ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 82/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă la data de 06 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, petenta S.C. A. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L., desființarea și anularea încheierii Tribunalului Arbitral - Curtea de Arbitraj Comercial și International de pe lângă C. civ..I.R., din data de 21 decembrie 2015, prin care au fost respinse cele trei excepții invocate de petentă, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 108 din 30 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. ca inadmisibilă, petenta fiind obligată la plata sumei de 9.722,81 RON către intimată, reprezentând cheltuieli de judecată.

Petenta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 108 din 30 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, solicitând admiterea căii extraordinare de atac în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond.

În cuprinsul motivelor de recurs, recurenta a arătat că instanța de fond a acordat cheltuieli de judecată vădit disproporționate cu valoarea și complexitatea cauzei, dar și cu activitățile desfășurate de avocat.

Recurenta a invocat că, potrivit dispozițiilor art. 451 alin. (2) noul C. proc. civ., instanța, chiar și din oficiu, poate reduce motivat cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu de avocat, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea dosarului, ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând cont și de circumstanțele cauzei.

Cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond, în cuantum de 9.722,81 RON, sunt neconforme cu prevederile art. 451 alin. (2) din noul C. proc. civ.

Deși în răspunsul la întâmpinare formulat de petentă și aflat la dosarul cauzei, la pag. 2 pct. 4 alin. (1) și (2), aceasta a arătat că instanța de judecată urmează să cenzureze cheltuielile de judecată, instanța de fond, în soluționarea cauzei nu a luat în considerare cele arătate în acest înscris, nici dispozițiile legale mai sus enunțate.

Arată recurenta, în continuare, că litigiul a fost soluționat la un singur termen de judecată, respectiv la data de 30 martie 2016, că intimata, prin apărător a depus întâmpinare având cinci pagini și că a fost reprezentată în instanța de un alt avocat decât cele care a redactat întâmpinarea.

În drept, a fost invocat art. 451 alin. (2) din noul C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței să dispună respingerea recursului ca nefodat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 21 septembrie 2016, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Intimata-reclamantă S.C. B. S.RL. a depus punct de vedere prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Prin încheierea din camera de filtru din data de 9 noiembrie 2016, Instanța a fixat termen de judecată la data de 25 ianuarie 2017, în vederea discutării excepției inadmisibilității recursului.

Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 248 alin. (1) din noul C. proc. civ., se va pronunța mai întâi asupra excepției inadmisibilității reursului, pe care o va admite, motivat de următoarele considerente:

Prezentul recurs este formulat împotriva sentinței civile nr. 108 din data de 30 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Dispozițiile art. 613 alin. (4), coroborat cu art. 613 alin. (3) din noul C. proc. civ. prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acțiunea în anulare și a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

În cauză, se constată că prin sentința civilă nr. 108 din data de 30 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost admisă exceția inadmisibilității și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea în anulare formulată de petenta S.C. A. S.R.L., împotriva acesteia neputând fi exercitată nicio cale de atac.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 108 din 30 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. va obliga recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă S.C. B. S.RL., reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 108 din 30 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 5.426,4 RON, către intimata-reclamantă S.C. B. S.RL., cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2017.