ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 320/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/99/2014, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Comuna Mironeasa a solicitat plata sumei de 390.314,44 RON cu titlu de rest de preț precum și obligarea acesteia din urmă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Argumentând acțiunea, reclamanta a arătat că la data de 23.12.2009 a încheiat cu pârâta un contract de prestări servicii nr. x având ca obiect Refuncționalizare și reparații capitale la sediul Primăriei Mironeasa, județul Iași, iar apoi a semnat actul adițional nr. x din 08.01.2011, ce a avut ca obiect suplimentarea valorii contractului.

Mai arată reclamanta că a efectuat lucrări de construcție constând în repararea integrală a sediului Primăriei Mironeasa, începând cu turnarea unei noi fundații până la acoperiș precum și că a executat cu bună credință lucrările de construcție la care s-a obligat prin cele două convenții că pârâta și-a însușit prin semnătură toate situațiile de lucrări prezentate, iar obiectivul a fost terminat în proporție de 90%.

În fine, reclamanta a susținut că valoarea totală a contractului și a actului adițional nr. x a fost de 1.096.248,33 RON, valoarea situației de plată de încasat (lucrări executate efectiv a fost de 1.076.113,59 RON, valoarea achitată de către pârâtă a fost de 685.799,48 RON.

Suma de 390.314,11 RON rezultă din contractul nr. x/2009 - un rest de încasat de 98.663,18 RON și din actul adițional nr. x/2011 - un rest de încasat de 291.650,93 RON.

În drept reclamanta a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, art. 662 pct. 2, 3, 3 și art. 453 din C. proc. civ. și art. 1270 din C. civ.

Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 572 din 10 octombrie 2014, a admis acțiunea formulată de către reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu, cu pârâta Comuna Mironeasa și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 390.314,44 lei cu titlu de preț.

Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13.008,14 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 5.500 RON reprezintă onorariul de avocat și suma de 7.508,14 RON reprezintă taxa judiciară de timbru.

În recursul formulat de pârâta Comuna Mironeasa promovat împotriva Sentinței nr. 572 din 10 octombrie 2014 a Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 3 noiembrie 2015, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a transpus prezenta cauză la secția de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Iași, la completul de recursuri din aceeași zi, respectiv R3, cu termen de judecată la data de 17 noiembrie 2015.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, în cauză sunt aplicabile a dispoziții O.G. nr. 34/2006, față de data înregistrării acțiunii, respectiv 6 februarie 2014.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 17 noiembrie 2015, a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași privind soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile 572/2014 a Tribunalului Iași și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de recurs formulate de recurenta Comuna Mironeasa, în favoarea secției civile a Curții de Apel Iași.

De asemenea, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata recursului și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ pentru soluționarea conflictului.

În argumentele prezentate, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat că, în speță, Tribunalul Iași, completul specializat în soluționarea de cauze privind raporturile dintre profesioniști, precum și a raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil (comercial) a pronunțat sentința recurată.

Reține instanța, că într-adevăr, la momentul formulării acțiunii în fața Tribunalului, art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 avea (și are) următorul conținut:

"Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează, în prima instanță, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante."

Mai reține curtea de apel că prima instanță însă a pronunțat o hotărâre în cadrul unui complet specializat comercial din cadrul secției cu dublă specializare și a soluționat drept consecință cauza într-un complet civil, nu de contencios administrativ, ceea ce determină și competența instanței de control, care nu poate fi decât secția civilă a Curții de Apel, întrucât secția de contencios administrativ cenzurează căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate la fond de completurile de contencios administrativ ale Tribunalului Iași.

Curtea a mai reținut că art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 reglementează competența tribunalului de contencios administrativ ca primă instanță de soluționare a cauzelor izvorâte din O.U.G. nr. 34/2006, ce atrage ulterior și competența corespondentă a instanței superioare, de soluționare a căii de atac împotriva acesteia.

În fine, a reținut că în cauza de față sentința primei instanțe nu este pronunțată de un complet de contencios administrativ și a constatat că secției civile îi revine competența funcțională de a soluționa calea de atac împotriva Sentinței civile nr. 572/2014 a Tribunalului Iași.

Considerentele Înaltei Curți în privința regulatorului de competență vizând conflictul negativ de competență funcțională ivit între secția civilă și secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași.

Se reține că acțiunea promovată de reclamanta SC A. SRL a fost soluționată de Tribunalul Iași, secția civilă, prin Sentința nr. 572 din 10 octombrie 2014.

De asemenea, se mai reține că, prin cererea de chemare in judecată, reclamanta SC "A." SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Mironeasa obligarea acesteia din urmă, la plata sumei de sumei 390.314,44 RON, conform facturii fiscale nr. x din 14 februarie 2013, reprezentând rest de preț din valoarea contractului de prestări servicii nr. x, având ca obiect Refuncționalizare și reparații capitale la sediul Primăriei Mironeasa, județul Iași.

În raport de obiectul acțiunii, cauza în primă instanță a fost soluționată, conform art. 95 alin. (1) C. proc. civ., de Tribunalul Iași, secția civilă.

Ca urmare, calea de atac exercitată împotriva Sentinței civile nr. 572 din 10 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, urmează a fi soluționată de secția civilă a Curții de Apel Iași.

În consecință, având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea secției civile a Curții de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe recurenta Comuna Mironeasa și pe intimata SC "A." SRL, prin administrator B. în favoarea Curții de Apel Iași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 februarie 2016.

Procesat de ED