ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3624/2018

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 3 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Comuna Vedea, prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că este persoană îndreptățită la restituirea în natură a conacului și a terenului intravilan aferent, situat în intravilanul comunei Vedea, să dispună obligarea pârâtei la restituirea în natură a suprafeței sus menționate, iar, în subsidiar, în situația în care imobilele nu pot fi restituite în natură, să se dispună obligarea comunei Vedea să propună, în favoarea reclamantului, acordarea de măsuri compensatorii, sub formă de puncte, în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru terenul sus menționat și să înainteze propunere către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin notificarea expediată sub nr. x/2001 și înregistrată la Primăria Vedea, sub nr. x din 21 august 2001, mama acestuia B. a solicitat restituirea în natură a imobilelor, iar până în prezent notificarea nu i-a fost soluționată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

La termenul din data de 19 februarie 2018, Tribunalul Teleorman, după repunerea cauzei pe rol, a introdus din oficiu în cauză, în calitate de pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin Sentința civilă nr. 238 din 14 mai 2018, Tribunalul Teleorman a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța astfel, această instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, precum și faptul că sediul ANRP este în București, aceasta fiind entitatea învestită în sensul legii.

Astfel învestit, Tribunalul București, prin Sentința civilă nr. 1714 din 7 august 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

La adoptarea acestei soluții, Tribunalul București a reținut că obiectul cauzei este reprezentat de soluționarea pe fond a unei notificări formulate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu care este învestită pârâta din prezenta cauză, Comuna Vedea, cu sediul în Comuna Vedea Județul Teleorman, fiind astfel incidente dispozițiile art. 33 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 raportate la dispozițiile art. 35 alin. (1) din aceeași lege.

Pe cale de consecință, Tribunalul București a statuat că în cazul în care notificările nu au fost soluționate în termenele prevăzute de art. 33 din Legea nr. 165/2013, dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 permit persoanelor îndreptățite să se adreseze secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea notificării, în cauză entitatea învestită cu soluționarea notificării având sediul în circumscripția Tribunalului Teleorman.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că, în cauză competența de soluționare a pricinii revine Tribunalului Teleorman, pentru considerentele ce succed:

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România prevăd că:

"Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora".

Art art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, stipulează că:

"În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.",

Prevederile art. 35 alin. (1) dispun în sensul că:

"Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

În cauza de față, reclamantul a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat soluționarea pe fond a notificării formulate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, adresată pârâtei Comuna Vedea, prin primar, cu sediul în Comuna Vedea Județul Teleorman.

Cum în cauză entitatea învestită cu soluționarea notificării, respectiv, Comuna Vedea, prin primar, își are sediul în circumscripția Tribunalului Teleorman, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor mai sus redate, constată că aceasta este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM