ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2243/2019

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată, oral, în ședința publică din data de 28 mai 2019, petentul A. a înțeles să recuze completul de judecată 2 recurs, compus din doamnele judecător B., C. și D., criticând faptul că instanța a respins cererea de sesizare, a respins cererea de amânare pentru a lua cunoștință de răspunsul înaintat de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6 și nu a fost acordat termen pentru ca partea să depună diligențe în depunerea înscrisurilor menționate, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.

Prin Încheierea din data de 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2006, a fost respinsă cererea de de recuzare formulată de A. împotriva Completul de judecată 2 recurs, încheierea fiind irevocabilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul A., învederând că, în mod greșit, instanța a respins cererea sa prin care a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, contrar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Examinând excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ.:

"încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate atacata numai odată cu fondul".

Textul legal anterior citat instituie condiții speciale privind calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării, și anume, că aceasta poate fi atacată numai odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza.

În cauză, recurentul supune căii extraordinare de atac o încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare formulată în cadrul unui dosar având ca obiect recurs, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost formulată de pârâtul A. la data de 30 septembrie 2019, în condițiile în care, la data declarării căii extraordinare de atac, pricina nu era soluționată printr-o hotărâre definitivă, iar, în prezent, are termen de judecată la data de 7 ianuarie 2020, potrivit verificărilor efectuate în sistemul informatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

În acest context, în absența unei hotărâri definitive alături de care să fie exercitată, astfel cum impun dispozițiile legale în materie, prezenta cale de atac nu este deschisă pârâtului pe durata cercetării judecătorești în cadrul căreia s-a formulat cererea de recuzare respinsă, ci doar la finalul judecății, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza.

Prin urmare, cum, în cauză, calea de atac a fost declarată anterior soluționării pe fond a litigiului, a cărui judecată nu este nici în prezent finalizată, față de dispozițiile art. 34 alin. (2) C. proc. civ., aceasta apare ca inadmisibilă.

În această situație, Înalta Curte constată că nu pot fi analizate criticile recurentului-pârât cu privire la modalitatea de respingere a cererii de recuzare, deoarece, pronunțarea asupra excepției inadmisibilității, invocată din oficiu, este prioritară.

Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva Încheierii din 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2006, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva Încheierii din 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2006, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 noiembrie 2019.

GGC - CL