ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1343/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, verificarea legalității actelor medicale emise de unități de medicină legală din Cluj-Napoca și București.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 2560 din 30 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și a respins, în consecință, acțiunea formulată de reclamantul A.

1.3. Cererile de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 2560 din 30 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A..

În motivarea cererii, recurentul a susținut, în esență, că prima instanță nu a analizat atent fondul cauzei și a reținut eronat aspecte esențiale pentru justa soluționare a acțiunii.

A arătat că s-a adresat intimatului cu cereri și memorii care au rămas fără răspuns.

A evocat în amănunt circumstanțele decesului fiicei sale, B., actele de cercetare penală efectuate cu privire la acesta, expertizele medico-legale și documentele emise ca rezultat al acestora, precum și hotărârile judecătorești pronunțate în speță de către instanțele penale, susținând că acestea sunt rezultatul unor abuzuri.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii primei instanțe, ca legală și temeinică, argumentând, în esență, că în mod corect a fost admisă excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 noiembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2017, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de reclamantul A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Examinând actele și înscrisurile cauzei, raportat la susținerile părților și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În speță, recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ acte emise de instituțiile de medicină legală în cursul unui proces penal derulat în perioada 1997 - 2014, respectiv de instituțiile cu competențe în controlul și evaluarea activității de medicină legală, printre care și acte emise de Comisia Mixtă pentru verificarea legalității actelor medico legale nr. CSA 10222/3914/16.11.2010 și nr. CSA 1583/7328/28.04.2011.

Din prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ rezultă că, în litigiile izvorând din raporturi juridice de drept administrativ, are calitate procesuală pasivă autoritatea publică emitentă a actului a cărui legalitate este contestată sau căreia îi revine, potrivit legii, obligația a cărei îndeplinire o pretinde partea vătămată.

Așa cum a reținut și prima instanță, în speță recurentul-reclamant nu solicită anularea unui act administrativ emis de Ministerul Justiției, repararea pagubei cauzate prin emiterea unui astfel de act, nici nu critică nesoluționarea în termen sau refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri de către Ministerul Justiției, care, de altfel, nu deține atribuții în ceea ce privește emiterea sau cenzurarea actelor medico-legale criticate de către recurent.

Faptul că din Comisia Mixtă, care a emis două dintre actele pe care recurentul le contestă, potrivit art. 26 din O.G. nr. 1/2000 în vigoare la data emiterii acestora, fac parte persoane care funcționează în cadrul Ministerului Justiției (alături de medici legiști din cadrul Ministerului Sănătății), respectiv acela că Ministrul Justiției este membru al Consiliului de analiză și evaluare a activității de medicină legală, conform art. 29 din același act normativ, nu înseamnă că Ministerul Justiției este subiect al raportului juridic care ia naștere prin emiterea, de către respectivele entități, a actelor în exercitarea competențelor legale.

Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive de casare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 2560 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2018.

Procesat de GGC - GV