ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1276/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1276/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond 1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.S. a solicitat, în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă C.N.V.M., anularea ordonanței din data de 17 noiembrie 2011 și a deciziei din data de 22 februarie 2012, precum și suspendarea executării acestor acte administrative până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordonanța atacată a fost sancționat cu amendă în suma de 1.000 RON, în calitatea sa de președinte al Consiliului de administrație al SC E. SA, întrucât Convocatorul A.G.E.A.
din data de 4 din 5 iulie 2011 nu a avut inclus ca punct distinct pe ordinea de zi, prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la prețul pe acțiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii acționarilor din cadrul emitentului; iar hotărârea A.G.E.A. din data de 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacționare nu conține prețul minim pe care îl pot obține acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea privind retragerea și nici data de înregistrare. Totodată, a susținut că prin decizia din 22 februarie 2012 a fost respinsă contestația formulată împotriva ordonanței din 17 noiembrie 2011. Cu privire la cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate, a arătat că sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei a apreciat că argumentele pârâtei sunt eronate, precizând cu privire la hotărârea A.G.E.A.
din 5 iulie 2011 că societatea și-a îndeplinit obligațiile legale de informare, prin înregistrarea în termen a hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului București și publicarea ei în M. Of., fapt care nu este de natură a prejudicia. A susținut că hotărârea este rezultatul analizei situației acțiunilor societății și astfel, s-a decis, în principiu, retragerea acestora de pe piața de capital, urmând să fie îndeplinite toate procedurile legale, pentru a deveni efectivă măsura dispusa prin hotărârea A.G.E.A., rezultând astfel că hotărârea este doar una de principiu, iar nu una definitivă, pentru că în aceasta fază nu putea fi una definitivă. Intenția reală a acționarilor fiind aceea ca, înainte de punerea efectivă în aplicare a măsurii luate în ședința din 5 iulie 2011, să verifice dacă societatea va putea sa suporte toate cheltuielile necesare delistării societății și implicațiile economice ale acestei operațiuni.
Așadar, numai după această verificare și în raport de toate circumstanțele, se va trece la faza următoare, de punere efectivă în aplicare a hotărârii A.G.E.A. Or, în condițiile unei hotărâri de principiu, cum este și cea din data de 5 iulie 2011, prevederile dispunerii de masuri din 15 iunie 2006 ar putea fi invocate de pârâtă doar într-o etapă ulterioară adoptării hotărârii, iar nu în prezent, pentru că nu s-a trecut la etapa ulterioară, invocând Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., Capitolul 9, art. 87 alin. (4) și Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, art. 234 lit. d). 1.2. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, și menținerea actelor administrative contestate, fiind temeinice și legale, susținând că în cauză nu s-au respectat prevederile art. 110 din Regulamentul C.N.V.M.
nr. 1/2006, art. 2 lit. b) pct. 1, pct. 3 și pct. 4 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006, iar SC E. SA Jilava nu este la prima abatere de acest gen. Totodată, a arătat că potrivit dispozițiilor art. 224 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, SC E. SA, ca emitent de valori mobiliare, are obligația să respecte cerințele de raportare stabilite prin reglementările C.N.V.M. și ale piețelor reglementate pe care se tranzacționează, precum și să asigure un tratament egal pentru toți acționarii care dețin acțiuni de aceeași clasă și să asigure toate facilitățile și informațiile necesare pentru a permite acționarilor să-și exercite drepturile de vot.
Pârâta a mai precizat că la individualizarea sancțiunii a ținut seama de circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptei și de conduita făptuitorului, conform art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, iar referitor la capătul de cerere care vizează suspendarea executării actelor atacate a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. 1.3. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5449 din 2 octombrie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată. 1.4.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin ordonanța din 17 noiembrie 2011 emisă de pârâtă, reclamantul a fost sancționat cu amendă în valoare de 1.000 RON, reținându-se cu privire la hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor SC E. SA Jilava din data de 5 iulie 2011 că nu este inclusă în convocator, ca punct distinct pe ordinea de zi, prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la prețul pe acțiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii acționarilor din cadrul emitentului; hotărârea privind retragerea de la tranzacționare nu conține prețul minim pe care îl pot obține acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea și nu conține nici data de înregistrare.
Astfel, s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 2 lit. b) pct. 1, pct. 3 și pct. 4 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006, pentru aceste fapte fiind responsabil președintele Consiliului de administrație al SC E. SA Jilava, în calitate de reprezentant legal al societății care, deși putea și trebuia să prevină săvârșirea acestora, nu a făcut-o. În cauză, emitentul a fost atenționat de C.N.V.M. cu privire la obligativitatea dispunerii măsurilor necesare în vederea respectării prevederilor dispunerii de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006, prin adresele din 7 iunie 2011 și din 13 iulie 2011, dar societatea nu a respectat prevederile legale aplicabile în materia retragerii de la tranzacționare a valorilor mobiliare emise de societate.
Contestația formulată de reclamant împotriva ordonanței de sancționare a fost respinsă de autoritatea publică pârâtă prin decizia din 22 februarie 2012. În speță, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 1 și art. 2 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006 care nu au fost respectate în cauză, din moment ce convocatorul A.G.E.A. din data de 4 din 5 iulie 2011 nu a inclus, ca punct distinct pe ordinea de zi, prezentarea raportului sus menționat, iar hotărârea privind retragerea de la tranzacționare nu conține prețul minim pe care îl pot obține acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea și nici data de înregistrare.
Prima instanță a reținut că în cauză nu poate fi vorba despre faptul că hotărârea din 5 iulie 2011 este o hotărâre de principiu privind retragerea acțiunilor de pe piața de capital, astfel cum susține reclamantul, în condițiile în care a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de la lângă Tribunalul București, fiind publicată și în M. Of., Partea a IV-a nr. 1811/2011.
Totodată, a apreciat că nu poate fi primită nici susținerea acestuia, în sensul că respectiva hotărâre nu a fost pusă în aplicare și nu s-a admis nicio vătămare acționarilor doar prin faptul că a fost adoptată, având în vedere că impedimentul pentru punerea în aplicare a hotărârii l-a constituit acționarea în judecată a SC E. SA, de către unul dintre acționarii societății, respectiv SIF M. SA care, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 16 august 2011, a solicitat anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor societății din data de 5 iulie 2011, fiind evident că SIF M. SA a invocat o vătămare ce i-a fost cauzată de adoptarea hotărârii din moment ce s-a adresat justiției pentru anularea acesteia, iar sentința civilă nr. 1809 din 10 februarie 2012 prin care Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins ca nefondată acțiunea formulată de SIF M. SA nu constituie un argument în soluționarea favorabilă a prezentului litigiu, față de considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției.
Astfel, a considerat că reclamanta nu poate să se prevaleze de o eventuală încălcare a dispozițiilor art. 6 din Regulamentul nr. 6/2009 al C.N.V.M. în raport cu ceilalți acționari, nefiind vătămată prin omisiunea publicării pe site-ul pârâtei a materialelor care au stat la baza includerii pe ordinea de zi a singurei chestiuni supusă la vot în ședința din 5 iulie 2011. Prima instanță a reținut că primul motiv de nulitate invocat de SIF M. SA vizează alte aspecte decât cele avute în vedere de C.N.V.M. la sancționarea reclamantului prin ordonanța contestată în prezenta cauză. Într-adevăr, cel de-al doilea motiv de nulitate se referă la neîndeplinirea de către SC E. SA a condițiilor prevăzute în dispunerea de măsuri C.N.V.M.
din 15 iunie 2006 pentru a se putea dispune retragerea de la tranzacționare a acțiunilor emise de SC E. SA, însă nerespectarea acestor condiții prevăzute de art. 2 nu poate avea consecință nulitatea hotărârii, ci poate produce efecte în legătură cu executarea hotărârii. Instanța civilă nu a analizat dacă societatea a respectat sau nu procedura de retragere de la tranzacționare a acțiunilor, ci a înlăturat acest motiv de nulitate pe considerentul că nu vizează valabilitatea hotărârii adunării generale, astfel încât nu se poate aprecia că reținerea caracterului neîntemeiat al acestui motiv de nulitate reprezintă o dovadă a respectării prevederilor din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006, a căror încălcare a fost reținută pentru sancționarea contravențională a reclamantului.
În speță, prin ordonanța de sancționare, pârâta nu s-a pronunțat cu privire la valabilitatea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor din 5 iulie 2011, neavând o asemenea competență, ci a constatat săvârșirea unei contravenții constând în încălcarea prevederilor reglementărilor emise de C.N.V.M., dispunând aplicarea unei sancțiuni constând în amendă, astfel că respingerea acțiunii prin care s-a solicitat anularea hotărârii sus menționate nu are relevanță sub aspectul legalității actului administrativ prin care amenda a fost aplicată. Aspectul relevant în cauză se referă la respectarea de către persoana sancționată a prevederilor din reglementările emise de C.N.V.M., menționate în ordonanța de sancționare, iar din probele administrate rezultă că acestea nu au fost respectate.
Așa fiind, prima instanță a reținut că în mod corect au fost aplicate de către autoritate prevederile art. 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, potrivit cărora poate aplica sancțiuni persoanelor fizice cărora, în calitate de administratori, reprezentanți legali sau exercitând de jure sau de facto funcții de conducere, ori exercitând cu titlu profesional activități reglementate de prezenta lege, le este imputabilă respectiva contravenție pentru că, deși puteau și trebuiau să prevină săvârșirea ei, nu au făcut-o. Reclamantul, în calitate de președinte al Consiliului de administrație al societății, angajează și reprezintă societatea în raporturile cu terții, fiind direct răspunzător de faptul că, deși putea și trebuia să prevină gravele încălcări ale reglementărilor legale incidente, nu a făcut-o.
Cu privire la Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, Capitolul 9, art. 87 alin. (4) invocat de reclamantă, prima instanță a reținut că art. 1 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006 prevede că aplicarea prevederilor art. 87 alin. (4) lit. d), ale alin. (5)-alin. (10) și ale art. 157 din Regulamentul nr. 1/2006 se suspendă până la data intrării în vigoare a modificărilor reglementărilor C.N.V.M. referitoare la retragerea de la tranzacționare a valorilor mobiliare ale societăților comerciale. Susținerea reclamantului că a respectat prevederile legale referitoare la informarea publicului, prin rapoartele curente întocmite și transmise atât la C.N.V.M., cât și la Bursa de Valori București nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei, câtă vreme sancțiunea nu a fost aplicată pentru nerespectarea reglementărilor C.N.V.M.
vizând obligarea de informare a publicului. Prin urmare, prima instanță a apreciat că actele administrative contestate sunt legale, fiind emise cu respectarea legislației care reglementează piața de capital. În consecință, a apreciat că cererea de suspendare a executării acestor acte este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, și anume, cazul bine justificat în raport cu împrejurarea că actele atacate sunt legale, iar neîndeplinirea acestei condiții a făcut inutilă analizarea condiției privind paguba iminentă, întrucât legea reglementează îndeplinirea cumulativă a celor două condiții pentru a se dispune o astfel de măsură. 2. Calea de atac exercitată 2.1.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul R.S. care a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., 1865, potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată când este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, susținând, în esență, următoarele critici: - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a executării celor două acte administrative atacate, dispozitivul hotărârii nefăcând nicio referire la acest capăt de cerere al acțiunii, iar în considerentele hotărârii problema este expediată printr-o motivare sumară; - în mod greșit a reținut instanța de fond că cele două acte administrative emise de C.N.V.M.
ar fi legale; - instanța de fond a ignorat faptul că hotărârea A.G.E.A. din data de 5 iulie 2011 nu a fost pusă în aplicare, astfel că nu s-a produs nicio vătămare acționarilor, hotărârea adoptată fiind una de principiu; - astfel, instanța de fond era datoare să constate caracterul nelegal al ordonanței din 17 noiembrie 2011 și al deciziei din 22 februarie 2012 emise de C.N.V.M., precum și al sancțiunii de 1.000 RON amendă ce i-a fost aplicată. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, cu consecința admiterii acțiunii și anulării actelor administrative atacate. 2.2. Autoritatea de Supraveghere Financiară, autoritate administrativă autonomă care, potrivit art. 25 din O.U.G. nr. 93/2012, a succedat C.N.V.M.-ului, a formulat întâmpinare prin care a răspuns criticilor recursului, susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
3. Soluția instanței de recurs Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Așa cum s-a arătat și în expunerea prezentată la pct. 1 al acestor considerente, instanța de fond a reținut în mod judicios că ordonanța C.N.V.M. din 17 noiembrie 2011 a fost emisă în baza unor fapte necontestate: - Convocatorul A.G.E.A. din data de 4 din 5 iulie 2011 nu a avut inclus ca punct distinct pe ordinea de zi, prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la prețul pe acțiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii acționarilor din cadrul emitentului; - Hotărârea A.G.E.A. din data de 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacționare nu conține prețul minim pe care îl pot obține acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea privind retragerea; - Hotărârea A.G.E.A.
din data de 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacționare nu conține data de înregistrare. De asemenea, este necontestat că organele de control ale C.N.V.M. au reținut în sarcina recurentului-reclamant, în calitatea sa de președinte al C.A. al SC E. SA Jilava, nerespectarea prevederilor: - art. 110 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 întrucât emitentul nu a dat curs solicitării C.N.V.M. și nu a răspuns adreselor C.N.V.M. din 7 iunie 2011 și din 13 iulie 2011; - art. 2 lit. b) pct. 1 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006 întrucât convocatorul A.G.E.A. din data de 4 din 5 iulie 2011 nu a avut inclus ca punct distinct pe ordinea de zi, prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la prețul pe acțiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii acționarilor din cadrul emitentului; - art. 2 lit. b) pct. 3 din dispunerea de măsuri C.N.V.M.
din 15 iunie 2006 întrucât hotărârea A.G.E.A. din data de 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacționare nu conține prețul minim pe care îl pot obține acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea privind retragerea; - art. 2 lit. b) pct. 4 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006 întrucât hotărârea A.G.E.A. din data de 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacționare nu conține data de înregistrare. De asemenea, hotărârea A.G.E.A. din data de 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacționare nu conține informații privind dreptul prevăzut la pct. 7 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006, drept ce poate fi exercitat de acționarii existenți la data de înregistrare cu condiția ca aceștia fi deținut respectivul pachet de acțiuni și la data de referință a A.G.E.A.
care a hotărât retragerea de la tranzacționare. Astfel, potrivit art. 271, art. 272 lit. a), art. 253 alin. (1) lit. b), art. 275 alin. (1), art. 276 lit. b), art. 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, în forma în vigoare la data respectivă, a constatat săvârșirea unei contravenții și a procedat la aplicarea amenzii de 1.000 RON. Într-o primă categorie de critici, recurentul a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală, dispozitivul acesteia neconținând soluția dată cererii referitoare la suspendarea executării actelor administrative atacate. Într-adevăr, prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat: anularea ordonanței din 17 noiembrie 2011, anularea deciziei din 22 februarie 2012 și suspendarea executării celor două acte administrative.
Instanța de fond, soluționând cauza, prin dispozitivul sentinței civile nr. 5449 a dispus respingerea acțiunii în integralitatea sa, deci, inclusiv a cererii de suspendare a executării actelor administrative în litigiu. O referire expresă la această cerere ar fi fost necesară numai în situația în care s-ar fi adoptat o soluție diferită, or, în raport cu soluția dată cererii de anulare, nici nu era posibilă din punct de vedere legal, adoptarea unei alte soluții cu privire la cererea de suspendare a actelor administrative referitor la care instanța de fond a reținut că sunt legale și temeinice. În ceea ce privește criticile care vizează fondul cauzei, Înalta Curte reține că acesta sunt nefondate, instanța de fond apreciind în mod judicios că faptele reținute întrunesc elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina recurentului-reclamant, în calitatea sa de președinte al C.A.
al SC E. SA Jilava, cât și faptul că sancțiunea a fost individualizată cu respectarea criteriilor legale. Susținerile recurentului, că hotărârea A.G.E.A. din 5 iulie 2011 ar fi fost o hotărâre de principiu și că aceasta nu ar fi produs nicio vătămare, nu pot avea efectele pretinse de recurentul-reclamant, fiind respinse în mod judicios și de judecătorul fondului. În concluzie, recursul este nefondat, fiind respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de R.S. împotriva sentinței nr. 5449 din 2 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2014.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.