ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2369/2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, sub nr. x/2015, reclamanții S.C. A. S.R.L., B., C., D. și E. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Superior al Magistraturii, Camera Notarilor Publici, Serviciul Român de Informații, F., G., H., I., J. și K., solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat de Notariatul de Stat al Sectorului 1 București sub nr. x din 14 noiembrie 1994, a delegației de împuternicire nr. x/1994 pe numele K. și facturii din 8 octombrie 1994. Totodată reclamanții au solicitat obligarea pârâților la reconstituirea actelor denunțate, sustrase și distruse, pentru a fi arhivate permanent conform legii. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata de daune morale, în valoare de 25.000 RON fiecare pârât.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1250 și urm C. civ., art. 1, 2, 3, și 4 C. proc. civ., art. 1357 și urm. din C. civ., art. 21 și 52 din Constituția României, art. 6 și art. 13 din CEDO, art. 1 din Primul Protocol Adițional la CEDO.

Prin Sentința civilă nr. 229 din 4 noiembrie 2015 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâtul Serviciul Român de Informații și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pe rolul Tribunalului București, cauza a fost înregistrată la data de 18 noiembrie 2015 sub nr. x/2015.

Prin Sentința civilă nr. 818 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă la data de 23 iunie 2016, s-a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu, soluționarea cauzei fiind declinată către Judecătoria Sectorului 5 București.

La data de 9 decembrie 2016, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, sub același număr unic.

Prin Sentința civilă nr. 225 din 13 ianuarie 2017, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale, excepție invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a prezentei cauzei, în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București, instanță în drept să hotărască asupra conflictului negativ de competență.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 7 martie 2017, sub nr. x/2015.

Prin Sentința civilă nr. 36 din 15 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a stabilit competența de soluționare a prezentei cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția Civilă.

Pe rolul Tribunalului București cauza a fost înregistrată sub nr. x/2015.

Prin Sentința civilă nr. 881 din 22 iunie 2017, Tribunalul București, secția a III-a civilă a anulat ca netimbrată cererea de chemare în judecată, întrucât în conformitate cu art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013, reclamanților le revine obligația de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 5.145 RON.

Deși au fost citați pentru termenul din 22 iunie 2017 cu mențiunea achitării taxei de timbru sub sancțiunea anulării cererii, reclamanții nu și-au îndeplinit această obligație până la termenul acordat, situație în care s-a apreciat că au devenit incidente dispozițiile art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva Sentinței civile nr. 881 din 22 iunie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, au formulat apel reclamanții S.C. A., D., E., C. și B., arătând că la termenul de judecată din 22 iunie 2017, exista pe rolul Tribunalului București atât cerere de reexaminare, cât și cerere de judecare în lipsă la acel termen, la care era atașată și originalul chitanței de 100 RON privind achitarea taxei judiciare de timbru pentru daunele morale.

Curtea de Apel București, secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie prin Decizia civilă nr. 912/A din 7 noiembrie 2017 a admis apelul formulat de apelanții - reclamanți S.C. A. S.R.L., B., L., D., E., în contradictoriu cu intimații - pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Superior al Magistraturii, Camera Notarilor Publici, Serviciul Român de Informații, F., G., H., I., J., K..

A anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.

A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva Deciziei civile nr. 912/A din 7 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a declarat recurs recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât susține că în mod eronat a admis instanța apelul reclamanților, apreciind inexistența culpei reclamanților în scutirea taxei judiciare de timbru, fără a avea în vedere faptul că reclamanții nu pot beneficia de scutirea de plată a taxei judiciare de timbru.

Recurentul-pârât face trimitere la dispozițiile art. 29 și 30 din O.U.G. nr. 80/2013, care prevăd că cererile și acțiunile care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.

Recurentul-pârât invocă și dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, susținând că reclamanții au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, după expirarea termenului de recurs.

Față de cele arătate se arată că în mod legal a procedat instanța de fond la soluționarea excepției de netimbrare, fără a soluționa cererea de reexaminare, precum și cererea privind acordarea ajutorului public judiciar.

Recurentul-pârât apreciază că nu se pot avea în vedere cele reținute de instanța de apel potrivit căreia dispoziția instanței de anulare ca netimbrată a cererii este nelegală, în mod corect prima instanță acordând eficiență dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată în sensul respingerii apelului formulat de reclamanți și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., acesta fiind comunicat părților la 13 septembrie 2018, prin raport constatându-se că acesta este inadmisibil.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2018, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., cauza a fost suspendată până la soluționarea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, înregistrată sub nr. x/2018.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 24 octombrie 2019, pricina a fost repusă pe rol și în unanimitate, a fost admis în principiu recursul potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În cadrul examenului de legalitate care privește decizia instanței de apel, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în raport de motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013 s-a stabilit în sarcina reclamanților o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5.145 RON și 100 de RON aferentă cererii privind daunele morale.

Cu respectarea termenului prevăzut de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, reclamanții au depus la dosarul cauzei o cerere prin care au solicitat în principal reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar în subsidiar au solicitat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, ori reducerea la jumătate cu amânarea plății. De asemenea, au anexat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă capătului de cerere privind daunele morale.

Din actele dosarului rezultă că, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, anulând cererea de chemare în judecată ca netimbrată, în condițiile în care a soluționat pricina în considerarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la aspectul privind insuficienta timbrare a acțiunii, cu ignorarea cererii de reexaminare formulată în cauză la 14 iunie 2017 (dosar fond), precum și a plății parțiale a taxei judiciare de timbru datorată.

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și cele ale art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008 au fost nesocotite, cererile de reexaminare și cea de acordare a ajutorului public judiciar nefiind soluționate în condițiile procedurale impuse de către textele legale evocate.

În acest context, instanța de apel a procedat în mod corect, apreciind că dispozițiile art. 39 și art. 33 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și cele ale art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008 nu au fost respectate, soluția pronunțată de către instanța de fond putând fi apreciată ca fiind împotriva principiilor care guvernează dreptul accesului liber la justiție și la un proces echitabil.

În consecință, având în vedere că, instanța de fond a anulat ca netimbrată acțiunea reclamanților, deși, în speță, se impunea amânarea judecării cauzei pentru a se soluționa cererile sus evocate, astfel că aplicarea sancțiunii prevăzută de dispozițiile art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, nu trebuie opusă accesului liber la justiție și exercitării dreptului la apărare, drepturi fundamentale prevăzute de art. 21, respectiv art. 24 din Constituție.

Accesul la justiție se caracterizează prin efectivitate și accesibilitate, iar garantarea acestui drept fundamental trebuie să se facă într-o manieră corectă și reală.

De altfel, este util de subliniat că o hotărâre trebuie să respecte exigențele art. 6 paragraf 1 CEDO, întrucât, conform jurisprudenței CEDO, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse analizei, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Raportat la cele menționate, susținerea recurentului-pârât vizând nelegalitatea deciziei atacate prin invocarea motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apare ca nefondată.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice Reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva Deciziei civile nr. 912 A din 7 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice Reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva Deciziei civile nr. 912 A din 7 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C., B., S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar M. IPURL și E. și intimații-pârâți F., J., Serviciul Român de Informații, I., Camera notarilor publici, H., Consiliul Superior al Magistraturii, G., K. și D..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2019.

GGC - MM