ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 988/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 856 din 2 mai 2017 a Judecătoriei Slobozia a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia județeană de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Ialomița. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul A., ce a fost respins de Tribunalul Ialomița prin Decizia nr. 775A din 16 octombrie 2018. Prin Decizia nr. 71 din 4 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 775A din 16 octombrie 2018 a Tribunalului Ialomița, reținând că recurentul a exercitat o cale de atac nepermisă de lege.

Împotriva Deciziei nr. 71 din 4 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs reclamantul A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză. Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată următoarele: Dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. În materia legii fondului funciar, hotărârile judecătorești în primă instanță sunt supuse numai recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 5 alin. (1) din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005.

Conform art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dacă printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară, hotărârea din primă instanță este supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, prevederile art. 129 din Constituția României statuând în sensul că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Față de dispozițiile legale anterior menționate, precum și față de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, fiind pronunțată într-un alt recurs, se constată că decizia recurată nu mai este supusă căii de atac recursului. Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 71 din data de 04 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2019. GGC - GV