ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2087/2019

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1447 din 19 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în complet de filtru, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii din 10 aprilie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, reținând că prin cererea de recurs acesta nu a invocat critici susceptibile de încadrare în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

La 14 octombrie 2019, petentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 1447 din 19 septembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

În motivarea cererii, revizuentul și-a exprimat nemulțumirea față de faptul că decizia atacată, care i-a fost comunicată la 14 octombrie 2019, nu este semnată.

În acest context, a invocat dispozițiile art. 426 alin. (5) și art. 427 C. proc. civ. și ale Regulamentului de ordine interioară al instanțelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, susținând că actul procedural menționat trebuie să poarte semnătura celor indicați în cuprinsul său. Or, lipsa semnăturilor de pe încheiere poate atrage răspunderea penală a celor angajați în înfăptuirea actului de justiție, precum și nulitatea actului de procedură.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată doar împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menționat.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. În caz contrar, se încalcă principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În cauză, Decizia nr. 1447 din 19 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost a anulat recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii din 10 aprilie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost pronunțată în procedura de filtru, reglementată de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale stipulează că "în cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Față de prevederile legale mai sus evocate, se constată că în completul de filtru se analizează aspecte care vizează legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din același act normativ, precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac. Astfel, procedura examinării admisibilității recursului în completul de filtru vizează aspecte pur formale, care nu presupun analiza motivelor de recurs invocate de parte.

Înalta Curte reține că prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare. Ca atare, aceste hotărâri nu sunt susceptibile de a fi atacate cu contestație în anulare sau revizuire.

Prin urmare, împotriva Deciziei nr. 1447 din 19 septembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, nu poate fi exercitată calea de atac a revizuirii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1447 din 19 septembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Totodată, în baza art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., va aplica revizuentului amendă judiciară în cuantum de 100 RON, pentru exercitarea abuzivă și cu rea-credință a drepturilor procesuale.

Înalta Curte reține, referitor la aplicarea sancțiunii amenzii judiciare, că revizuentul a formulat în prezenta cauză o cale de atac extraordinară inadmisibilă, fără finalitate juridică, împotriva unei hotărâri care nu era susceptibilă de nicio cale de atac.

Prin introducerea unei astfel de cereri, care nu se circumscrie principiului legalității exercitării căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., partea își exercită în mod abuziv drepturile procesuale.

Or, potrivit art. 723 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat, "Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege; alin. (2) "Partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite."

Se circumscrie, astfel, abuzului procesual, situația în care partea urmărește, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, îndeplinirea unor obiective aflate în distonanță cu scopul procesului, respectiv cu soluționarea justă și cu celeritate a cauzelor.

Consecința unor astfel de demersuri inadmisibile este aceea a încărcării în mod nejustificat a rolului instanțelor, atât în ceea ce privește instrumentarea unor dosare în care nu se dezbat decât chestiuni procedurale fără finalitate juridică, cât și prin efectuarea unor activități specifice judecății (emiterea citațiilor, adreselor, calcularea unor taxe de timbru, etc.) care sunt complexe și costisitoare.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 1447 din 19 septembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, iar, în baza art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., va aplica revizuentului amendă judiciară în cuantum de 100 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 1447 din 19 septembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

În baza art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., aplică revizuentului A., amendă judiciară în cuantum de 100 RON.

Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicarea hotărârii, în ceea ce privește amenda judiciară.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2019.

GGC - CL