ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 467/2018

Ședința publică din data de 21 februarie 2018

Deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 29.10.2015 sub nr. x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Zemeș prin Primar în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 416.740 RON, reprezentând taxă pentru utilizarea zonei drumurilor aparținând reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 705/21.01.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București in dosarul nr. x/2015 a fost admisă excepția necompetenței materiale a judecătoriei și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 16.02.2016 sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 2716/29.04.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă in dosarul nr. x/2016 a fost admisă cererea privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Zemeș prin Primar in contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 416.740 RON reprezentând taxă pentru utilizarea zonei drumurilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. A. S.A..

Prin decizia civilă nr. 817 din 04 mai 2017 pronunțată de CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, secția A V-A CIVILĂ a fost admis apelul formulat de apelanta pârâtă S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2716/29.04.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimata reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA ZEMES PRIN PRIMAR. A fost schimbată în tot hotărârea atacată în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei civile nr. 817 din 04 mai 2017 pronunțate de CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, secția A V-A CIVILĂ a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Zemeș prin Primar. Recurenta nu a motivat în drept cererea de recurs.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că, cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486.

În raport de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., se constată că recurenta este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

La 9.09.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) teza I, cu referire la art. 471 alin. (5) din C. proc. civ. s-a dispus comunicarea recursului către intimată, cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei întâmpinare în termen de cel mult 30 de zile.

La 11.09.2017 s-a constatat că intimata a depus întâmpinare în termenul prevăzut de lege prin care a invocat excepția inadmisibilității și excepția nulității recursului.

În conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) teza I, cu referire la art. 471 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 - noul C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) și art. XV alin. (4) din Legea nr. 2/2013, s-a dispus comunicarea întâmpinării formulate de intimată către recurentă, punându-i-se in vedere obligația de a depune răspuns la întâmpinare, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, însă aceasta nu a înțeles să formuleze răspuns la întâmpinare.

În baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, fiind desemnată persoana în vederea întocmirii raportului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 22 noiembrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

La termenul din data de 21 februarie 2018, Înalta Curte, în complet de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate chestiunea admisibilității căii de atac și a reținut următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Zemeș prin Primar împotriva deciziei civile nr. 817 din 04 mai 2017 pronunțate de CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, secția A V-A CIVILĂ, decizie definitivă.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificată prin O.U.G..62/2015, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Potrivit art. I, alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016, dispozițiile art. XIV din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică și proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

În speță, raportat și la prevederile art. 98 noul C. proc. civ., capătul principal al cererii de chemare în judecată este în cuantum de 416.740 RON, sub pragul prevăzut de dispozițiile evocate.

Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.

Față de data pronunțării deciziei recurate, respectiv 4 mai 2017, prezentul recurs nu intră sub incidența modificărilor generate de decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013".

Prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA ZEMES împotriva deciziei civile nr. 817 din 4 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2018.