ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1276/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1276/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul R.S. a solicitat, în contradictoriu cu

autoritatea publică pârâtă C.N.V.M., anularea ordonanței din data de 17

noiembrie 2011 și a deciziei din data de 22 februarie 2012, precum și

suspendarea executării acestor acte administrative până la soluționarea

irevocabilă a cererii de anulare.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin ordonanța atacată a fost sancționat cu amendă în suma

de 1.000 RON, în calitatea sa de președinte al Consiliului de administrație al SC

E. SA, întrucât Convocatorul A.G.E.A. din data de 4 din 5 iulie 2011 nu a avut inclus

ca punct distinct pe ordinea de zi, prezentarea raportului întocmit de un evaluator

independent cu privire la prețul pe acțiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii

acționarilor din cadrul emitentului; iar hotărârea A.G.E.A. din data de 5 iulie

2011 privind retragerea de la tranzacționare nu conține prețul minim pe care îl

pot obține acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea privind retragerea și nici

data de înregistrare.

Totodată, a susținut că

prin decizia din 22 februarie 2012 a fost respinsă contestația formulată împotriva

ordonanței din 17 noiembrie 2011.

Cu privire la cererea

de suspendare a executării actelor administrative atacate, a arătat că sunt îndeplinite

condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei a apreciat că argumentele

pârâtei sunt eronate, precizând cu privire la hotărârea A.G.E.A. din 5 iulie 2011

că societatea și-a îndeplinit obligațiile legale de informare, prin înregistrarea

în termen a hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului București și publicarea

ei în M. Of., fapt care nu este de natură a prejudicia.

A susținut că hotărârea

este rezultatul analizei situației acțiunilor societății și astfel, s-a decis, în

principiu, retragerea acestora de pe piața de capital, urmând să fie îndeplinite

toate procedurile legale, pentru a deveni efectivă măsura dispusa prin hotărârea

A.G.E.A., rezultând astfel că hotărârea este doar una de principiu, iar nu una definitivă,

pentru că în aceasta fază nu putea fi una definitivă. Intenția reală a acționarilor

fiind aceea ca, înainte de punerea efectivă în aplicare a măsurii luate în ședința

din 5 iulie 2011, să verifice dacă societatea va putea sa suporte toate cheltuielile

necesare delistării societății și implicațiile economice ale acestei operațiuni.

Așadar, numai după această verificare și în raport de toate circumstanțele, se va

trece la faza următoare, de punere efectivă în aplicare a hotărârii A.G.E.A. Or,

în condițiile unei hotărâri de principiu, cum este și cea din data de 5 iulie 2011,

prevederile dispunerii de masuri din 15 iunie 2006 ar putea fi invocate de pârâtă

doar într-o etapă ulterioară adoptării hotărârii, iar nu în prezent, pentru că nu

s-a trecut la etapa ulterioară, invocând Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., Capitolul

9, art. 87 alin. (4) și Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, art. 234 lit.

d).

1.2. Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, și menținerea actelor

administrative contestate, fiind temeinice și legale, susținând că în cauză nu s-au

respectat prevederile art. 110 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, art. 2

lit. b) pct. 1, pct. 3 și pct. 4 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie

2006, iar SC E. SA Jilava nu este la prima abatere de acest gen.

Totodată, a arătat că

potrivit dispozițiilor art. 224 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital,

SC E. SA, ca emitent de valori mobiliare, are obligația să respecte cerințele de

raportare stabilite prin reglementările C.N.V.M. și ale piețelor reglementate pe

care se tranzacționează, precum și să asigure un tratament egal pentru toți acționarii

care dețin acțiuni de aceeași clasă și să asigure toate facilitățile și informațiile

necesare pentru a permite acționarilor să-și exercite drepturile de vot.

Pârâta a mai precizat

că la individualizarea sancțiunii a ținut seama de circumstanțele personale și reale

ale săvârșirii faptei și de conduita făptuitorului, conform art. 275 alin. (1) din

Legea nr. 297/2004, iar referitor la capătul de cerere care vizează suspendarea

executării actelor atacate a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

1.3. Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5449 din 2

octombrie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

1.4. Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin ordonanța din 17

noiembrie 2011 emisă de pârâtă, reclamantul a fost sancționat cu amendă în valoare

de 1.000 RON, reținându-se cu privire la hotărârea adunării generale extraordinare

a acționarilor SC E. SA Jilava din data de 5 iulie 2011 că nu este inclusă în convocator,

ca punct distinct pe ordinea de zi, prezentarea raportului întocmit de un evaluator

independent cu privire la prețul pe acțiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii

acționarilor din cadrul emitentului; hotărârea privind retragerea de la tranzacționare

nu conține prețul minim pe care îl pot obține acționarii care nu sunt de acord cu

hotărârea și nu conține nici data de înregistrare.

Astfel, s-a constatat

încălcarea dispozițiilor art. 2 lit. b) pct. 1, pct. 3 și pct. 4 din dispunerea

de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006, pentru aceste fapte fiind responsabil președintele

Consiliului de administrație al SC E. SA Jilava, în calitate de reprezentant legal

al societății care, deși putea și trebuia să prevină săvârșirea acestora, nu a făcut-o.

În cauză, emitentul a

fost atenționat de C.N.V.M. cu privire la obligativitatea dispunerii măsurilor necesare

în vederea respectării prevederilor dispunerii de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006,

prin adresele din 7 iunie 2011 și din 13 iulie 2011, dar societatea nu a respectat

prevederile legale aplicabile în materia retragerii de la tranzacționare a valorilor

mobiliare emise de societate.

Contestația formulată

de reclamant împotriva ordonanței de sancționare a fost respinsă de autoritatea

publică pârâtă prin decizia din 22 februarie 2012.

În speță, prima instanță

a avut în vedere prevederile art. 1 și art. 2 din dispunerea de măsuri C.N.V.M.

din 15 iunie 2006 care nu au fost respectate în cauză, din moment ce convocatorul

A.G.E.A. din data de 4 din 5 iulie 2011 nu a inclus, ca punct distinct pe ordinea

de zi, prezentarea raportului sus menționat, iar hotărârea privind retragerea de

la tranzacționare nu conține prețul minim pe care îl pot obține acționarii care

nu sunt de acord cu hotărârea și nici data de înregistrare.

Prima instanță a reținut

că în cauză nu poate fi vorba despre faptul că hotărârea din 5 iulie 2011 este o

hotărâre de principiu privind retragerea acțiunilor de pe piața de capital, astfel

cum susține reclamantul, în condițiile în care a fost înregistrată la Oficiul Registrului

Comerțului de la lângă Tribunalul București, fiind publicată și în M. Of., Partea

a IV-a nr. 1811/2011.

Totodată, a apreciat că

nu poate fi primită nici susținerea acestuia, în sensul că respectiva hotărâre nu

a fost pusă în aplicare și nu s-a admis nicio vătămare acționarilor doar prin faptul

că a fost adoptată, având în vedere că impedimentul pentru punerea în aplicare a

hotărârii l-a constituit acționarea în judecată a SC E. SA, de către unul dintre

acționarii societății, respectiv SIF M. SA care, prin cererea de chemare în judecată

formulată la data de 16 august 2011, a solicitat anularea hotărârii adunării generale

extraordinare a acționarilor societății din data de 5 iulie 2011, fiind evident

că SIF M. SA a invocat o vătămare ce i-a fost cauzată de adoptarea hotărârii din

moment ce s-a adresat justiției pentru anularea acesteia, iar sentința civilă

nr. 1809 din 10 februarie 2012 prin care Tribunalul București, secția a VI-a civilă,

a respins ca nefondată acțiunea formulată de SIF M. SA nu constituie un argument

în soluționarea favorabilă a prezentului litigiu, față de considerentele avute în

vedere la pronunțarea soluției.

Astfel, a considerat că

reclamanta nu poate să se prevaleze de o eventuală încălcare a dispozițiilor

art. 6 din Regulamentul nr. 6/2009 al C.N.V.M. în raport cu ceilalți acționari,

nefiind vătămată prin omisiunea publicării pe site-ul pârâtei a materialelor care

au stat la baza includerii pe ordinea de zi a singurei chestiuni supusă la vot în

ședința din 5 iulie 2011.

Prima instanță a reținut

că primul motiv de nulitate invocat de SIF M. SA vizează alte aspecte decât cele

avute în vedere de C.N.V.M. la sancționarea reclamantului prin ordonanța contestată

în prezenta cauză.

Într-adevăr, cel de-al

doilea motiv de nulitate se referă la neîndeplinirea de către SC E. SA a condițiilor

prevăzute în dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006 pentru a se putea dispune

retragerea de la tranzacționare a acțiunilor emise de SC E. SA, însă nerespectarea

acestor condiții prevăzute de art. 2 nu poate avea consecință nulitatea hotărârii,

ci poate produce efecte în legătură cu executarea hotărârii. Instanța civilă nu

a analizat dacă societatea a respectat sau nu procedura de retragere de la tranzacționare

a acțiunilor, ci a înlăturat acest motiv de nulitate pe considerentul că nu vizează

valabilitatea hotărârii adunării generale, astfel încât nu se poate aprecia că reținerea

caracterului neîntemeiat al acestui motiv de nulitate reprezintă o dovadă a respectării

prevederilor din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006, a căror încălcare

a fost reținută pentru sancționarea contravențională a reclamantului.

În speță, prin ordonanța

de sancționare, pârâta nu s-a pronunțat cu privire la valabilitatea hotărârii adunării

generale extraordinare a acționarilor din 5 iulie 2011, neavând o asemenea competență,

ci a constatat săvârșirea unei contravenții constând în încălcarea prevederilor

reglementărilor emise de C.N.V.M., dispunând aplicarea unei sancțiuni constând în

amendă, astfel că respingerea acțiunii prin care s-a solicitat anularea hotărârii

sus menționate nu are relevanță sub aspectul legalității actului administrativ prin

care amenda a fost aplicată.

Aspectul relevant în cauză

se referă la respectarea de către persoana sancționată a prevederilor din reglementările

emise de C.N.V.M., menționate în ordonanța de sancționare, iar din probele administrate

rezultă că acestea nu au fost respectate.

Așa fiind, prima instanță

a reținut că în mod corect au fost aplicate de către autoritate prevederile

art. 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, potrivit cărora poate aplica sancțiuni

persoanelor fizice cărora, în calitate de administratori, reprezentanți legali sau

exercitând de jure sau de facto funcții de conducere, ori exercitând cu titlu profesional

activități reglementate de prezenta lege, le este imputabilă respectiva contravenție

pentru că, deși puteau și trebuiau să prevină săvârșirea ei, nu au făcut-o.

Reclamantul, în calitate

de președinte al Consiliului de administrație al societății, angajează și reprezintă

societatea în raporturile cu terții, fiind direct răspunzător de faptul că, deși

putea și trebuia să prevină gravele încălcări ale reglementărilor legale incidente,

nu a făcut-o.

Cu privire la Regulamentul

C.N.V.M. nr. 1/2006, Capitolul 9, art. 87 alin. (4) invocat de reclamantă, prima

instanță a reținut că art. 1 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006

prevede că aplicarea prevederilor art. 87 alin. (4) lit. d), ale alin. (5)-alin.

(10) și ale art. 157 din Regulamentul nr. 1/2006 se suspendă până la data intrării

în vigoare a modificărilor reglementărilor C.N.V.M. referitoare la retragerea de

la tranzacționare a valorilor mobiliare ale societăților comerciale.

Susținerea reclamantului

că a respectat prevederile legale referitoare la informarea publicului, prin rapoartele

curente întocmite și transmise atât la C.N.V.M., cât și la Bursa de Valori București

nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei, câtă vreme sancțiunea nu a fost aplicată

pentru nerespectarea reglementărilor C.N.V.M. vizând obligarea de informare a publicului.

Prin urmare, prima instanță

a apreciat că actele administrative contestate sunt legale, fiind emise cu respectarea

legislației care reglementează piața de capital.

În consecință, a apreciat

că cererea de suspendare a executării acestor acte este neîntemeiată, nefiind îndeplinite

cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, și anume,

cazul bine justificat în raport cu împrejurarea că actele atacate sunt legale, iar

neîndeplinirea acestei condiții a făcut inutilă analizarea condiției privind paguba

iminentă, întrucât legea reglementează îndeplinirea cumulativă a celor două condiții

pentru a se dispune o astfel de măsură.

2.1. Împotriva acestei

soluții a formulat recurs reclamantul R.S. care a invocat motivul de recurs prevăzut

la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., 1865, potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată

când este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii, susținând, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond nu

s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a executării celor două acte administrative

atacate, dispozitivul hotărârii nefăcând nicio referire la acest capăt de cerere

al acțiunii, iar în considerentele hotărârii problema este expediată printr-o motivare

sumară;

- în mod greșit a reținut

instanța de fond că cele două acte administrative emise de C.N.V.M. ar fi legale;

- instanța de fond a ignorat

faptul că hotărârea A.G.E.A. din data de 5 iulie 2011 nu a fost pusă în aplicare,

astfel că nu s-a produs nicio vătămare acționarilor, hotărârea adoptată fiind una

de principiu;

- astfel, instanța de

fond era datoare să constate caracterul nelegal al ordonanței din 17 noiembrie 2011

și al deciziei din 22 februarie 2012 emise de C.N.V.M., precum și al sancțiunii

de 1.000 RON amendă ce i-a fost aplicată.

În concluzie, a solicitat

admiterea recursului, cu consecința admiterii acțiunii și anulării actelor administrative

atacate.

2.2. Autoritatea de Supraveghere

Financiară, autoritate administrativă autonomă care, potrivit art. 25 din O.U.G.

nr. 93/2012, a succedat C.N.V.M.-ului, a formulat întâmpinare prin care a răspuns

criticilor recursului, susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este

legală și temeinică.

recurs

Recursul este nefondat

pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum s-a arătat și

în expunerea prezentată la pct. 1 al acestor considerente, instanța de fond a reținut

în mod judicios că ordonanța C.N.V.M. din 17 noiembrie 2011 a fost emisă în baza

unor fapte necontestate:

- Convocatorul A.G.E.A.

din data de 4 din 5 iulie 2011 nu a avut inclus ca punct distinct pe ordinea de

zi, prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la prețul

pe acțiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii acționarilor din cadrul

emitentului;

- Hotărârea A.G.E.A. din

data de 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacționare nu conține prețul minim

pe care îl pot obține acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea privind retragerea;

- Hotărârea A.G.E.A. din

data de 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacționare nu conține data de

înregistrare.

De asemenea, este necontestat

că organele de control ale C.N.V.M. au reținut în sarcina recurentului-reclamant,

în calitatea sa de președinte al C.A. al SC E. SA Jilava, nerespectarea prevederilor:

- art. 110 din Regulamentul

C.N.V.M. nr. 1/2006 întrucât emitentul nu a dat curs solicitării C.N.V.M. și nu

a răspuns adreselor C.N.V.M. din 7 iunie 2011 și din 13 iulie 2011;

- art. 2 lit. b) pct.

1 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006 întrucât convocatorul A.G.E.A.

din data de 4 din 5 iulie 2011 nu a avut inclus ca punct distinct pe ordinea de

zi, prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la prețul

pe acțiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii acționarilor din cadrul

emitentului;

- art. 2 lit. b) pct.

3 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006 întrucât hotărârea A.G.E.A.

din data de 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacționare nu conține prețul

minim pe care îl pot obține acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea privind

retragerea;

- art. 2 lit. b) pct.

4 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006 întrucât hotărârea A.G.E.A.

din data de 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacționare nu conține data

de înregistrare.

De asemenea, hotărârea

A.G.E.A. din data de 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacționare nu conține

informații privind dreptul prevăzut la pct. 7 din dispunerea de măsuri C.N.V.M.

din 15 iunie 2006, drept ce poate fi exercitat de acționarii existenți la data de

înregistrare cu condiția ca aceștia fi deținut respectivul pachet de acțiuni și

la data de referință a A.G.E.A. care a hotărât retragerea de la tranzacționare.

Astfel, potrivit art.

271, art. 272 lit. a), art. 253 alin. (1) lit. b), art. 275 alin. (1), art. 276

lit. b), art. 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, în forma în vigoare la data

respectivă, a constatat săvârșirea unei contravenții și a procedat la aplicarea

amenzii de 1.000 RON.

Într-o primă categorie

de critici, recurentul a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală,

dispozitivul acesteia neconținând soluția dată cererii referitoare la suspendarea

executării actelor administrative atacate.

Într-adevăr, prin acțiunea

formulată, reclamantul a solicitat: anularea ordonanței din 17 noiembrie 2011, anularea

deciziei din 22 februarie 2012 și suspendarea executării celor două acte administrative.

Instanța de fond, soluționând

cauza, prin dispozitivul sentinței civile nr. 5449 a dispus respingerea acțiunii

în integralitatea sa, deci, inclusiv a cererii de suspendare a executării actelor

administrative în litigiu. O referire expresă la această cerere ar fi fost necesară

numai în situația în care s-ar fi adoptat o soluție diferită, or, în raport cu soluția

dată cererii de anulare, nici nu era posibilă din punct de vedere legal, adoptarea

unei alte soluții cu privire la cererea de suspendare a actelor administrative referitor

la care instanța de fond a reținut că sunt legale și temeinice.

În ceea ce privește criticile

care vizează fondul cauzei, Înalta Curte reține că acesta sunt nefondate, instanța

de fond apreciind în mod judicios că faptele reținute întrunesc elementele constitutive

ale contravenției reținute în sarcina recurentului-reclamant, în calitatea sa de

președinte al C.A. al SC E. SA Jilava, cât și faptul că sancțiunea a fost individualizată

cu respectarea criteriilor legale.

Susținerile recurentului,

că hotărârea A.G.E.A. din 5 iulie 2011 ar fi fost o hotărâre de principiu și că

aceasta nu ar fi produs nicio vătămare, nu pot avea efectele pretinse de recurentul-reclamant,

fiind respinse în mod judicios și de judecătorul fondului.

În concluzie, recursul

este nefondat, fiind respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.S. împotriva sentinței nr. 5449 din 2 octombrie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2014.