ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 15/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 15/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 246/ F din 14 decembrie 2011,

Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.P.I.A., a admis în

parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta A.C.A. „P.E.” reprezentată

de P.E. în contradictoriu cu pârâtele A.P.I.A. și A.P.I.A.ă - Centrul Județean

Brașov și, în consecință, a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei

de 52.532 lei cu titlu de primă de exploatație de bovine pentru anul 2009 și a

dobânzii legale începând cu data de 01 noiembrie 2009 și până la data plății

efective, dar nu mai mult de 5.747 lei. Totodată, a respins restul pretențiilor

solicitate de reclamantă și a obligat pârâtele la plata către reclamantă a

sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale și a respins

restul cheltuielilor de judecată solicitate.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a constatat că reclamanta a solicitat

obligarea pârâtelor la plata unei redevențe pentru exploatarea unui număr de

capete bovine, invocând depunerea în termen a cererii în acest sens și

îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

Spre deosebire de

poziția exprimată de pârâte prin întâmpinări, a constatat judecătorul fondului,

la dosar se află o serie de înscrisuri din care reiese un alt punct de vedere

al acestor instituții în raport de solicitarea reclamantei prin reprezentantul

său.

Analizând punctual conținutul

înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Curtea a reținut că cele două pârâte

și-au exprimat în mod oficial poziția în sensul că cererea depusă de P.E., în

calitate de reprezentant al A.C.A. E.P., completată olograf pe suport de hârtie

și depusă la Centrul Local Rupea la data de 15 iunie 2009, îndeplinea toate

condițiile de eligibilitate prevăzute de Ordinul M.A.D.R. nr 295/2007. De

asemenea, s-a stabilit printr-o notă de control că eroarea în neînregistrarea

cererii a aparținut șefului centrului Local Rupea și nu fermierului, astfel că

poziția pârâtelor exprimate prin întâmpinare este nejustificată,

nemairecunoscându-se împrejurarea că cererea a fost depusă.

Faptul că sesizarea

către corpul de control a fost făcută de P.E. și nu de asociație nu are

relevanță în cauză, aspectele constatate în nota de control neavând legătură cu

persoana care a formulat sesizarea.

Curtea a mai reținut

că faptul că cererea depusă de reprezentantul reclamantei nu este

corespunzătoare cu formularul legal impus și aprobat pentru anul 2009 prin Ordinul

M.A.D.R. nr 230/2009 nu poate conduce la lipsirea de efecte a formulării

cererii, întrucât în cauză s-a făcut dovada că pârâtele au constatat vina

funcționarului public în neînregistrarea cererii și nu a fermierului.

Ca urmare, în cauză

s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de Ordinul M.A.D.R. nr

230/2009 și Ordinul M.A.D.R. nr 295/2007, invocate chiar de către pârâte, motiv

pentru care acțiunea este întemeiată.

Curtea a constatat,

însă, că cererea aflată la fila 51 din vol. I se referă la 92 de capete de

bovine, astfel că prima pe exploatație, în valoare unitară de 571 lei/cap

bovine, conform H.G. .nr 1252/2009, se impune a fi acordată pentru acest număr

de capete și nu pentru 96 de capete cum s-a cerut prin cererea introductivă.

Pe de altă parte, a

reținut prima instanță, reclamanta are dreptul la restituirea prejudiciului

suferit prin aplicarea dobânzii legale la suma ce urmează a-i fi plătită

începând cu data punerii în întârziere a pârâtelor, respectiv 01 noiembrie 2009

și până la data plății efective. Față de rațiunile obligării la plata primei pe

exploatație, norma aplicabilă în cauză cu privire la dobânda legală este cea de

drept comun prevăzută de art. 3 alin. (3) din O.G. nr 9/2000, iar întrucât

reclamanta a precizat un cuantum al dobânzii legale de 5.747 lei, suma

rezultată în urma calculului dobânzii legale nu o va depăși pe cea menționată

anterior.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a A.P.I.A. a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât

A.P.I.A.- Centrul județean Brașov este ordonator terțiar de credite, A.P.I.A. -

structura centrală urmând să dispună aprobarea sumelor necesare achitării către

reclamantă a primei pe exploatație.

Întrucât acțiunea a

fost admisă în parte, pârâtele cazând în pretenții, prin aplicarea art. 274 alin.

(1) și (3) C. proc. civ., Curtea de apel a obligat pârâtele la plata către

reclamantă a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale și

a respins restul cheltuielilor de judecată solicitate.

Împotriva acestei hotărâri,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtele A.P.I.A și A.P.I.A. -

Centrul Județean Brașov (A.P.I.A. - Centrul Județean Brașov) au declarat

recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 3041

procedură civilă.

Prin cererea de recurs

formulată de A.P.I.A. s-a invocat excepția de ordine publică privind necompetența

materială a Curții de Apel Brașov, iar pe fondul cauzei s-a apreciat că soluția

instanței de fond este greșită.

-În susținerea

excepției necompetenței materiale a curții de apel s-au invocat dispozițiile art.

41 din Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.P.I.A.,

potrivit cărora „Agenția are în subordine 42 de centre județene cu

personalitate juridică”, dispozițiile art. 23 alin. (2) din Ordinul M.A.P.D.R. nr.

295/2007 conform cărora „pentru a beneficia de prima (…) solicitanții trebuie

să depună o cerere la centrul local/județean al A.P.I.A., respectiv a

Municipiului București”, precum și Cap. II pct. 1.2 din Manualul de procedură

privind acordarea plăților naționale directe complementare sector zootehnic -

aprobat prin Decizia Directorului General al A.P.I.A. nr. 977/2009.

A.P.I.A. - Sediul

central realizează către beneficiarii sprijinului doar plata efectivă a acestuia

către fermieri, centrele locale și cele județene fiind cele unde se depun

cererile de sprijin și care evaluează și autorizează plata către beneficiari.

Totodată s-a arătat

că reclamantul nu a atacat un act administrativ emis de A.P.I.A. - aparat

central (instituție publică centrală) astfel încât să fie competentă în

judecarea cauzei Curtea de Apel Brașov, astfel că în opinia recurentei

competența revine Tribunalului Brașov în conformitate cu dispozițiile art. 2

alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Făcând trimitere la

aceleași argumente legale recurenta a arătat totodată că în mod greșit prima

instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P.I.A. -

aparat central, subliniind că centrele județene ale A.P.I.A. sunt instituii publice

cu personalitate juridică și pot reprezenta în instanță atât propriile interese

cât și pe cele ale centrelor locale aflate în subordinea acestora.

- În ceea ce privește

fondul cauzei, recurenta a arătat în esență că având în vedere prevederile

legale care reglementează acordarea primei de exploatație de bovine pentru anul

2009 - O.U.G. nr. 125/2006, Ordinul M.A.D.R. nr. 295/2007 și Manualul de

procedură privind acordarea plăților naționale directe complementare sector zootehnic

- aprobat prin Decizia Directorului General A.P.I.A. nr. 977/2009 - și probele administrate,

concluzia care se desprinde este aceea că E.P. nu este îndreptățit să primească

primă pe exploatațiile de bovine deoarece nu a depus cerere pentru a solicita

această primă în anul 2009 în termenul impus de legislația în vigoare - 15

iunie 2009.

Cererea pe care susține

E.P. că a depus-o la Centrul Local Rupea nu respectă formularul impus și

aprobat pentru anul 2009 prin Ordinul M.A.D.R. nr. 230/2009 privind modificarea

și completarea anexei „Modul de implementare, condițiile specifice și

criteriile de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți naționale

directe complementare în sectorul zootehnic, în acord cu reglementările

comunitare în domeniu” la Ordinul M.A.D.R. nr. 297/2007.

În opinia recurentei,

subvențiile acordate de stat potrivit prevederilor legale incidente nu sunt purtătoare

de dobânzi, astfel că nejustificat instanța fondului a făcut aplicația O.G. nr.

9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești cu modificările

și completările ulterioare. Potrivit art. 2 din această ordonanță dobânda

legală se poate acorda numai dacă există dispoziții legale în vigoare care să prevadă

acest fapt sau dacă aceste dobânzi sunt prevăzute în contractul încheiat între

părți, or, în speță nu există astfel de prevederi și nu există un contract între

reclamant și A.P.I.A.

În fine, o ultimă

critică a vizat obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată,

arătându-se că fiind vorba de o entitate publică finanțată de la bugetul de stat

este nelegitim ca resursele financiare ale statului și ale sectorului public să

fie folosite pentru plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care bugetul

A.P.I.A. nu prevede sume care să poată fi alocate unei astfel de destinații.

Criticile aduse sentinței

nr. 246/ F din 14 decembrie 2011 de către recurenta A.P.I.A. - Centrul Județean

Brașov au vizat exclusiv fondul pricinii, în concret nedepunerea de către A.C.A.

„E.P.” în termenul legal și în forma impusă prin Ordinul M.A.D.R. nr. 230/2009

a cererii pentru prima pe exploatația de bovine în anul 2009, ceea ce

demonstrează că P.E. nu este îndreptățit să primească o astfel de primă.

Prin întâmpinare, A.C.A.

- E.P. a apreciat ca neîntemeiate ambele recursuri, precizându-se că în mod

corect s-a respins de către instanța de fond excepția lipsei calități procesuale

pasive a A.P.I.A. - structura centrală cu motivarea că această autoritate este

cea care aprobă sumele necesare achitării primei de exploatație, astfel că în temeiul

art. 3 pct. 1 C. proc. civ. competența materială a soluționării cauzei aparține

Curții de Apel Brașov. Referitor la aspectele de fond s-a arătat că prima

instanță a concluzionat corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Ordinul

M.A.D.R. nr. 230/2009 și Ordinul M.A.D.R. nr. 295/2007, pentru ca reclamanta să

primească prima pe exploatație la specia bovine în conformitate cu H.G. nr. 1252/2009,

precum și dobânda legală conform O.G. nr. 9/2000 (în vigoare la momentul formulării

acțiunii) începând cu luna noiembrie 2009 și până la plata efectivă, pentru o

acoperire integrală a prejudiciului suferit prin neacordarea primei pe

exploatație în anul 2009. S-a demonstrat că, din cauza îndeplinirii defectuoase

de către un angajat al A.P.I.A. - Centrul Local Rupea, intimata-reclamantă a

fost prejudiciată prin neoperarea cererii formulate în termenul legal și că acest

lucru a fost constatat chiar de către autoritățile pârâte.

Examinând cauza din

perspectiva obiectului ei, a normelor legale aplicabile, a materialului

probator administrat, Înalta Curte reține că sunt nefondate criticile recurentelor

A.P.I.A. și de A.P.I.A. - Centrul Județean Brașov, astfel că ambele recursuri vor

fi respinse pentru cele ce vor fi punctate în continuare:

- Referitor la

excepția necompetenței materiale a curții de apel se observă pe de o parte că

această excepție de ordine publică nu a fost invocată cu respectarea art. 1591 alin.

(2) C. proc. civ., iar pe de altă parte că în condițiile în care s-a dat o dezlegare

corectă excepției lipsei calității procesuale pasive a A.P.I.A.-autoritate

centrală, aceasta fiind respinsă, competența materială este atrasă de dispozițiile

art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, revenind în speță, curții de apel.

Așa cum a reținut prima

instanță, prin trimitere la poziția oficială exprimată de A.P.I.A. - Centrul

Județean Brașov prin adresa din 2 septembrie 2010 în urma Notei emise la data

de 12 iulie 2010 de Corpul de Control al M.A.D.R., conform prevederilor Legii nr.

1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.P.I.A., această structură

județeană este ordonator terțiar de credite, aprobarea sumelor necesare

achitării către Asociația reclamantă a primei de exploatație făcându-se doar la

nivelul A.P.I.A. - structura centrală.

Este neadecvată, în

acest context, invocarea de către recurenta A.P.I.A. a dispozițiilor art. 41

din Legea nr. 1/2004 potrivit cărora toate cele 42 de centre județene au personalitate

juridică și pot sta în proces, precum și a dispozițiilor art. 23 alin. (2) din

Ordinul M.A.D.R. nr. 230/2009 privind modificarea și completarea anexei „Modul

de suplimentare, condițiile specifice și criteriile de eligibilitate pentru

aplicarea schemelor de plăți naționale directe complementare în sectorul

zootehnic, în acord cu reglementările comunitare în domeniu” la Ordinul M.A.D.R.

nr. 295/2007, dispoziția conform cărora cererile pentru prima pe exploatație

pentru specia bovine se depun la centrul local/județean al A.P.I.A.

Aserțiunile recurentelor

pe fondul pricinii sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză și

evidențiat în considerentele sentinței recurate, în evaluarea acțiunii formulate

de reclamanta A.C.A. - E.P., instanța competentă raportându-se în mod judicios

la reglementările legale privind prima pe exploatație/plată națională directă

complementară în sectorul zootehnic la specia bovine în anul 2009, respectiv la

H.G. nr. 1252/2009, Ordinul M.A.D.R. nr. 230/2009 și Ordinul M.A.D.R. nr. 295/2007.

Argumentației primei instanțe i se va alătura și observația că poziția exprimată

de ambele pârâte a fost aceea că P.E., în calitate de reprezentant al A.C.A. -

E.P., completată olograf pe suport de hârtie și depusă la Centrul Local Rupea

la data de 15 iunie 2009 - termenul limită prevăzut de Ordinul M.A.D.R. nr. 230/2009

-, îndeplinea toate condițiile de eligibilitate prevăzute de Ordinul M.A.D.R. nr.

295/2007, cu modificările și completările ulterioare. Această stare de fapt

este validată prin actul nr. 206207/4 noiembrie 2010 prin care Corpul de Control

al M.A.D.R. stabilește și că eroarea în neînregistrarea cererii a aparținut șefului

Centrului Local Rupea și nu fermierului (fila 22 dosar fond). Faptul că

sesizarea Corpului de Control a fost făcută de P.E. și nu de asociație este

nerelevant, aspectele constatate în Nota menționată neavând legătură cu

persoana care a formulat sesizarea.

În același timp

împrejurarea că cererea depusă la Centrul Local Rupea nu este corespunzătoare cu

formularul impus și aprobat pentru anul 2009 prin Ordinul M.A.D.R. nr. 230/2009

nu poate conduce la lipsirea de efecte a cererii în discuție, deoarece s-a

dovedit că pârâtele au constatat vina funcționarului public în neînregistrarea cererii

și nu a fermierului.

Concluzia care se conturează

pe baza probelor administrate este aceea că în mod just instanța fondului,

constatând că sunt îndeplinite exigențele prevăzute de Ordinul M.A.D.R. nr. 230/2009

și Ordinul M.A.D.R. nr. 295/2007, a considerat întemeiată cererea reclamantului

de obligare a pârâtelor la plata sumei de 52.532 lei cu titlu de primă pe

exploatație bovine pentru anul 2009.

Pentru a se oferi reclamantei

o reparație integrală a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a primei pe

exploatație - luna octombrie 2009, conform art. 4 alin. (2) din Ordinul M.A.D.R.

nr. 230/2009 - în mod corect s-a acordat și dobânda legală/ de drept comun, iar

cuantumul solicitat de aceasta, în temeiul art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000

privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare la momentul

introducerii acțiunii (25 mai 2011).

Critica recurentei A.P.I.A.

privind greșita aplicare de către instanța fondului a dispozițiilor art. 274

alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi primită, aceste prevederi stipulând în mod

clar: „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească

cheltuielile de judecată”. Legiuitorul nu a înțeles să excepteze de la această

regulă entitățile publice finanțate de la bugetul statului, așa cum apreciază

recurenta, fiind suficientă stabilirea culpei procesuale, ceea ce în cauză s-a

demonstrat cu prisosință.

Având în vedere cele

expuse, dispozițiile art. 302 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 modificată și completată, precum și dispozițiile art. 274

alin. (1) C. proc. civ. în privința cheltuielilor de judecată suportate și

cerute de intimata-reclamantă în recurs, conform dovezilor depuse la filele

72-73,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de A.P.I.A. și de A.P.I.A. - Centrul Județean Brașov împotriva

sentinței nr. 246/ F din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurentele la

plata sumei de 6200 lei în favoarea intimatei A.C.A. - E.P. cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2014.