ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4990/2018

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra căii de atac de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26.11.2013 pe rolul Judecătoriei Bistrița, secția Civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. - Sucursala Bistrița, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr. x/08.08.2007, autentificat sub nr. x/09.08.2007 de B.N.P. C. și să dispună radierea din cartea funciară a dreptului de ipotecă înscris în favoarea pârâtei; de asemenea, reclamanta s-a înscris în fals cu privire la contractul de ipotecă nr. x/08.08.2007 și a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 7384/03.10.2014, Judecătoria Bistrița, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 11.11.2014.

La 28.01.2015, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Biroului Executorului Judecătoresc D., a Biroului Notarului Public C. și a numitei E.

Prin sentința civilă nr. 386/12.07.2017, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri, A. a declarat o cale de atac, pe care a intitulat-o "recurs", solicitând casarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare la secția Civilă a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Prin decizia civilă nr. 105/11.06.2018, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ., reține următoarele:

Calea de atac a fost declarată împotriva unei sentințe pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în primă instanță, într-o cerere evaluabilă în bani.

Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept și orice alte cereri date prin lege în competența sa.

Așadar, legiuitorul a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți (cu titlu de exemplu, în caz de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale sau de soluționare a unor cereri de revizuire pentru contrarietate de hotărâri) -, în care Înaltei Curți îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei Secții, fie în Completul de 5 Judecători, a recursurilor în interesul legii, a cererilor în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept și a oricăror alte cereri date prin lege în competența sa.

Prin urmare, Înalta Curte nu este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe; cu atât mai puțin, a oricărei alte căi de atac.

Având în vedere că, în speță, nu există o prevedere legală care să atragă competența Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea prezentei căi de atac, care vizează o hotărâre pronunțată de un tribunal, în primă instanță - ci, dimpotrivă, norme care exclud o asemenea competență, urmează ca excepția de necompetență materială a Înaltei Curți să fie admisă.

În ceea ce privește decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, invocată de Curtea de Apel Cluj în motivarea deciziei de declinare, trebuie menționate următoarele:

Prin această decizie s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională, Curtea Constituțională statuând că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Cum, în speță, hotărârea atacată a fost pronunțată la 12.07.2017, deci anterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale în Monitorul Oficial, efectele sus-menționatei decizii nu sunt aplicabile, așa că nu se impune vreo referire la acestea.

În ceea ce privește instanța în favoarea căreia competența urmează a fi declinată, Înalta Curte notează că împrejurarea că partea și-a denumit, în mod greșit, calea de atac pe care a promovat-o drept recurs este lipsită de relevanță, pentru că, în condițiile art. 152 C. proc. civ., ea ar fi trebuit să fie calificată drept apel.

De aceea, devin incidente prevederile art. 95 pct. 2 C. proc. civ. și, cum sentința atacată a fost pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, competența de soluționare a căii de atac aparține Curții de Apel Cluj, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a căii de atac declarate de A. împotriva sentinței civile nr. 386/12.07.2017, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.