ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 788/2019

HOTĂRÂRE

16.04.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 788/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraș la data de 21 noiembrie 2018, reclamanta A. a formulat cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale având ca obiect obligarea de urgență a pârâtei B. SRL să efectueze lucrarea de racordare la sistemul de alimentare cu gaze naturale a imobilului proprietatea sa și a soțului său, cu cheltuieli de judecată.

La data de 16 ianuarie 2019, prin notele de ședință depuse la dosar, reclamanta a invocat caracterul abuziv al clauzei de la art. 13 alin. (2) din contractul încheiat cu pârâta și a arătat că înțelege să își transforme cererea de ordonanță președințială în una de drept comun.

Judecătoria Făgăraș, prin Sentința civilă nr. 274 din data de 12 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Sectorului 4 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Făgăraș a avut în vedere cele stipulate la art. 13 alin. (2) din contractul încheiat între părți ("În caz contrar, litigiile vor fi depuse spre soluționare instanțelor judecătorești. Părțile stabilesc competente din punct de vedere teritorial instanțele din Municipiul București"), și a făcut aplicarea prevederilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 22 februarie 2019, sub același număr de dosar.

Prin Sentința civilă nr. 2967 din data de 8 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Făgăraș, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Sectorului 4 București, în esență, a reținut că raportat la dispozițiile art. 113 alin. (8), art. 129 și art. 130 alin. (3) C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială invocată de Judecătoria Făgăraș este una de ordine privată, fiind vorba (inițial) despre o cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale introduse de un consumator împotriva unui profesionist, transformată ulterior într-o cerere de drept comun.

Astfel, a arătat că excepția nu putea fi invocată de către instanță din oficiu, ci doar de către pârât, prin întâmpinare sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe.

A reținut că, în cauză, deși a fost legal citată, pârâta B. SRL nu a depus întâmpinare, dar nici nu a invocat excepția de necompetență teritorială la primul termen de judecată (18 decembrie 2018). Faptul că ulterior primului termen de judecată, la solicitarea Judecătoriei Făgăraș de a exprima un punct de vedere, pârâtul a apreciat că Judecătoria Făgăraș nu este competentă să judece cauza, susținând că Judecătoria Sectorului 4 București este competentă teritorial, nu are nicio relevanță.

Drept consecință, a reținut că Judecătoria Făgăraș avea obligația procesuală de a rămâne învestită cu soluționarea dosarului, neavând abilitarea legală să invoce din oficiu excepția de necompetență teritorială de ordine privată.

În al doilea rând, Judecătoria Sectorului 4 București a constatat că, potrivit încheierii din data de 18 decembrie 2018, instanța a pus în discuție nu doar competența, ci însuși fondul cauzei, rămânând în pronunțare asupra soluției, iar ulterior a repus cauza pe rol acordând termen de judecată la data de 15 ianuarie 2019, cu citarea părților și cu mențiunea că se va invoca din oficiu și se va discuta excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Făgăraș.

A apreciat că, din moment ce Judecătoria Făgăraș a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei, este evident că s-a considerat implicit competentă să judece cauza, chiar dacă în încheiere nu s-a consemnat expres acest lucru, nemaiputând să revină asupra chestiunii competenței.

Totodată, a considerat că stipularea în contractul nr. x din data de 11 mai 2017 a faptul că, în caz de litigiu, părțile stabilesc ca fiind competente din punct de vedere teritorial instanțele din municipiul București nu conferea instanței posibilitatea să invoce din oficiu excepția de necompetență teritorială, aceasta având caracter de ordine privată.

A reținut că Judecătoria Făgăraș este competentă teritorial să judece cauza, fiind incidente atât cazul de competență teritorială alternativă, prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât și prevederile art. 116 C. proc. civ.

De asemenea, a arătat că, deși Judecătoria Sectorului 4 București este instanța de la sediul pârâtului, reclamantul a ales să sesizeze instanța de la domiciliul său, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât Judecătoria Făgăraș a fost legal învestită.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condițiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Înalta Curte reține că Judecătoria Făgăraș și Judecătoria Sectorului 4 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de reținerile diferite ale instanțelor cu privire la normele legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa pricina.

Astfel, Judecătoria Făgăraș a făcut aplicarea dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., iar Judecătoria Sectorului 4 București a dat eficiență prevederilor art. 113 alin. (8) și art. 116 C. proc. civ., reținând și că prima instanță nu avea posibilitatea legală de a invoca din oficiu excepția.

Obiectul demersului judiciar cu care reclamanta A. a învestit instanța de judecată, în contradictoriu cu pârâta B. SRL, astfel cum au reținut și instanțele aflate în conflict, se circumscrie materiei litigiilor inițiate de un consumator împotriva unui profesionist privind executarea unui contract încheiat cu acesta.

Prin urmare, la stabilirea instanței competente a soluționa pricina sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (8) C. proc. civ., potrivit cărora în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același cod, mai este competentă și instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Competența teritorială astfel reglementată este una alternativă, de ordine privată, iar potrivit prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Primul termen la care părțile au fost legal citate în fața Judecătoriei Făgăraș a fost cel din 18 decembrie 2018, când instanța, astfel cum rezultă din încheierea de ședință pronunțată la acea dată, în temeiul art. 394 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că au fost lămurite împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, a închis dezbaterile și a reținut cauza în pronunțare.

De asemenea, Înalta Curte reține că pârâta, care a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 18 decembrie 2018, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.

Tot din cuprinsul aceleiași încheieri, rezultă că Judecătoria Făgăraș a pus în discuția părților competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei, iar reprezentantul reclamantei a arătat că această instanță este competentă să judece pricina.

Prin urmare, punând în discuția părților aspectul vizând competența de soluționare a litigiului, considerând că au fost lămurite toate împrejurările pricinii și reținând cauza în pronunțare, Judecătoria Făgăraș s-a considerat legal învestită cu soluționarea acesteia.

Cu toate acestea, Judecătoria Făgăraș a repus cauza pe rol și a fixat un nou termen de judecată la data de 15 ianuarie 2019, cu citarea părților cu mențiunea că se va invoca din oficiu și se va pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe.

La acel termen de judecată, pentru ca reclamanta să depună note de ședință cu privire la caracterul abuziv al clauzei referitoare la stabilirea competenței teritoriale de soluționare a litigiilor dintre părți, cuprinse în contractul încheiat între acestea, în vederea comunicării către pârâtă pentru exprimarea unui punct de vedere, instanța a dispus amânarea judecării cauzei și a fixat un nou termen de judecată la data de 12 februarie 2019, când a invocat din oficiu și a admis excepția necompetenței sale teritoriale.

Față de cele anterior arătate, Înalta Curte reține că primul termen la care părțile au fost legal citate a fost cel din data de 18 decembrie 2018, însă pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței, neinvocând, astfel, excepția de necompetență teritorială a instanței în condițiile legii, iar susținerea sa ulterioară în sensul că Judecătoria Făgăraș nu este competentă să soluționeze pricina, din cuprinsul e-mail-ului transmis în data de 11 februarie 2019, nu poate produce niciun efect sub acest aspect, întrucât a intervenind decăderea din dreptul de a ridica excepția.

De astfel, Judecătoria Făgăraș a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, încălcând, astfel, dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. care nu conferă instanțelor de judecată această posibilitate când competența este una de ordine privată, cum este cazul în prezentul litigiu.

Totodată, Înalta Curte reține că, fiind incidente dispozițiile art. 113 alin. (8) C. proc. civ., ce stabilesc o competență teritorială alternativă, în cauză, este atrasă și aplicabilitatea art. 116 C. proc. civ., potrivit căruia alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului.

Or, prin înregistrarea cererii pe rolul Judecătoriei Făgăraș, reclamantul din prezentul litigiu a înțeles să învestească instanța de judecată de la domiciliul său, aflat în localitatea X nr. 116, județul Brașov, uzând de dreptul de a alege judecătoria competentă a soluționa cauza și înțelegând să opteze pentru instanța domiciliului consumatorului, în raport de prevederile art. 113 alin. (8) C. proc. civ.

Prin urmare, față de cele anterior reținute, Înalta Curte, constatând că Judecătoria Făgăraș a fost legal învestită în temeiul normelor anterior menționate și invocarea de către aceasta a excepției s-a făcut cu nesocotirea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Făgăraș.