ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3683/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3683/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii. Procedura derulată. Hotărârea primei instanțe sesizate
Prin cererea înregistrată, la data de 06.10.2017, pe rolul Tribunalului Harghita, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Cluj și Ministerul Apelor și Pădurilor, anularea actului administrativ nr. 8050/15.06.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Cluj și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2016, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor la plata sumei de 44.174,98 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 195,50 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de B., pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, și la plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal, începând cu data de 30.03.2017, data la care a fost depusă Cererea nr. x/30.03.2017 la Garda Forestieră Cluj, până la plata efectivă a debitului.
La primul termen de judecată, din 12 februarie 2018, instanța a respins excepția necompetenței materiale invocată de pârâta Garda Forestieră Cluj, reținând că actul administrativ atacat a fost emis de Garda Forestieră Cluj, autoritate locală.
La același termen, după luarea cauzei, reclamantul a depus precizări la cererea de chemare în judecată, prin care a mai formulat un capăt de acțiune prin care a solicitat anularea parțială a art. 11 din H.G. nr. 447/30.06.2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietari nu le recoltează. Instanța a acordat termen pentru comunicarea acestora.
La următorul termen, din 23 aprilie 2018, instanța a reținut cauza în pronunțare.
La termenul din 3 mai 2018, instanța a repus cauza pe rol pentru a comunica întâmpinarea formulată la precizarea la acțiune,
La termenul din 25 iunie 2018, instanța a constatat că, prin întâmpinarea la precizarea cererii de chemare în judecată s-a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Cluj, și a reținut cauza în pronunțare pe această excepție, amânând pronunțarea la data de 9 iulie 2018.
Prin Sentința civilă nr. 2168 din 9 iulie 2018, Tribunalul Cluj a disjuns cererea precizatoare privind anularea parțială a art. 11 din H.G. nr. 447/2017 și a declinat competența de soluționare a cererii privind anularea parțială a art. 11 din H.G. nr. 447/2017 în favoarea Curții de Apel Cluj.
A reținut instanța că, în raport cu obiectul cererii, criteriul care operează este cel al poziționării organului emitent, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, a apreciat că sunt incidente și dispozițiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ.
Urmare a disjungerii cererii precizatoare, s-a format Dosarul nr. x/2018.
Hotărârea celei de-a doua instanțe
Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 221 din 21 septembrie 2018, a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.
A apreciat instanța că, potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererile adiționale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.
Astfel, chiar dacă precizarea la acțiune formulată de reclamantul A. ar fi revenit spre competentă soluționarea curții de apel, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, natura sa, de cerere adițională, determină competența instanței pe rolul căreia a fost înregistrată acțiunea introductivă.
De asemenea, a reținut că art. 99 alin. (1) C. proc. civ. nu este incident, pentru că acesta reglementează competența partajată în ipoteza când reclamantul sesizează instanța cu mai multe capete principale de cerere, întemeiate pe fapte sau cauze diferite, prin aceeași acțiune.
Constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea de Apel Cluj a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
3.1. Înalta Curte constată că, în cauză, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea actului administrativ nr. 8050/15.06.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Cluj și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2016, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor la plata sumei de 44.174,98 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 195,50 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII).
3.2. Astfel cum rezultă din procedura derulată în fața primei instanțe învestite, consemnată la pct. 1 al prezentei decizii, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, din 12 februarie 2018, Tribunalul Cluj a respins excepția necompetenței materiale invocată de pârâta Garda Forestieră Cluj, reținând că actul administrativ atacat a fost emis de Garda Forestieră Cluj, autoritate locală.
După primirea cererii precizatoare formulate de reclamant, prin care a solicitat și anularea parțială a art. 11 din H.G. nr. 447/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor produselor pe care proprietarii nu le recoltează, și după comunicarea acesteia către pârâți, cauza a fost reținută în pronunțare.
Ulterior, a fost repusă pe rol pentru a se soluționa excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii precizatoare formulate de reclamant.
3.3. Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."
Art. 131 alin. (1) C. proc. civ. prevede obligația judecătorului, din oficiu, de a verifica și de a stabili dacă instanța este competentă material, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.
Deci, după reținerea cauzei spre soluționare, în condițiile în care la dosar a fost primită cererea precizatoare formulată de reclamant, prin care solicita anularea parțială a art. 11 din H.G. nr. 447/2017, cerere precizatoare ce a fost comunicată pârâților, nu se mai putea invoca necompetența materială a instanței în raport cu această cerere.
3.4. Trecând peste aspectul momentului până la care se putea invoca excepția necompetenței materiale, Înalta Curte mai reține că, potrivit art. 30 alin. (5) C. proc. civ., cererea adițională este acea cerere prin care o parte modifică pretențiile sale anterioare.
Cererea de anulare parțială a art. 11 din H.G. nr. 447/2017 a fost formulată în raport cu acțiunea introductivă de instanță, reclamantul completându-și obiectul acțiunii și cadrul procesual, având, deci, caracterul unei cereri adiționale.
Prin urmare, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ., prima instanță învestită cu soluționarea cererii principale a devenit competentă a soluționa și cererea adițională formulată ulterior de reclamant.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Cluj și Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - GV