea la data învestirii domiciliul în Brașov, str. x, bl. A.9, județul Brașov, în raza teritorială a Tribunalului Brașov, constată că în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența teritorială aparține Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean Brașov în favoarea Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 mai 2020.