ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7454/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr. 319/1748/2013 la data de 15 ianuarie 2013, petentul S.C. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție seria X1. nr. XX1. din 21 martie 2012 întocmit de C.N.A.D.N.R. SA CESTRIN. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență. 2.1. Prin încheierea din data de 14 martie 2013, Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Judecătoriei Cornetu și, în temeiul art. 23 alin. (1) și (4) raportat la art. 3 din Legea nr. 2/2013, a dispus trimiterea cauzei privind pe petentul S.C.

și pe intimata C.N.A.D.N.R., pe cale administrativă, spre competentă soluționare Judecătoriei Constanța, reținând incidența dispozițiilor exprese ale art. XXIII alin. (4) din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora în cazul prevăzut la alin. (1), prima teză [procesele în primă instanță, în curs de judecată la data schimbării, se judecă de instanțele competente potrivit prezentei legi], dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece. A reținut, astfel, că Judecătoria Cornetu nu mai este competentă a judeca prezenta cauză întrucât domiciliul petentului din cauza dedusă judecății, respectiv Năvodari, str. N., se află în circumscripția Judecătoriei Constanța.

2.2. Prin adresa nr. A1. din 11 aprilie 2013 a Judecătoriei Constanța s-a restituit dosarul, reținându-se că dispozițiile art. XXIII alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu privesc dosarele având ca obiect plângeri contravenționale aflate pe rolul judecătoriilor. S-a mai menționat faptul că, dat fiind interpretarea neunitară a acestui text de lege, divergențele de opinii urmează să fie analizate prin regulatorul de competență. 2.3. Prin sentința civilă nr. 4028 din data de 23 mai 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul S.C. și pe intimat C.N.A.D.N.R., în favoarea Judecătoriei Constanța.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost modificată O.G. nr. 15/2002, și a fost introdus art. 10 potrivit căruia „Prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.", iar potrivit art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „(1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Argumente de fapt și de drept relevante. Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei. În fapt, se reține că la data de 21 martie 2012 a fost întocmit procesul-verbal de contravenție seria X1. nr. XX1., prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției constând în aceea că a circulat cu autovehiculul fără a deține rovinietă valabilă. Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 15 ianuarie 2013, anterior intrării în vigoare a noului C. proc.

civ., ale cărui dispoziții potrivit dispozițiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare. Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea de către Judecătoria Cornetu a dispozițiilor art. 10 1 introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul." În acest sens, se reține că dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora alin. (1) Procesele în prima instanța, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecata la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite se judeca de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situațiilor expres reglementate în acest articol.

Astfel, textul de lege expus anterior menționează că modificarea de competență se aplică doar proceselor în primă instanță, precum și căilor de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia legi, din denumirea secțiunii a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”.

De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile alin. (1)-(4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce privește litigiile aflate în fond la Curțile de Apel și în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, în materia contenciosului administrativ și fiscal. Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenție întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia in vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției. Cum din procesul-verbal de contravenție rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este loc. F., Jud. Ialomița, instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Cornetu. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe S.C. și C.N.A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2013.