ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1192/2018

Ședința publică din data de 17 aprilie 2018

Asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 24 februarie 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat să se dispună:

Prin cererea de chemare în judecată au fost estimate pretențiile deduse judecății, după cum urmează: clauzele referitoare la dobânda variabilă au fost estimate la valoarea de 20.341 RON; clauza referitoare la comisionul de administrare a fost estimată la valoarea de 65.074,92 RON; clauza referitoare la comisionul de procesare a fost estimată la valoarea de 5.969,94 RON; capătul de cerere prin care s-a solicitat stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la valoarea de la data semnării contractului de credit a fost evaluat la suma de 256.595,79 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, O.G. nr. 21/1992, O.U.G. nr. 99/2006, O.U.G. nr. 50/2010, Legii nr. 288/2010, Legii nr. 363/2007, art. 15 din Constituție, art. 194 C. proc. civ., art. 480 și art. 992 C. civ. din 1864, Directiva nr. 93/13/CEE și art. 276 din T.F.U.E.

Prin sentința civilă nr. 4041 din 29 iunie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor din contractul de credit nr. x/27.05.2008, prevăzute la art. 4.7 privind posibilitatea pârâtei de a modifica în mod unilateral rata anulă a dobânzii în vigoare la momentul exercitării opțiunii, în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de creditare a băncii, la art. 6.1 privind comisionul de procesare și la art. 6.2 privind comisionul de administrare; a obligat pârâta la restituirea sumelor percepute în baza clauzelor care au fost constatate ca fiind nule, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data perceperii sumelor și până la data achitării integrale a acestora; a respins celelalte pretenții din cererea de chemare în judecată; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.240 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 4041 din 29 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a declarat apel reclamantul A., prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel pârâta B. S.A., prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.

Prin decizia civilă nr. 316/2017 din 16 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 4041 din 29 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă; a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva aceleiași sentințe și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a clauzelor prevăzute la art. 6.1 privind comisionul de procesare și art. 6.2 privind comisionul de administrare din contractul de credit nr. x/27.05.2008, precum și obligarea pârâtei B. S.A. la restituirea către reclamantul A. a sumelor percepute în baza clauzelor de la art. 4.7, art. 6.1 și art. 6.2 din contractul de credit nr. x/27.05.2008; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 316/2017 din 16 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea recursului, tardivitatea recursului și nulitatea recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamant nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 23 ianuarie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea introductivă s-a solicitat constatarea caracterului abuziv al unor clauze stipulate în contractul de credit nr. x/27.05.2008 și stabilizarea cursului de schimb CHF-leu la valoarea de la data semnării contractului de credit, curs care să fie valabil pe toată perioada executării contractului.

Fiind formulate capete de cerere distincte în legătură cu clauze contractuale a căror validitate este contestată, rezultă că acestea au natura unor capete de cerere principale, în sensul art. 30 alin. (3) teza a II-a prima ipoteză C. proc. civ., având în vedere că, pe de o parte, au fost formulate prin cererea introductivă și, pe de altă parte, soluția dată fiecărui capăt de cerere nu depinde de soluția dată celorlalte capete de cerere.

Potrivit art. 460 alin. (2) C. proc. civ., "Dacă prin aceeași hotărâre au fost soluționate și cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".

Având în vedere și dispozițiile art. 99 C. proc. civ., din care rezultă că, pentru determinarea competenței, valoarea capetelor principale de cerere nu se cumulează, Înalta Curte reține că, pentru verificarea admisibilității căii de atac a recursului, se impune a fi examinată valoarea fiecărui capăt de cerere principal, prin raportare la estimările făcute în cuprinsul cererii de chemare în judecată și la sumele ce rezultă din înscrisurile depuse în fața primei instanțe.

Examinând aceste valori, instanța supremă constată că valoarea cea mai ridicată este cea din capătul de cerere principal prin care s-a solicitat stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-leu la valoarea de la data semnării contractului de credit, aceasta fiind în cuantum de 256.595,79 RON, (valoare menționată și în cuprinsul cererii de chemare în judecată - dosarul primei instanțe).

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32), s-a reținut că efectul constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Astfel, în privința hotărârilor pronunțate în apel, anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Or, această ipoteză este incidentă și în prezenta cauză, în condițiile în care decizia ce face obiectul prezentului recurs a fost pronunțată la 16 februarie 2017, iar decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017.

Totodată, instanța supremă reține că dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. care instituie un prag valoric de 500.000 RON sunt prorogate de la aplicare, astfel cum rezultă din prevederile art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, modificate prin O.U.G. nr. 95/2016, conform cărora, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019".

Având în vedere că pretenția cu valoarea cea mai ridicată din cererea de chemare în judecată, respectiv cea în cuantum de 256.595,79 RON este inferioară pragului valoric de 1.000.000 RON inclusiv, prevăzut de dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia civilă nr. 316/2017 din 16 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013 raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 316/2017 din 16 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2018.