Bülbül împotriva Turciei

Decizia nr. 195/03 a İsmet BÜLBÜL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 18 martie 2008 în calitate de Cameră compusă de: Josep Casadevall, Președinte, Rıza Türmen, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 1 noiembrie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl İsmet Bülbül, este un cetățean turc născut în 1971 și trăiește în Istanbul.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Kırdök și dna M. Kârdök, avocați care practică la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 noiembrie 1992, reclamantul a fost retras în custodie de poliție pe suspiciune de a fi membru al unei organizații ilegale, Dev-Sol (Devrimci Sol – Stânga Revoluționară). La 10 decembrie 1992, reclamantul a fost reținut în reținere. La 5 ianuarie 1993, procurorul de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a depus un proiect de pronunțare împotriva reclamantului împreună cu alte douăzeci și nouă persoane. Reclamantul a fost acuzat de încercarea de a submina ordinul constituțional în temeiul articolului 146 din fostul Cod Penal.

Prin Legea nr. 5190 din 16 iunie 2004, publicată în Jurnalul Oficial în iunie 2004, tribunalele de securitate de stat au fost Hotărârea împotriva reclamantului a fost transferată la Curtea Assize din Istanbul. La 27 octombrie 2004, Curtea Assize din Istanbul a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la închisoare pe viață. La 18 iulie 2005, Curtea de Casație a anulat decizia Curții Assize și a trimis cazul la Curtea Assize din Istanbul. La 2 decembrie 2005, reclamantul a fost eliberat în așteptarea procesului. Potrivit informațiilor din dosarul de caz bazat pe cele mai recente depuneri ale părților, cazul este încă în așteptare în fața Curții din Istanbul. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că lungimea deținerii sale asupra reziduului era excesivă.

La 7 noiembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Turciei sunt dispuși să plătească ex gratie 10.000 (10 mii) de euro domnului İsmet Bülbül, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 3 mai 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de unul dintre reprezentanții reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să plătească ex grația suma de 10.000 de euro ( zece mii de euro în fața dlui İsmet Bülbül, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 195/03 by İsmet BÜLBÜL against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 18 March 2008 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Rıza Türmen, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar . Having regard to the above application lodged on 1 November 2002, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr İsmet Bülbül, is a Turkish national who was born in 1971 and lives in Istanbul.

He was represented before the Court by Mr M. A. Kırdök and Mrs M. Kırdök, lawyers practising in Istanbul. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 27 November 1992 the applicant was taken into police custody on suspicion of membership of an illegal organisation, the Dev-Sol (Devrimci Sol – Revolutionary Left). On 10 December 1992 the applicant was detained on remand. On 5 January 1993 the public prosecutor at the Istanbul State Security Court filed a bill of indictment against the applicant along with twenty-nine other persons. The applicant was charged with attempting to undermine the constitutional order under Article 146 of the former Criminal Code.

By Law no. 5190 of 16 June 2004, published in the Official Gazette on 30 June 2004, state security courts were abolished. The case against the applicant was transferred to the Istanbul Assize Court. On 27 October 2004 the Istanbul Assize Court found the applicant guilty as charged and sentenced him to life imprisonment. On 18 July 2005 the Court of Cassation quashed the decision of the Assize Court and remitted the case to the Istanbul Assize Court. On 2 December 2005 the applicant was released pending trial. According to the information in the case file based on the latest submissions by the parties, the case is still pending before the Istanbul Assize Court. COMPLAINT The applicant complained under Article 5 § 3 of the Convention that the length of his detention on remand had been excessive.

THE LAW On 7 November 2007 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Turkey are prepared to pay ex gratia 10,000 (ten thousand) euros to Mr İsmet Bülbül with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into new Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 3 May 2007 the Court received the following declaration signed by one of the applicant’s representatives: “I note that the Government of Turkey are prepared to pay ex gratia the sum of 10,000 (ten thousand) euros to Mr İsmet Bülbül with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into new Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application.

I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President