ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2341/2019

Asupra contestației la titlu de față, constată următoarele:

La 11 noiembrie 2019, S.C. A. S.R.L. a formulat o contestație la titlu, prin care a solicitat lămurirea întinderii Deciziei nr. 1788 din 5 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul de a se preciza conținutul documentației care trebuie să stea la baza desființării lucrărilor nelegale, realizate la imobilul situat în Ploiești, str. x - Centrul comercial B..

În motivare, a reiterat situația de fapt și a prezentat evoluția litigiului în etapele procesuale anterioare, subliniind că, în considerentele deciziei pronunțate în recurs, s-a reținut că pentru desființarea lucrărilor nu e necesară o autorizație emisă în acest sens, ci doar o documentație tehnică adecvată.

În opinia contestatoarei, titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 316 din 24 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1788 din 5 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu este lămuritor în ceea ce privește obligațiile sale și ale autorității administrative, întrucât nu arată în concret documentația necesară pentru desființarea lucrărilor nelegale, impunându-se lămurirea modului de aplicare a dispozițiilor indicate în considerente și detalierea obligațiilor instituite în sarcina părților.

În continuare, a evocat dispozițiile art. 712 C. proc. civ. și a subliniat că atunci când considerentele nu sunt clare, procedura prevăzută de art. 712 C. proc. civ. se aplică, prin analogie, și pentru lămurirea acestora, mai ales când ele instituie obligații suplimentare în sarcina părților.

Aceasta, întrucât în speță nu s-a arătat conținutul documentației necesare desființării lucrărilor nelegale, împrejurare care împiedică punerea în executare a hotărârii.

Potrivit contestatoarei, dispozițiile din cuprinsul hotărârii în baza căreia pârâții au înțeles să demareze executarea silită trebuie lămurite în considerarea împrejurării că două construcții sunt ridicate la începutul secolului XX, fiind monumente de arhitectură, astfel încât intervențiile realizate în baza autorizației de construire nr. x/27.11.2006 erau absolut necesare și obligatorii pentru conservarea lor și pentru înlăturarea riscului seismic, iar desființarea lucrărilor este dificilă, poate chiar imposibil de realizat, întrucât construcțiile nu pot fi readuse la starea anterioară emiterii autorizației de construire nr. x/27.11.2006.

În final, a arătat că potrivit interpretării date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O. implică nu numai ca hotărârea judecătorească să fie pronunțată într-un termen rezonabil, ci și ca ea să poată face obiectul unei executări efective.

În speță, este necesară clarificarea dispoziției referitoare la documentație, pentru a se permite executarea sa fără dificultăți și fără prejudicierea debitorului.

În drept, a invocat dispozițiile art. 712 și urm. C. proc. civ.

La data de 3.12.2019, intimații C., D. și E. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației la titlu, atât pe cale de excepție, sens în care au invocat inadmisibilitatea, cât și pe fond.

Cu prioritate, Înalta Curte constată că, deși dosarul în care a fost pronunțată Decizia nr. 1788 din 5 decembrie 2017 a fost judecat potrivit C. proc. civ. de la 1865, prezenta contestație la titlu se supune dispozițiilor noului Cod, deoarece, potrivit propriilor susțineri ale contestatoarei, executarea silită a început în anul 2018; așa fiind, sunt incidente prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care instituie aplicabilitatea acestuia când executarea silită a început după intrarea lui în vigoare.

Examinând excepția inadmisibilității contestației la titlu, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2015, Tribunalul Covasna, secția Civilă, în al doilea ciclu procesual, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și cea a prescripției dreptului material la acțiune, iar ulterior, prin Sentința civilă nr. 316 din 24 martie 2016, a admis acțiunea formulată de reclamanții F., D. și E., împotriva pârâților S.C. G. S.A. și Primarul Municipiului Ploiești, a obligat în solidar pârâții să desființeze toate lucrările edificate ilegal în Ploiești, str. x - Centrul comercial B., iar în subsidiar, i-a autorizat pe reclamanți să desființeze construcțiile pe cheltuiala pârâților, a obligat în solidar pârâții la plata către reclamanți a sumei de 14.689,97 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și a mai obligat pârâții în solidar la plata către stat a sumei de 43.368,75 RON reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care reclamanții au beneficiat de scutire prin ajutor public judiciar. Toate părțile au apelat sentința tribunalului; în plus, S.C. G. S.A. a atacat cu apel și încheierea din 22 octombrie 2015.

Această parte a solicitat și suspendarea judecății, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Cererea i-a fost respinsă, prin încheierea din 17.11.2016, cu motivarea că adoptarea unei atare măsuri nu este oportună, având în vedere vechimea dosarului.

Prin Decizia civilă nr. 1804/Ap. din 6 decembrie 2016, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a stabilit un termen de 6 luni pentru îndeplinirea obligației de demolare a construcțiilor edificate ilegal în Ploiești, str. x, care curge de la data rămânerii irevocabile a deciziei, a păstrat restul dispozițiilor sentinței atacate, a respins apelurile declarate de apelanții-pârâți și i-a obligat pe aceștia din urmă să plătească apelantului-reclamant C. suma de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Toate părțile au recurat decizia curții de apel; în plus, S.C. G. S.A. a atacat cu recurs și încheierea din 17 noiembrie 2016.

În ședința publică de la 11.04.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, luând act că dreptul de proprietate asupra imobilului a cărui demolare se pretinde a fost transmis către H., a dispus introducerea acestuia în cauză, în calitate de recurent-pârât, dar și scoaterea din proces a S.C. G. S.A.

La același termen, recurentul-pârât H. a depus la dosar un înscris, intitulat "cerere precizatoare a cererii de recurs", prin care și-a însușit recursul declarat de S.C. G. S.A. și a invocat excepția lipsei de interes a acțiunii reclamanților, motivat de faptul că atât timp cât pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal se află dosarul nr. x/2016, în cadrul căruia s-a pretins intrarea în legalitate, actualitatea demolării este infirmată; de asemenea, a solicitat Înaltei Curți ca, în considerarea existenței aceluiași dosar, să suspende judecata cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La termenul din 5 decembrie 2017, în ședință publică, instanța supremă, luând act că dreptul de proprietate asupra imobilului a cărui demolare se cere a fost transmis către S.C. A. S.R.L., a dispus introducerea acesteia în cauză, în calitate de recurentă-pârâtă, dar și scoaterea din proces a numitului H..

Prin Decizia nr. 1788 din 5 decembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondată cererea de suspendare a judecății, susținută în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L.; a respins excepția lipsei de interes a recurenților-reclamanți în promovarea recursului; a admis excepția nulității recursului declarat de recurentul-pârât Primarul Municipiului Ploiești și, în consecință, a constatat nul recursul declarat de recurentul-pârât Primarul Municipiului Ploiești împotriva Deciziei civile nr. 1804/Ap din 6 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă; a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți D., E. și C. împotriva aceleiași decizii și a respins ca nefondat recursul susținut de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 17.11.2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2015 și împotriva Deciziei civile nr. 1804/Ap din 6 decembrie 2016, pronunțată de aceeași curte de apel.

În considerentele deciziei de recurs s-a reținut că pentru demolarea clădirii nu este necesară o autorizație de desființare și că lipsa acesteia "nu presupune că demolarea ar putea să se desfășoare fără o documentație tehnică adecvată, de natură să asigure punerea în deplină siguranță a tuturor clădirilor învecinate, potențial afectate".

Susținând că decizia nu a indicat conținutul acestei documentații, S.C. A. S.R.L. a promovat prezenta contestație la titlu.

Potrivit art. 712 alin. (2) C. proc. civ., "dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu".

După cum însăși contestatoarea recunoaște, titlul executoriu în baza căruia intimații au început demersurile pentru desființarea lucrărilor este reprezentat de Sentința civilă nr. 316 din 24 martie 2016 a Tribunalului Covasna, secția Civilă; aceasta urmează să fie înțeleasă și executată prin prisma dezlegărilor obligatorii aduse prin Decizia nr. 1788 din 5 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Mai mult, contestația la titlu de față nu vizează măsurile cuprinse în dispozitiv, ci lămurirea considerentelor, însă demersul judiciar de față tinde spre o completare a acestora; o asemenea finalitate nu poate fi obținută nici pe calea aleasă de către contestatoare și nici pe cea reglementată de art. 444 C. proc. civ., care se referă la ipoteza omisiunii de pronunțare.

Distinct de aceste considerente, care justifică admiterea excepției supuse analizei, Înalta Curte constată că titlul care se pune în executare este clar; el presupune o obligație de desființare a unor clădiri edificate în mod nelegal și, înțeleasă în lumina considerentelor deciziei din recurs, o atare obligație urmează a fi executată fără emiterea unei autorizații de desființare.

Referirea la documentația tehnică a fost făcută în scopul indicat în chiar cuprinsul considerentelor, citate mai sus; rămâne în sarcina debitorului obligației stabilite prin titlu obținerea unei documentații "de natură să asigure punerea în deplină siguranță a tuturor clădirilor învecinate, potențial afectate", pentru că lipsa ei poate angaja o formă de răspundere în cazul producerii unui prejudiciu; conținutul acesteia este lăsat la aprecierea debitorului, care însă va trebui să se asigure că scopul indicat în decizia de recurs va fi atins.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația la titlu, în temeiul art. 712 și urm. C. proc. civ.

Întrucât contestatoarea este partea care a pierdut procesul, ea va fi obligată în aplicarea dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. la plata către intimatul C. a sumei de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța supremă notând că doar această din urmă parte este cea care a dovedit că a făcut astfel de cheltuieli, cu toate că cererea de restituire a fost formulată de toți intimații persoane fizice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația la titlu formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 1788 din 5 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Obligă contestatoarea la plata către intimatul C. a sumei de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2019.

GGC - MM