ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 28/2020

Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 09 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus, printre altele, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 15 zile, începând cu data de 09 ianuarie 2020 până la data de 23 ianuarie 2020, inclusiv.

Pentru a dispune această soluție, Curtea de Apel București a reținut că la data de 07.01.2020, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost înregistrată sub nr. x/2020 solicitarea autorităților judiciare germane, transmisă prin intermediul semnalării introduse în Sistemul Informatic Schengen, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 04.12.2019, de autoritățile judiciare germane față de persoana solicitată A. și arestarea provizorie în vederea predării.

S-a arătat că în cuprinsul semnalării, autoritățile judiciare germane au menționat că respectivul mandat a fost emis în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă emis la data de 29.11.2019 de către Tribunalul districtual din Hof.

Prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile de formă, potrivit art. 102 alin. (1) - (4) din Legea nr. 302/2004, în sprijinul semnalării prezentându-se mai multe informații traduse în limba română.

De asemenea, s-a menționat că a fost înaintată la dosar expunerea faptelor pentru care s-a solicitat arestarea provizorie în vederea predării, data și locul comiterii acestora, încadrarea juridică, fiind indicat actul ce a stat la baza emiterii mandatului european de arestare.

În consecință, în vederea asigurării bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare emis în cauză și pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură, Curtea a apreciat că se impune luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o perioadă de 15 zile, măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar nefiind apte a-și atinge scopul în cauză, situația familială, precum și riscul pierderii locului de muncă, invocate de persoana solicitată, neputând determina luarea unei măsuri preventive mai blânde.

***

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția Penală, la data de 13 ianuarie 2020, fiind fixat termen de judecată la data de 15 ianuarie 2020, cu citarea contestatorului persoană solicitată la locul de deținere și cu asigurarea apărării.

Cu ocazia dezbaterilor în ședință publică contestatorul a solicitat, în esență, înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura controlului judiciar, întrucât este unic întreținător al familiei, are un loc de muncă stabil și nu este cunoscut cu antecedente penale.

De asemenea, a invocat faptul că la dosarul cauzei nu a fost depus mandatul european de arestare tradus în limba română.

Examinând încheierea atacată, în raport de actele dosarului și criticile formulate de persoana solicitată A., Înalta Curte constată următoarele:

Instanța de fond a evaluat corect particularitățile cauzei și a constatat că sunt îndeplinite cumulativ, în această fază prealabilă punerii în executare a mandatului european de arestare, condițiile pentru arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând din data de 09 ianuarie 2020 până la data de 23 ianuarie 2020, inclusiv.

Se observă că, în cauză, persoana solicitată A. a fost prezentată Curții de Apel București în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București solicitând arestarea provizorie a persoanei solicitate, care a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 08 ianuarie 2020, ora 2235, în baza ordonanței de reținere nr. 4 din 08 ianuarie 2020, emis în Dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte reține că prin semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen, autoritățile judiciare din Germania au solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 04.12.2019 pe numele cetățeanului român A., dispus în baza Mandatul nr. x a Gs 2879/19 emis la data de 29.11.2019 de către Tribunalul districtual din Hof, pentru săvârșirea, în calitate de autor, a infracțiunilor de furt agravat în bandă organizată și furt deosebit de grav prevăzute de art. 244, 243 (1) (3), 53 din C. pen. german (35 de fapte), presupus comise începând cu anul 2016, în mai multe centre comerciale din Republica Federală din Germania, arătându-se că numitul A., este membru al unui grup de autori care operează la nivel supraregional.

În fapt, s-a reținut că în perioada 10.05.2017 - 20.08.2017, suspecții au intenționat să sustragă din patrimoniul centrelor comerciale mașini agricole, pe care le vindeau ulterior către terți în piețe, în special în România, în jud. Călărași. Mai apoi, suspecții își împărțeau între ei veniturile obținute, în sarcina persoanei solicitate A. reținându-se că a cauzat, astfel, un prejudiciu total de aproximativ 80.000 de euro.

Potrivit dispozițiilor art. 82 și art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen cu privire la o persoană căutată pentru a fi arestată echivalează cu un mandat european de arestare în toate cazurile în care se aplică Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.

În acest context, susținerea contestatorului A. privind lipsa de la dosar a mandatului european de arestare în limba română, nu poate fi primită ca motiv pentru respingerea cererii de arestare provizorie sau pentru înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai blândă. De altfel, se observă că prima instanță a fixat în cauză un termen scurt, tocmai în vederea prezentării de către procuror a mandatului european de arestare tradus în limba română.

În condițiile existenței unei semnalări cu privire la contestatorul A. și, în raport de natura și gravitatea acuzațiilor, precum și de pedeapsa maximă prevăzută în cazul infracțiunilor de furt agravat în bandă organizată și furt deosebit de grav de legislația statului solicitant (15 ani închisoare), instanța de control judiciar constată că arestarea provizorie este oportună și necesară.

Înalta Curte mai observă că, la evaluarea măsurii preventive optime și utile, s-au avut în vedere atât aspecte ce țin de fapta cercetată, respectiv numărul ridicat de acte materiale (35 de fapte), prejudiciul produs (aproximativ 80.000 euro), cât și scopul procedurii speciale reglementate de Legea nr. 302/2004, prin această măsură urmărindu-se executarea în bune condiții a mandatului european de arestare, precum și împiedicarea sustragerii persoanei solicitate de la această procedură.

Totodată, Înalta Curte reține că, la acest moment procesual, poziția contestatorului A. de refuz la predare sau aspectele de ordin personal (copii în întreținere, loc de muncă stabil, lipsa antecedentelor penale) nu au aptitudinea de a impune o altă măsură preventivă ca fiind judicioasă.

Apreciind că măsura arestării provizorii dispusă în vederea asigurării predării persoanei solicitate autorităților judiciare din Germania, corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale (există o semnalare SIS cu privire la aceasta, autoritățile judiciare germane au demarat cercetarea pentru fapta prevăzută și de legea română, nu există neclarități cu privire la identitatea persoanei solicitate), Înalta Curte, în temeiul art. 110 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 9 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 9 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2020.

GGC - NN