ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3613/2017

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2016, reclamantul A. a formulat contestație împotriva adresei nr. x/2016 emisă de pârâta Inspecția Judiciară în dosarul nr. x/2015 Urmare a declinării competenței de soluționare, potrivit deciziei nr. 2049 din 21 iunie 2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată cu același număr pe rolul Curții de Apel București.

Încheierea pronunțată de curtea de apel Prin încheierea din data de 13 ianuarie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară. Pentru a dispune astfel, instanța a constatat lipsa părților legal citate la termenul de judecată, precum și neformularea de către acestea a unei solicitări de judecare a cauzei în lipsă.

Recursul exercitat în cauză Împotriva încheierii a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând casarea acesteia și repunerea pe rol a dosarului. În motivarea recursului, recurentul a arătat că absența de la termenul de judecată fixat a fost determinată de un caz de forță majoră - condițiile meteo nefavorabile din data de 13.01.2017 (ninsori abundente, șosele impracticabile). Recurentul a apreciat că încheierea este nulă, față de lipsa semnăturilor judecătorului și a grefierului de ședință, iar calea de atac împotriva măsurii dispuse poate fi exercitată în "termenul de 1 an cât durează suspendarea." A mai invocat recurentul și excepția necompetenței Curții de Apel București în soluționarea cauzei pe fond, având în vedere dispozițiile art. 40 C. proc. pen. referitoare la compenteța Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Apărările formulate de intimata-pârâtă Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, întrucât aceasta a fost depusă după momentul repunerii cauzei pe rol și soluționării prin sentința nr. 851/10.03.2017. În privința excepției necompetenței Curții de Apel București, ca instanță de fond, intimata a arătat că acest aspect a fost lămurit prin decizia de declinare nr. 2049 din 21 iunie 2016.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra excepției inadmisibilității căii de atac Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Reglementând principiul legalității căilor de atac, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.", iar potrivit art. 129 din Constituția României "împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Dispozițiile care reglementează căile de atac sunt, așadar, norme imperative, de la care nu se poate deroga. În prezenta cauză, recurentul a atacat cu recurs încheierea Curții de Apel București din data de 13 ianuarie 2017, prin care s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară. Potrivit dispozițiilor art. 414 alin. (2) C. proc. civ. recursul împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea "se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului". Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că la data de 2.02.2017 reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol, iar instanța de fond, luând act de solicitarea acestuia de judecare a cauzei în lipsă, a soluționat acțiunea reclamantului, pronunțând sentința nr. 851/10.03.2017. Rezultă, așadar, că perioada de suspendare a cursului judecării procesului a fost cuprinsă între 13.01.2017 (pronunțării încheierii) și 10.03.2017 (data analizării cererii de repunere pe rol/soluționării cauzei). Recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 13.01.2017 a fost depus la data de 26.05.2017 (verso plic dosar recurs), în afara perioadei de suspendare a cursului judecății și după soluționarea cauzei în primă instanță, calea de atac astfel promovată neîndeplinind condiția de admisibilitate impusă de art. 414 alin. (2) C. proc. civ. sus-enunțat. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca inadmisibil.