ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5251/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 25 ianuarie 2017 sub număr de dosar x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.A., solicitând instanței să ia act de faptul că reclamantul și-a manifestat dreptul de retragere atât în ce privește contractul de credit de consum nr. 768V din data de 14 noiembrie 2016, cât și contractul de vânzare-cumpărare CM x din data de 14 noiembrie 2016, să dispună rezilierea celor două contracte ca urmare a manifestării dreptului de retragere din cadrul acestora; obligarea pârâtelor să restituie către reclamant sumele de bani avansate, respectiv suma de 3.000 de RON plătită ca și avans pentru achiziționarea produsului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, precum și a ratelor pe care reclamantul trebuie să le plătească în viitor către S.C. C. S.A., conform eșalonării dispusă în baza contractului de credit de consum; obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. să restituie suma de 3.900 de RON primită de la pârâta S.C. C. S.A.; obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. să primească produsul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu întocmirea procesului-verbal de predare-primire conform art. 5 din contract; denunțarea ca abuzivă a contractului de vânzare-cumpărare, în mod special cu referire la art. 6.1 unde se prevede obligația reclamantului de a restitui bunul, însă nu se stipulează și obligația corespondentă a societății vânzătoare de restituire a sumelor de bani, precum și omisiunea unor clauze privind modalitatea plății făcută prin accesarea contractului de credit de consum, precum și a art. 1.6 din condițiile generale ale contractului de credit de consum nr. 768V din 14 noiembrie 2016; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, constând în taxă timbru, onorariu avocat, precum și la plata dobânzii legale a sumelor ce urmează a fi restituite de la data promovării acțiunii în instanță și până la plata efectivă a acestora.

Prin sentința civilă nr. 5740 din 11 octombrie 2017 Judecătoria Bacău a admis, în parte, cererea formulată, a constatat abuzivă clauza nr. 6.1 din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți nr. CM x la data de 14 noiembrie 2016 în sensul în care nu este prevăzut și dreptul cumpărătorului de a primi prețul plătit în ipoteza manifestării dreptului de retragere. Totodată a reziliat contractul de vânzare-cumpărare nr. CM x la data de 14 noiembrie 2016 încheiat între S.C. B. S.R.L. și A. ca urmare a manifestării dreptului de retragere din contract și pe cale de consecință a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul că a obligat reclamantul să restituie către S.C. B. S.R.L. a bunului achiziționat - Vitalise Soft Laser și vânzătorul S.C. B. S.R.L. să restituie reclamantului suma de 6.900 RON reprezentând prețul aparatului și dobândă legală la această sumă de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective. De asemenea a reziliat contractul de credit de consum nr. 768V din 14 noiembrie 2016 încheiat între C. S.A. în calitate de creditor și A. în calitate de împrumutat.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâtele S.C. B. S.R.L. și C. S.A.

Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, prin decizia civilă nr. 782/2018 din 12 iunie 2018, a respins apelurile formulate de apelantele S.C. B. S.R.L. și C. S.A., în contradictoriu cu intimatul A., ca nefondate.

A obligat apelantele să achite intimatului cheltuieli de judecată în apel în cuantum de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a art. 95 pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

Instanța constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competența Înaltei Curți în soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, o asemenea competență nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curților de apel.

Într-o atare situație, devin incidente prevederile de principiu conținute de art. 5 C. proc. civ. și se impune determinarea instanței competente să soluționeze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice și logice a textelor legale și a principiilor dreptului procesual civil și organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, examinarea dispozițiilor art. 94, 95, 96 și 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanțelor competente să soluționeze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziții, a instanței competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepția inițială a Codului, de a nu recunoaște recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absența unei norme privind competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale și neputând fi identificată vreo uzanță în acest sens, se impune recurgerea la analogie și identificarea instanței competente în cauză "în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situațiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanța competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât, dacă aceste instanțe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluționează recursul împotriva hotărârii pronunțate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluția legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune și în alte situații decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de rațiune, fiind vorba despre "situații asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, față de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Bacău, instanță în favoarea căreia Înalta Curte va declina competența de soluționare a recursului, având în vedere și dispozițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 782/2018 din 12 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Bacău.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2018.