ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3348/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 1172 din 23 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 42 din 26 ianuarie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 septembrie 2017, sub nr. x/2017, revizuenta reclamantă A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fosta Agenție de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Oficiul Județean Bihor, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 509 și următoarele din C. proc. civ., a solicitat schimbarea în tot a hotărârii supuse revizuirii, în sensul admiterii în tot a recursului declarat de aceasta împotriva sentinței civile atacate, cu consecința admiterii cererii reclamantei, formulată în dosarul nr. x/2014.

În susținerea cererii, revizuenta reclamantă a arătat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 42/26.01.2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei A. S.R.L., iar împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs, care a fost respins prin decizia nr. 1172/23.03.2017 a ICCJ-SCAF.

Instanța de control a respins criticile de nelegalitate invocate de reclamantă în motivarea recursului, referitoare la faptul că: reclamanta nu ar avea calitatea de întreprindere autonomă; nu se poate reține existența unei nereguli, astfel încât să fie posibilă solicitarea organelor de finanțare de restituire a finanțării; în baza principiului încrederii legitime, organele de finanțare nu puteau proceda la obligarea reclamantei la restituirea finanțării acordate.

Revizuenta a apreciat că decizia instanței de control a fost dată, în primul rând, cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, sub aspectul încălcării art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 65/2011. Atât la judecata în fond cât și în recurs, a susținut că cele două pretinse nereguli reținute în sarcina sa puteau fi comise cel mai târziu la data înregistrării cererii de finanțare, iar organele de finanțare aveau posibilitatea respingerii cererii de finanțare la momentul depunerii acesteia. Așadar, opinează revizuenta că nu s-ar afla în ipoteza unei "nereguli" comise pe perioada derulării proiectului de finanțare, cum greșit se arată în cuprinsul hotărârii supuse revizuirii, ci ar fi în prezența unei "nereguli" care, deși constatată în anul 2013, își are originea la momentul depunerii cererii de finanțare (5.11.2009). Instanța de recurs a realizat o amplă expunere a circumstanțelor care confirmă așa-zisele nereguli, însă a omis elementul esențial, și anume faptul că există acte administrative anterioare, emise de către organele de finanțare, care au confirmat îndeplinirea tuturor condițiilor aferente acordării finanțării. Or, sensul dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 65/2011 este tocmai acela de a interzice posibilitatea solicitării restituirii finanțării cauzată de conduita autorității de finanțare, cum e cazul de față, iar instanța de recurs nu a avut în vedere la momentul pronunțării hotărârii aceste prevederi de drept unional.

De asemenea, revizuenta a considerat că hotărârea instanței de recurs a fost pronunțată cu încălcarea principiului încrederii legitime. Cu referire la acest principiu, revizuenta a invocat analiza Tribunalului din Hotărârea din 27 noiembrie 1997, Pascall/Comisie, în care s-a arătat, între altele, că "dacă se impune să recunoaștem oricărei instituții comunitare ce constată că actul pe care tocmai l-a adoptat este ilegal, dreptul de a-l retrage într-un termen rezonabil cu efect retroactiv poate fi limitat de necesitatea respectării încrederii limite a beneficiarului actului care s-a putut încrede în legalitatea acestuia". În speță, contractul de finanțare a fost încheiat la data de 26.04.2010, după ce toate autoritățile competente au declarat proiectul ca fiind eligibil. Or, este vădit contrar principiului încrederii legitime ca aceleași autorități să emită, după aproximativ patru ani, un act prin care să revoce finanțarea acordată, pe baza unor elemente care existau și la data semnării contractului de finanțare. Contrar celor reținute de către instanța de recurs, este certă aplicarea vădit eronată a principiului încrederii legitime, în special la un interval de timp atât de lung de la momentul la care finanțarea a fost considerată ca fiind legală.

A mai susținut revizuenta că a fost interpretată greșit jurisprudența CJUE incidentă în materie, respectiv practica CJUE în cauza C-434/12, apreciind că nici elementul obiectiv și nici elementul subiectiv la care se face referire în această practică nu sunt prezente în speță.

În fine, hotărârea supusă revizuirii denaturează relațiile existente între societățile menționate în cuprinsul acesteia, față de care se susține că au fost generate condiții artificiale în vederea obținerii finanțării.

3.1. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.

Astfel, pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: hotărârea a cărei revizuire se solicită să fie definitivă; instanța a aplicat cu prioritate norma legală națională, înlăturând prevederile comunitare, prevederi care, potrivit art. 148 din Constituția României, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. În speță, prima condiție de admisibilitate este îndeplinită, având în vedere că revizuenta a formulat calea extraodinară de atac împotriva unei hotărâri definitive pronunțată de o instanță de recurs, însă nu este îndeplinită și cea de-a doua condiție, anume aceea că pronunțarea hotărârii s-a făcut cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, sub aspectul încălcării art. 5 alin. (3) din Regulamantul CE nr. 65/2011 și a principiului încrederii legitime. Susținerea revizuentei că hotărârea a cărei revizuire se solicită ar încălca prioritatea dreptului comunitar nu este de natură a impune concluzia admisibilității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile textului menționat.

3.2. Legal citată, intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Oficiul Județean Bihor nu a formulat întâmpinare față de cererea de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Înalta Curte, sesizată cu cererea de față, analizând cauza, prin prisma cazului de revizuire invocat, prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, urmează a respinge atât excepția inadmisibilității revizuirii invocată de intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, cât și cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L., pentru considerentele arătate în continuare.

1.1. Cu privire la admisibilitatea revizuirii

Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările și completările ulterioare, "constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.(...)".

În privința dispozițiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 1039/2012, că sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de recurs, cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul.

În considerarea caracterului general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, se constată că revizuirea întemeiată pe art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 poate fi exercitată și împotriva hotărârilor care nu evocă fondul.

Prin urmare, din perspectiva obiectului revizuirii, prezenta cerere de revizuire este admisibilă, Decizia nr. 1172/23.03.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal fiind susceptibilă de revizuire, chiar dacă nu suntem în prezența unei situații în care se evocă fondul.

Referitor la motivul de revizuire invocat, se constată că acesta vizează pronunțarea deciziei definitive cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, cu referire la art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011, precum și a principiului încrederii legitime.

Acest motiv de revizuire se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel că revizuirea este admisibilă și din perspectiva motivelor care justifică promovarea acestei căi extraordinare de atac.

Pentru aceste considerente, constatând că revizuirea este admisibilă, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

1.2. Cu privire la fondul revizuirii

Cu titlu preliminar, se impune a fi subliniat faptul că, potrivit principiului priorității dreptului Uniunii Europene, instanța națională care constată că în litigiul dedus judecății sunt incidente dispozițiile de drept european "are obligația de a asigura deplina aplicare a acestor norme, dacă este necesar refuzând din oficiu aplicarea oricărei dispoziții contrare din legislația națională, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta abrogarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional". (Hot.din 9 martie 1978, Simmenthal II, cauza 106/77).

Revizuirea prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 are menirea de a asigura respectarea de către instanțele naționale de contencios administrativ a principiului priorității normelor dreptului european față de norma internă, principiu care are și o consacrare constituțională în art. 148 alin. (2) din Constituția României republicată.

Instituirea căii de atac a revizuirii în art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 constituie o modalitate prin care legiuitorul, în materia contenciosului administrativ, a prevăzut un mijloc procedural prin care să se poată verifica modul în care instanțele naționale respectă principiul priorității dreptului european și, deci, protejarea intereselor persoanelor care ar putea fi lezate prin încălcări ale dreptului european.

Interpretarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, este în sensul că revizuirea este admisibilă atunci când partea interesată, supunând controlului instanței competente anumite motive de fapt și de drept care conturează cauza juridică a cererii de chemare în judecată, nu a invocat expres o încălcare a vreunui text din dreptul european însă în calea extraordinară a revizuirii, solicită verificarea dreptului subiectiv a cărui încălcare a pretins-o și prin raportare la norma respectivă.

Prin urmare, în cauza dedusă judecății, revizuirea prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este admisibilă, dată fiind invocarea de către revizuentă, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a încălcării principiului proporționalității, prin neluarea în considerare a tuturor circumstanțelor cauzei.

Litigiul soluționat prin decizia definitivă, atacată cu revizuire, a vizat neregulile identificate în titlul de creanță, constând în încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Uniunii Europene nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Reg (CE) nr. 1698/2005, care interzic efectuarea de plăți către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul procurării unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

În privința neregulii identificate, respectiv "crearea condițiilor artificiale", instanța de recurs a validat raționamentul primei instanțe, reținând că, în raport de strânsa legătură existentă între domeniile celor două proiecte supuse verificării încrucișate, în vederea obținerii finanțărilor nerambursabile, beneficiarii reali ai acestora - soții B. -, au separat în mod artificial proiectele tehnice de producție și de montare a pompelor de căldură în cadrul a două proiecte, urmărindu-se depășirea plafonului de minimis, respectiv achiziționarea tuturor utilajelor necesare care, în final, să deservească un singur grup, prin fracționarea artificială a investițiilor.

Revizuenta pretinde că principiul priorității dreptului unional a fost nesocotit de instanța de recurs deoarece, la pronunțarea hotărârii, nu a avut în vedere și dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei, potrivit cărora "obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil."

Nu se poate reține în prezenta cauză că a existat o eroare, care nu a putut fi depistată în mod rezonabil de către beneficiari și ca atare aceștia trebuie exonerați de obligația de rambursare a sumelor acordate necuvenit, dat fiind faptul că aceștia au cunoscut încă dinaintea depunerii cererilor de finanțare faptul că urmau să acționeze ca un grup care să lucreze și să presteze servicii în favoarea A. S.R.L., scopul fiind acela de eludare a normelor legale prin crearea în mod artificial a condițiilor de obținere a ajutorului financiar nerambursabil.

Nu se poate discuta nici despre o eventuală culpă exclusivă a autorității contractante întrucât, în raport de atribuțiile și activitățile desfășurate de A.F.I.R., nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora de către beneficiari în diferitele etape procedurale de selecție sau implementare a proiectului, nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarilor față de autoritatea contractantă.

Așadar, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011, iar cât privește nesocotirea dreptului european din perspectiva acestor dispoziții, susținerea revizuentei este neîntemeiată.

Prin urmare, în cauza dedusă judecății, nu se poate reține încălcarea normei de drept european de către instanța de recurs, întrucât aceasta a soluționat litigiul prin raportare chiar la norma europeană, respectiv art. 4 alin. (8) din Regulamantul CE nr. 65/2011, în dezlegarea dată acestui text de lege, prin Hotărârea CJUE C-434/12 Slancheva sila EOOD contra Bulgaria.

Totodată, revizuenta susține că hotărârea instanței de recurs a fost pronunțată cu încălcarea principiului încrederii legitime, întrucât, de la momentul la care finanțarea a fost considerată legală, la momentul retragerii finanțării acordate de către aceleași autorități, s-a scurs o perioadă lungă de timp, în speță, aproximativ patru ani.

Motivele de revizuire ar trebui să se fundamenteze, în principiu, pe un element nou, necunoscut de instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere deoarece, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și principiului securității raporturilor juridice iar revizuirea ar deveni o formă de "recurs la recurs".

Din examinarea deciziei atacate rezultă că instanța de recurs a analizat argumentele susținute în calea de atac, iar motivele invocate de către revizuent cu referire la încălcarea acestui principiu sunt considerente care vizează rejudecarea cauzei și nu ipoteza juridică avută în vedere de legiuitor la adoptarea soluției legislative cuprinsă în art. 21 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, din motivele invocate de revizuentă rezultă că prezenta cerere de revizuire tinde în realitate la o nouă judecare a recursului, situație inadmisibilă față de prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cu referire la respectarea principiului securității raporturilor juridice.

Prin urmare, situația evocată de revizuentă, în privința încălcării principiului încrederii legitime, nu se încadrează în textul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nefiind altceva decât o intenție a titularului căii de atac de a repune în discuție aspecte avute în vedere de instanța de recurs.

Și în ceea ce privește trimiterile revizuentului la interpretarea greșită a jurisprudenței CJUE incidente în materie, precum și la analiza relațiilor existente între societățile menționate în cuprinsul deciziei supuse revizuirii, reține Înalta Curte că aspectele reliefate în cererea de revizuire preiau motivele de fapt din cuprinsul cererii de recurs, nefiind, așadar, subsumate cazului de revizuire reglementat de art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția de inadmisibilitate a revizuirii, reținând că este admisibilă pentru motivul întemeiat pe neaplicarea dispozițiilor art. 5 din Regulamentul CE nr. 65/2011.

În ceea ce privește acest motiv, care se încadrează în dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității invocată de intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1172 din 23 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2017.