ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 257/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 257/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului negativ
de competență de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar a constatat următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată
Judecătoriei Găești, petentul P.A. a formulat contestație împotriva procesului-verbal
de constatare și sancționare a contravenției încheiat la data de 27 noiembrie 2012
de intimata C.N.A.D.N.R.
Hotărârea Judecătoriei
Găești
Prin încheierea din 20
februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Găești a fost înaintat dosarul cauzei spre
competentă soluționare Judecătoriei sectorului 4 București, în temeiul art. XXIII
alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013.
Hotărârea Judecătoriei
sectorului 4 București
Judecătoria sectorului
4 București prin sentința civilă nr. 10731 din 22 octombrie 2013 a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.
Constatându-se ivit un
conflict negativ de competență, cauza a fost trimisă Înalta Curte de Casație și
Justiție, pentru soluționarea conflictului ivit.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că fapta contravențională reținută în sarcina petentei
a fost săvârșită în localitatea P., județul Dâmbovița, în raza de competență teritorială
a Judecătoriei Găești, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. XXIII
alin. (1) din Legea nr. 2/2013, ci dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
II. Decizia Înaltei Curți
de Casație și Justiție
Înalta Curte de Casație
și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate
cu dispozițiile art. 20, art. 21, art. 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei
deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat
că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic,
întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de
competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat
necompetente să judece același litigiu.
Analizând actele dosarului,
Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă
anularea procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii,
încheiat la data de 27 noiembrie 2012 de către C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., prin
care în temeiul art. 8 alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările
și completările ulterioare, P.A. a fost sancționat cu amendă contravențională în
cuantum de 2.750 RON, întrucât la data de 27 noiembrie 2012 s-a constatat că vehiculul
aparținând reclamantului a circulat pe A1 Km 70 +460m, pe raza localității P., județul
Dâmbovița, fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului
de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. III din
Legea nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, plângerea, însoțită de
copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria
în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Așa cum rezultă din actele
dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei
Găești la data de 3 ianuarie 2013, anterior intrării în vigoare a noului C. proc.
civ., iar potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., care are aplicabilitate generală,
dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite
începute după intrarea acestuia în vigoare.
În opinia Înaltei Curți,
norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după
data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a noului C. proc. civ.
În ceea ce privește dispozițiile
legale invocate de Judecătoria Găești, respectiv prevederile art. III coroborat
cu art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, se reține că acestea
nu se aplică în materie contravențională, ci numai în materia contenciosului administrativ
și fiscal.
În cauza dedusă judecății,
pentru stabilirea competenței de soluționare a litigiilor sunt aplicabile dispozițiile
art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,
dispoziții conform cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal
de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în
a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Înalta Curte constată
că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului, este
localitatea P., județul Dâmbovița, localitate aflată în raza de competență teritorială
a Judecătoriei Găești, motiv pentru care, având în vedere considerentele arătate,
în temeiul art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de
soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Găești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe petentul P.A. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.
în favoarea Judecătoriei Găești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 ianuarie 2014.