BÜLBÜL v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BÜLBÜL v. TURKEY (CtEDO, 2008)
Decizia nr. 195/03 a İsmet BÜLBÜL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 18 martie 2008 în calitate de Cameră compusă de: Josep Casadevall, Președinte, Rıza Türmen, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 1 noiembrie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl İsmet Bülbül, este un cetățean turc născut în 1971 și trăiește în Istanbul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Kırdök și dna M. Kârdök, avocați care practică la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 noiembrie 1992, reclamantul a fost retras în custodie de poliție pe suspiciune de a fi membru al unei organizații ilegale, Dev-Sol (Devrimci Sol – Stânga Revoluționară). La 10 decembrie 1992, reclamantul a fost reținut în reținere. La 5 ianuarie 1993, procurorul de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a depus un proiect de pronunțare împotriva reclamantului împreună cu alte douăzeci și nouă persoane. Reclamantul a fost acuzat de încercarea de a submina ordinul constituțional în temeiul articolului 146 din fostul Cod Penal. Prin Legea nr. 5190 din 16 iunie 2004, publicată în Jurnalul Oficial în iunie 2004, tribunalele de securitate de stat au fost Hotărârea împotriva reclamantului a fost transferată la Curtea Assize din Istanbul. La 27 octombrie 2004, Curtea Assize din Istanbul a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la închisoare pe viață. La 18 iulie 2005, Curtea de Casație a anulat decizia Curții Assize și a trimis cazul la Curtea Assize din Istanbul. La 2 decembrie 2005, reclamantul a fost eliberat în așteptarea procesului. Potrivit informațiilor din dosarul de caz bazat pe cele mai recente depuneri ale părților, cazul este încă în așteptare în fața Curții din Istanbul. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că lungimea deținerii sale asupra reziduului era excesivă. La 7 noiembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Turciei sunt dispuși să plătească ex gratie 10.000 (10 mii) de euro domnului İsmet Bülbül, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 3 mai 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de unul dintre reprezentanții reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să plătească ex grația suma de 10.000 de euro ( zece mii de euro în fața dlui İsmet Bülbül, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului