ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 257/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Judecătoriei Găești, petentul P.A. a formulat contestație împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției încheiat la data de 27 noiembrie 2012 de intimata C.N.A.D.N.R. 2. Hotărârea Judecătoriei Găești Prin încheierea din 20 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Găești a fost înaintat dosarul cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei sectorului 4 București, în temeiul art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013. 3. Hotărârea Judecătoriei sectorului 4 București Judecătoria sectorului 4 București prin sentința civilă nr. 10731 din 22 octombrie 2013 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Constatându-se ivit un conflict negativ de competență, cauza a fost trimisă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului ivit. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost săvârșită în localitatea P., județul Dâmbovița, în raza de competență teritorială a Judecătoriei Găești, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, ci dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 20, art. 21, art. 22 C. proc.

civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, încheiat la data de 27 noiembrie 2012 de către C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., prin care în temeiul art. 8 alin. (1) și alin. (2) din O.G.

nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, P.A. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2.750 RON, întrucât la data de 27 noiembrie 2012 s-a constatat că vehiculul aparținând reclamantului a circulat pe A1 Km 70 +460m, pe raza localității P., județul Dâmbovița, fără a deține rovinietă valabilă. Potrivit art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Așa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 3 ianuarie 2013, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., iar potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., care are aplicabilitate generală, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. În opinia Înaltei Curți, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a noului C. proc. civ. În ceea ce privește dispozițiile legale invocate de Judecătoria Găești, respectiv prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, se reține că acestea nu se aplică în materie contravențională, ci numai în materia contenciosului administrativ și fiscal.

În cauza dedusă judecății, pentru stabilirea competenței de soluționare a litigiilor sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispoziții conform cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Înalta Curte constată că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului, este localitatea P., județul Dâmbovița, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Găești, motiv pentru care, având în vedere considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Găești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul P.A. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. în favoarea Judecătoriei Găești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2014.