AFFAIRES GRINBERG ET ZAKHAROV CONTRE LA RUSSIE

Rezoluția CM/ResDH(2008) 18 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Grinberg împotriva Federației Ruse Zakharov împotriva Federației Ruse (Recerne nr. 23472/03 și 14881/03, Hotărârile din 21 iulie 2005 și 5 octombrie 2006, definitive la 21 octombrie 2005 și 5 ianuarie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârile prezentate de Curte Comitetului după încheierea acestora. Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cazuri privesc încălcări disproporționate ale libertății de exprimare a reclamanților din cauza condamnării lor civile pentru calomnie în 2002 și 2003 ca urmare a unui articol care critică un candidat politic și o plângere care denunță nereguli în comportamentul șefului consiliului municipal trimis prin corespondență privată funcționarului competent (violarea articolului 10) (a se vedea detaliile din anexă); Întrucât a invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârilor Curții, având în vedere obligația Federației Ruse de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție După examinarea informațiilor transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, statul pârât a plătit părților solicitante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile din anexă), Reamintind că constatarea încălcării de către Curte necesită, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale, care să permită prevenirea unor încălcări similare; Luând act de faptul că o serie de alte probleme legate de libertatea de exprimare a jurnaliștilor au fost subliniate în special prin hotărârile mai recente ale Curții (a se vedea în special Chemodurov împotriva Federației Ruse, Hotărârea din 31 iulie 2007 și Dyuldin și Kislov împotriva Federației Ruse, Hotărârea din 31 iulie 2007) și că acestea sunt în curs de examinare de către autoritățile ruse, sub controlul Comitetului, în contextul executării acestor hotărâri de către Federația Rusă DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE de a închide examinarea. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2008)18 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Grinberg împotriva Federației Ruse Zakharov împotriva Federației Ruse Rezumatul introductiv al cauzelor Aceste cazuri privesc o încălcare disproporționată a libertății de exprimare a reclamanților din cauza condamnării lor civile pentru calomnie în 2002 și 2003 ca urmare a unui articol care critică un candidat politic și o plângere care denunță nereguli în comportamentul șefului consiliului municipal trimis prin corespondență privată funcționarului competent. În cauza Grinberg, Curtea Europeană a concluzionat că dreptul Rusiei în materie de calomnie în vigoare la momentul respectiv nu era în conformitate cu Convenția în măsura în care acesta impunea pârâtului să demonstreze veridicitatea oricărei afirmații negative, indiferent dacă este vorba de declarații de fapt sau, ca și în această cauză, de hotărâri de valoare care nu sunt susceptibile de a dovedi. În cauza Zakharov, Curtea Europeană a constatat că instanțele interne nu au identificat nicio necesitate socială urgentă Pentru a facilita protecția drepturilor persoanei funcționarului în detrimentul dreptului reclamantului de a furniza informații și interesul general în vederea examinării de către autoritățile competente a comportamentului neregulamentar al unui funcționar. Ei au solicitat pârâtului să demonstreze veridicitatea oricărei declarații negative în cauză, care constituiau hotărâri de valoare, astfel încât această cerință era imposibilă și, prin urmare, Curtea Europeană a constatat că încălcarea dreptului reclamantului de a furniza informații nu se baza pe motive pertinente și suficiente. Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și număr de cerere Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile totale Grinberg (23472/03) 120 EUR 120 EUR 120 EUR Plătit la 27/12/2005 Zakharov (14881/03) 000 EUR Plătit la 2/004/2007 b) Măsuri individuale În ambele cauze, Curtea a acordat satisfacția echitabilă din cauza prejudiciului moral suferit și în cauza Grinberg, aceasta a acordat, de asemenea, prejudiciul material suferit ca urmare a încălcării constatate. În circumstanțele acestor cauze, nu este necesară nicio altă măsură individuală în afară de satisfacția echitabilă. II. Măsuri generale La 24/02/2005, Plenum al Curții Supreme a Federației Ruse a adoptat un decret nr. 3 pentru a furniza instanțelor inferioare orientări privind aplicarea articolului 152 din Codul civil privind calomnia, în lumina articolului 10 din convenție. Curtea Supremă a subliniat în special necesitatea ca judecătorii să facă distincția între declarațiile susceptibile de a dovedi și judecățile de valoare, opiniile și convingerile care nu intră în domeniul de aplicare al articolului menționat anterior (punctul 9 din decretul menționat anterior). Curtea Supremă a atras atenția tuturor tribunalelor inferioare asupra faptului că personalitățile politice au decis să apeleze la încrederea publicului și au acceptat să fie obiectul unei dezbateri politice publice. Aceleași considerații se aplică funcționarilor care trebuie să accepte să fie supuși controlului și criticii publice, în special prin intermediul mijloacelor de informare în masă, în ceea ce privește modul în care și-au exercitat sau își exercită funcțiile, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura transparența și exercitarea responsabilă a funcțiilor lor. Astfel, Curtea Supremă s-a referit la Declarația privind libertatea discursului politic în mass-media adoptată de Comitetul miniștrilor Consiliului Europei la 12 februarie 2004 (idem Curtea Supremă a arătat apoi că, în cazul în care o persoană se adresează autorităților competente pentru a le informa cu privire la o infracțiune comisă sau în curs de pregătire sau la alte fapte care nu și-au găsit confirmarea în urma unei anchete sau a unei verificări, acest fapt simplu nu poate angaja în sine răspunderea persoanei respective în conformitate cu art. 152 din Codul civil. Acest lucru se datorează faptului că, în acest caz, persoana și-a exercitat dreptul constituțional de a se adresa autorităților competente care au obligația de a verifica fapte pretinse și nu de a difuza informații false care ar putea aduce atingere onoarei și interesului persoanelor. Singurul caz care poate duce la urmărirea penală este cazul unui abuz de drept dovedit (punctul 10 din decretul menționat anterior). Hotărârea Grinberg a fost publicată în Buletinul Curții Europene (ediția rusă), 2005 n 12. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Federația Rusă și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 27 martie 2008 cu ocazia celei de a 1020-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2008)18

[1]

Exécution des arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme

Grinberg contre la Fédération de Russie

Zakharov contre la Fédération de Russie

(Requêtes No. 23472/03 et 14881/03, arrêts du 21 juillet 2005 et 5 octobre 2006,

définitifs le 21 octobre 2005 et 5 janvier 2007)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité

une fois définitifs

;

Rappelant que les violations de la Convention constatée par la Cour dans ces affaires concernent des atteintes disproportionnées à la liberté d'expression des requérants en raison de leur condamnation civile pour diffamation en 2002 et en 2003 à la suite d'un article critiquant un candidat politique et une plainte dénonçant des irrégularités dans le comportement du chef du conseil municipal envoyée par voie de correspondance privée au fonctionnaire compétent (violation de l'article 10) (voir détails dans l'Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises suite aux arrêts de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a la Fédération de Russie de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S'étant assuré que, dans le délai imparti, l'Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l'Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations similaires ;

Ayant pris note qu'un certain nombre d'autres problèmes relatifs à la liberté d'expression des journalistes avait été notamment soulignés par les arrêts plus récents de la Cour (voir en particulier Chemodurov contre la Fédération de Russie, arrêt du 31

juillet

2007 et Dyuldin et Kislov contre la Fédération de Russie, arrêt du 31

juillet

2007), et qu'ils sont en cours d'examen par les autorités russes, sous le contrôle du Comité, dans le contexte de l'exécution de ces arrêts par la Fédération de Russie

;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur

(voir Annexe), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et

DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2008)18

Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Grinberg contre la Fédération de Russie

Zakharov contre la Fédération de Russie

Résumé introductif des affaires

Ces affaires concernent une atteinte disproportionnée à la liberté d'expression des requérants en raison de leur condamnation civile pour diffamation en 2002 et en 2003 à la suite d'un article critiquant un candidat politique et une plainte dénonçant des irrégularités dans le comportement du chef du conseil municipal envoyée par voie de correspondance privée au fonctionnaire compétent.

Dans l'affaire Grinberg, la Cour européenne a conclu que le droit russe en matière de diffamation en vigueur à l'époque des faits n'était pas conforme à la Convention dans la mesure où il imposait au défendeur de prouver la véracité de toute affirmation négative, indépendamment du fait qu'il s'agisse de déclarations factuelles ou bien, comme dans cette affaire, de jugements de valeur qui ne sont pas susceptibles de preuve.

Dans l'affaire Zakharov, la Cour européenne a relevé que les tribunaux internes n'avaient pas identifié de «

besoin social pressant

» permettant de favoriser la protection des droits de la personne du fonctionnaire au détriment du droit du requérant de communiquer des informations et de l'intérêt général visant à faire examiner le comportement irrégulier d'un fonctionnaire par les autorités compétentes. Ils ont demandé au défendeur de prouver la véracité de toute déclaration négative en cause, lesquelles constituaient des jugements de valeurs. Par conséquent, cette exigence était impossible à satisfaire. La Cour européenne a en conséquence constaté que l'atteinte au droit du requérant de communiquer des informations n'était pas fondée sur des raisons pertinentes et suffisantes.

I.

Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles

a)

Détails des satisfactions équitables

Nom et numéro de requête

Préjudice matériel

Préjudice moral

Frais et dépens

Total

Grinberg (23472/03)

120 EUR

1

000 EUR

1

120 EUR

Payé le 27/12/2005

Zakharov (14881/03)

1

000 EUR

1

000 EUR

Payé le 2/04/2007

b) Mesures individuelles

Dans les deux affaires, la Cour a accordé la satisfaction équitable en raison du préjudice moral subi et dans l'affaire Grinberg, elle a également accordé le préjudice matériel subi en conséquence de la violation constatée.

Dans les circonstances de ces affaires, aucune autre mesure individuelle en plus de la satisfaction équitable n'est nécessaire.

II.

Mesures générales

Le 24/02/2005, le Plénum de la Cour Suprême de la Fédération de Russie a adopté un Décret n

o

3 visant à fournir aux tribunaux inférieurs des lignes directrices concernant l'application de l'article 152 du Code civil relatif à la diffamation, à la lumière de l'article 10 de la Convention.

La Cour Suprême a particulièrement insisté sur la nécessité pour les juges de faire la distinction entre les déclarations susceptibles de preuve et les jugements de valeur, les opinions et les convictions qui n'entrent pas dans le champ d'application de l'article précité (point 9 du décret susmentionné). La Cour Suprême a attiré l'attention de tous les tribunaux inférieurs sur le fait que les personnalités politiques ont décidé d'en appeler à la confiance du public et ont accepté d'être l'objet d'un débat politique public. Les mêmes considérations s'appliquent aux fonctionnaires qui doivent accepter d'être soumis au contrôle et à la critique publics, particulièrement par le biais des médias, en ce qui concerne la façon dont ils ont exercé ou exercent leurs fonctions, dans la mesure où cela est nécessaire pour assurer la transparence et l'exercice responsable de leurs fonctions. Ce faisant, la Cour Suprême s'est référée à la Déclaration sur la liberté du discours politique dans les médias adoptée par le Comité des Ministres du Conseil de l'Europe le 12

février

2004 (

idem

).

La Cour Suprême a ensuite relevé que si une personne s'adresse aux autorités compétentes afin de les informer d'un crime commis ou en préparation ou d'autres faits qui n'ont pas trouvé leur confirmation à la suite d'une enquête ou vérification, ce simple fait ne peut pas engager en soi la responsabilité de cette personne conformément à l'article 152 du Code civil. Ceci est dû au fait que dans ce cas de figure la personne a exercé son droit constitutionnel de s'adresser aux autorités compétentes qui ont l'obligation de vérifier des faits allégués et non pas de diffuser des informations fausses susceptibles de porter atteinte à l'honneur et à la considération des personnes. Le seul cas de figure pouvant donner lieu aux poursuites judiciaires est le cas d'un abus de droit avéré (point 10 du décret susmentionné).

L'arrêt Grinberg a été publié dans le Bulletin de la Cour européenne (édition russe), 2005 n

o

12.

III.

Conclusions de l'Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir de nouvelles violations similaires et que la Fédération de Russie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 27 mars 2008 lors de la 1020e réunion des Délégués des Ministres