ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 612/2019

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 07 septembrie 2018, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost suspendată, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cauzei întrucât la apelul nominal părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat, iar din verificarea actelor dosarului a rezultat că nu s-a formulat cerere de judecare în lipsă.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurenta A..

Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

Calea de atac a recursului a fost exercitată, în speță, împotriva unei încheieri pronunțate într-un dosar având ca obiect recursul formulat de recurenta A. împotriva Deciziei civile nr. 79R pronunțată la data de 08 martie 2018 de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2011.

Astfel, din interpretarea textului procedural mai sus menționat, rezultă că încheierea atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar extraordinar al acestei căi de atac, fiind pronunțată într-un dosar de recurs.

Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea de ședință din data de 07 septembrie 2018, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, recursul formulat în cauză fiind inadmisibil, Înalta Curte urmează a-l respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii de ședință din 07.09.2018 pronunțată de Curtea Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2019.

Procesat de GGC - GV