ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 508/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2016 la data de 14 octombrie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., în principal rezoluțiunea convenției intitulată "Acord privind terenul din Joița" din 18 iulie 2006 pentru neîndeplinirea obligației asumate de pârât și, în subsidiar, repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâtului la restituirea sumei de 715.000 Euro și la cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 146 din 26 ianuarie 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea, ca fiind prescrisă.

Prin Decizia nr. 896/A din 28 septembrie 2018 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reclamantul A., formulând următoarele critici:

În mod greșit instanța de apel a reținut că actul denumit "Acord privind terenul din Joița" nu reprezintă un partaj voluntar asupra terenului, dispozițiile art. 1368 C. civ. nefiindu-i aplicabile, în condițiile în care prin Decizia nr. 670 din 26 februarie 2015 pronunțată de Înalta Curte în dosar nr. x/2011 s-a statuat asupra naturii juridice a acestui act, ca fiind "... un partaj voluntar prin care intimatul (apelantul din prezenta cauză) a devenit proprietar exclusiv al respectivului teren, calitate pe care recurentul (intimatul din prezenta cauză) i-a recunoscut-o". Această constatare se impune cu autoritate de lucru judecat în cauză.

Prin tranzacția nr. x/28.05.2004 încheiată cu ceilalți membri ai familiei, recurentului i-a fost recunoscut dreptul exclusiv de proprietate, iar ulterior, în considerarea cedării cotei corelative de proprietate de către pârât, s-a încheiat convenția numită "Acord privind terenul din Joița", cu valoare de act adițional la tranzacția încheiată în anul 2004.

Dreptul de proprietate asupra terenului de 40 ha situat în comuna Joița s-a partajat în următoarele condiții: recurentul s-a obligat să plătească intimatului suma de 715.000 euro, obligație executată, iar intimatul s-a obligat la contraprestația constând în recunoașterea donației realizate de C. în favoarea celor 3 fii ai săi, obligație neexecutată.

Din moment ce contraprestația la care intimatul s-a obligat nu a fost îndeplinită, rezultă că nu a fost respectată condiția reciprocității și interdependenței obligațiilor din convenția încheiată, recurentul fiind îndreptățit la promovarea unei acțiuni în rezoluțiune, cu efectul repunerii părților în situația anterioară.

Dispozițiile art. 1368 C. civ. rețin că acțiunea în rezoluțiunea vânzării este o acțiune reală, fiind astfel imprescriptibilă extinctiv.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 28.01.2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate prin care a solicitat respingerea excepției de nulitate și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Se constată că deși admisibil și încadrat formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul reia, într-o manieră ad literam, criticile deduse judecății în etapa procesuală a apelului, fără a prezenta argumente noi, raportate la considerentele deciziei atacate.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În cererea de recurs nu se fac referiri la soluția respingerii apelului și nu se arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, ci recurentul reia în totalitate criticile formulate prin motivele de apel referitoare la excepția prescripției dreptului material la acțiune, la calificarea juridică a actului intitulat "Accord sur la vente du terrain de Joița", considerațiile privitoare la scopul mediat și imediat al cauzei actului juridic, la soluția adoptată de către instanța supremă prin decizia pronunțată în dosarul nr. x/2011 în referire la natura juridică a acestei convenții, la conduita contractuală a intimatului-pârât, la opiniile doctrinare asupra acțiunii în rezoluțiune.

Or, prin decizia atacată s-a răspuns deja acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate pe care instanța de apel le-a expus în conturarea soluției adoptate.

Astfel, recurentul nu arată în ce modalitate decizia instanței de apel nu este conformă legii, și nu se raportează la considerentele acesteia, ci reia, de o manieră identică, critici formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conținutul deciziei supusă acestei căi extraordinare de atac, atrag nulitatea recursului, întrucât sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea instanței de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 896/A din 28 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A., cu domiciliul în Elveția, și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat D., în București, str. x, mezanin, împotriva Deciziei nr. 896/A din 28 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimatul-pârât B., cu domiciliul în comuna Hangu, sat Ruginești, județul Neamț și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat E., în județul Neamț.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 6 martie 2019.

Procesat de GGC - CL