ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4916/2018

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Iasi sub nr. x/2015 reclamanta A. a solicitat in contradictoriu cu parata B., in principal, constatarea inexistentei dreptului de creanta instituit in sarcina sa in ceea ce priveste suma de 1263,52 RON reprezentand penalitati de intarziere inscrisa pe lista de plata afisata la data de 10.08.2015 si radierea acesteia de pe lista de plata, iar in subsidiar, constatarea prescriptiei dreptului de creanta pentru suma anterior mentionata, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentința civilă nr. 4038 din 06.04.2016 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2015 a fost admisă actiunea, astfel cum a fost modificata, formulata de reclamanta A. in contradictoriu cu parata B.; a fost constatat prescris dreptul material la actiune al paratei cu privire la suma de 1263,52 RON reprezentand penalitati de intarziere; a fost dispusă radierea acestei sume din lista de plata afisata la data de 10.08.2015; a fost obligată parata sa plateasca reclamantei suma de 687 RON cu titlul de cheltuieli de judecata constand in taxa judiciara de timbru si onorariu avocat; a fost respinsă cererea paratei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, ca nefondata.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B..

Prin decizia civilă nr. 1763/29.11.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Iași a respins apelul declarat de pârâta B. împotriva sentinței civile 4038/6.04.2016 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a păstrat-o; totodată, a obligat apelanta să plătească intimatei suma de 300 RON cheltuieli de judecată în apel.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, la data de 3.05.2017, sub nr. x/2017, B. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1763/29.11.2016 pronunțată de Tribunalul Iași, in dosarul nr. x/2015.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că reclamanta A. nu a înștiințat instanta despre pronunțarea sentinței civile nr. 1641/5.02.2015, prin care actiunea promovata de CET S.A. impotriva asociației a fost respinsă ca prescrisa, impunându-se revizuirea deciziei nr. 1763/29.11.2016, deoarece nu s-a avut in vedere faptul că același lucru fusese judecat in alt dosar, inainte ca reclamanta A. să promoveze actiunea.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1333/18.09.2017 pronunțată de Tribunalul Iași, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de B. împotriva deciziei civile nr. 1763/29.11.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015.

A fost obligată revizuenta B. să plătească intimatei A. suma de 300 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Iași a avut în vedere următoarele considerente:

Cererea de revizuire se îndreaptă împotriva deciziei civile nr. 1763/29.11.2016 pronunțată de Tribunalul Iași, in dosarul nr. x/2015, având ca obiect acțiunea promovată de reclamanta A. împotriva pârâtei B., prin care solicita constatarea inexistenței dreptului de creanță al pârâtei în ce privește suma de 1263,52 RON, înscrisă la rubrica "Penalități" în lista de plata afișată la 10 august 2015 și radierea acesteia.

B. solicita a se admite cererea de revizuire in raport cu faptul că, anterior introducerii acțiunii înregistrate sub nr. x/2015, într-un alt dosar (dosar nr. x/2014) se pronunțase sentința civila nr. 1641/5.02.2015, definitiva prin decizia civilă nr. 1511/16.12.2015, hotărâri cu autoritate de lucru judecat, pe care instanța de apel nu le-a avut in vedere la pronunțarea deciziei ce se solicită a fi revizuită.

Dosarul nr. x/2014 a avut ca obiect acțiunea promovată de S.C. CET S.A. împotriva B., D1-1/B pentru plata penalităților de întârziere, cererea fiind definitiv respinsă, ca prescris dreptul la acțiune.

Tribunalul a reținut că motivul de revizuire invocat, deși neindicat ca atare de B., este cel prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., constând in existența unei hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Acest motiv permite revizuirea in cazul in care se ajunge la situația in care același proces să fie soluționat de doua ori, pronunțându-se hotărâri potrivnice, fundamentul acestui motiv de revizuire fiind existenta autorității de lucru judecat.

Pentru a se putea invoca motivul de revizuire referitor la hotărâri potrivnice este necesar, între altele, ca hotărârile să fie pronunțate in aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: aceleași părți, același obiect, aceeași cauză.

In speță s-a constatat ca cele doua dosare au avut părți, obiect și cauza diferite, astfel încât nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a revizuirii pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel încât cererea formulata de B. a fost respinsa.

Împotriva deciziei civile nr. 1333/18.09.2017 pronunțată de Tribunalul Iași, a declarat recurs B., D 1-1/B, criticând hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 290/2018 din 24.05.2018, Curtea de Apel Iași a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale cu referire la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 28 iunie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul de față a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Iași într-o cerere de revizuire, al cărei temei îl constituie dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având la origine o cerere cu caracter patrimonial în valoare de până la 200.000 RON, care a declanșat procedura judiciară în fața judecătoriei.

Trebuie arătat că prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Cum s-a arătat, recursul de față a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Iași într-o cerere de revizuire, al cărei temei îl constituie dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având la origine o cerere cu caracter patrimonial în valoare de până la 200.000 RON, care a declanșat procedura judiciară în fața judecătoriei.

Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., "În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.", iar conform art. 510 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

Instanța care a pronunțat, în apel, hotărârea a cărei revizuire se cere este Tribunalul Iași, iar cererea de revizuire a fost soluționată de această instanță. Drept urmare recursul declarat împotriva acestei cereri de revizuire nu poate fi soluționat, potrivit raționamentului prezentat mai sus, decât de instanța imediat superioară acesteia.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Iași, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Iași, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-revizuentă B. împotriva deciziei civile nr. 1333/2017 din 18 septembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Iași.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2018.