ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 680/2019

Asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 308 din data de 14 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 1279A din data de 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant A., prin avocat B., solicitând admiterea cererii, rejudecarea cauzei și, pe fond, admiterea recursului.

În conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată".

În cauză, decizia atacată a fost pronunțată în soluționarea unui recurs, iar, potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., norme de procedură incidente acestei căi de atac, cererea de recurs trebuie să cuprindă "semnătura părții sau a mandatarului părții", lipsa semnăturii fiind sancționată cu nulitatea de dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol.

Totodată, art. 494 C. proc. civ. prevede că dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor care reglementează această cale de atac.

Astfel, în calea de atac de a apelului, potrivit art. 470 alin. (2) raportat la art. 470 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., lipsa semnăturii de pe cererea de apel este sancționată cu nulitatea cererii, iar art. 196 alin. (1) din același cod - aplicabil în primă instanță - statuează că cererea de chemare în judecată care nu cuprinde semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă.

Prin urmare, legiuitorul a înțeles să impună semnarea cererilor care învestesc instanța cu soluționarea pe fond a cauzei sau a căilor ordinare și extraordinare de atac, sub sancțiunea nulității, semnătura fiind cea care certifică că actul de învestire emană de la care s-a adresat instanței.

Excepția nesemnării cererii este o excepție de procedură absolută, peremptorie, dar care începe prin a avea un caracter dilatoriu, întrucât legea permite complinirea lipsei semnăturii în condițiile art. 196 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, această excepție poate fi invocată din oficiu de către instanță, dat fiind caracterul ei absolut, iar partea poate complini lipsa semnăturii cel mai târziu la primul termen următor reținerii excepției, sens în care va fi citată cu această mențiune.

În speță, pentru termenul de judecată din data de 2 aprilie 2019, prin rezoluția din data de 8 martie 2019, s-a dispus citarea revizuentului cu mențiunea de a semna cererea de revizuire, sub sancțiunea anulării cererii.

Această obligație a fost comunicată revizuentului, astfel cum rezultă din conceptul de citare aflat la dosar și din dovezile de înmânare a citațiilor aflate la dosar.

Prin urmare, având în vedere că până la acest termen de judecată revizuentul nu a complinit lipsa semnăturii de pe cererea de revizuire și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a semna cererea, Înalta Curte, față de dispozițiile legale anterior menționate, va anula cererea de revizuire, ca nesemnată, reținând și că, raportat la această soluție, nu se mai impune analiza admisibilității prezentei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nesemnată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 308 din data de 14 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV