ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3560/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Cluj, Ministerul Apelor și Pădurilor: - anularea Actului administrativ nr. 8051/15.06.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Cluj și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2016, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor la plata sumei de 44.174,98 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 195,50 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de B. pe întreaga perioadă a anului 2016, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2016; - plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 44.174,98 RON, începând cu data de 30.03.2017 - data la care a depus Cererea nr. x/30.03.2017 la Garda Forestieră Cluj, până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

La data de 12 februarie 2018 reclamantul A. a formulat precizare la cererea de chemare în judecată prin care a arătat că înțelege, conform prevederilor art. 204 C. proc. civ., să modifice petitele acțiunii, în sensul introducerii unui petit, constând în anularea parțială a art. 11 din H.G. nr. 447 din 30 iunie 2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, publicată în M.Of. nr. 526 din 6 iulie 2017.

Prin Sentința nr. 2169 din data de 9 iulie 2018 Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a disjuns cererea precizatoare de cererea principală și a declinat în favoarea Curții de Apel Cluj competența de soluționare a cererii privind anularea parțială a art. 11 din H.G. nr. 447/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a aplicat dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, care reglementează competența materială în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente a actului ilegal în sistemul administrației publice (autorități centrale/locale), respectiv valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale ce face obiectul actului administrativ contestat, a apreciat că în speța de față este valid doar criteriul poziționării organului emitent și, având în vedere dispozițiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cererii precizatoare în favoarea Curții de Apel Cluj.

Prin Sentința nr. 220 din data de 21 septembrie 2018 Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, ridicată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Cluj și Ministerul Apelor și Pădurilor, având ca obiect contencios administrativ, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la competența de soluționare a cererilor accesorii, adiționale sau incidentale, precum și natura de cerere adițională a cererii cu care a fost învestită prin declinare, apreciind că și acesta revine în competența de soluționare a tribunalului, ca instanță care și-a reținut competența pentru judecarea cererii principale.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

În prezenta cauză, conform expunerii de la punctul 1 al deciziei, instanța de contencios administrativ a rămas învestită cu soluționarea capătului de cerere vizând anularea parțială a art. 11 din H.G. nr. 447 din 30 iunie 2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, publicată în M.Of. nr. 526 din 6 iulie 2017.

Conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Textul de lege enunțat reglementează, așadar, competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrative: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Cum în prezenta cauză instanța a rămas învestită cu examinarea legalității unui act administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate publică centrală, capăt principal de cerere în privința căruia nu poate opera prorogarea de competență, Curtea de Apel Cluj este competentă material să îl soluționeze potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 96 și art. 99 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Cluj și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN