ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2231/2018

Ședința publică din data de 24 mai 2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1062 din 01.03.2017, pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. x/2016 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B..

S-a constatat nulitatea absolută a testamentului olograf al testatorului defunct C. decedat la 20.04.2016 prin care defunctul a testat în favoarea pârâtei B..

S-a respins cererea reclamantei de constatare a calității sale de unică moștenitoare a defunctului C. decedat la 20.04.2016.

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta B., solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii capătului de cerere prin care reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a testamentului olograf care face obiectul prezentei cauze, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Arad, secția I Civilă prin decizia civilă nr. 584 din29 iunie 2017 a admis apelul declarat de pârâta B., în contradictoriu cu reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 1062 din 01.03.2017, pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. x/2016.

A schimbat în tot hotărârea atacată și a respins acțiunea civilă exercitată de reclamantă împotriva pârâtei B. pentru constatare nulitate act juridic.

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta A., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția I Civilă.

Prin adresa emisă la 13.12.2018, Tribunalul Arad, secția I Civilă a înaintat dosarul având ca obiect recursul declarat de reclamanta A., împotriva deciziei civile nr. 584 din 29.06.2017 pronunțată de Tribunalul Arad, secția I Civilă către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 14.12.2017.

La termenul de judecată din 24.05.2018, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului de față, asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., a reținut următoarele:

Instanța competentă să soluționeze recursul este Curtea de Apel Timișoara.

Este adevărat că, potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanță de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă aceasta nu înseamnă că toate recursurile, indiferent de instanța care le-a pronunțat, vor fi soluționate de instanța supremă.

Trebuie subliniat că, nu doar în cazul competenței materiale a curții de apel ca instanță de recurs este reglementată condiționarea "în cazurile anume prevăzute de lege", ci aceasta determină capacitatea tuturor instanțelor de control judiciar de a judeca, ca instanțe de recurs: pentru tribunale la art. 94 pct. 3 C. proc. civ., pentru curțile de apel la art. 96 pct. 3 C. proc. civ. și pentru Înalta Curte de Casație și Justiție la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Această ierarhie instituțională, rezultă în mod evident atât din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cât și din art. 94 - 97 C. proc. civ.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile și în vârful cărora se găsește Înalta Curte de Casație și Justiție, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

Astfel, competența de soluționare a recursurilor aparține și altor instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, aspect ce reiese și din interpretarea sintagmei "instanța ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanței supreme competența de a soluționa orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe de o parte și recursurile de competența celorlalte instanțe de control judiciar - tribunale și curți de apel, pe de altă parte.

Totodată, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident și în această situație că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalității căii de atac și, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri pronunțate de curțile de apel.

În aplicarea dispozițiilor legale enunțate, instanța competentă de a soluționa calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Timișoara, aceasta fiind instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat decizia în apel, respectiv Tribunalul Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-reclamantă A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 584 din 29 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul AradSIBIUArad SUCEAVA SUCEAVA, secția I civilă în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2018.