ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7454/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Cornetu sub nr. 319/1748/2013 la data de 15 ianuarie 2013, petentul S.C. a formulat

plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție seria X1.

nr. XX1. din 21 martie 2012 întocmit de C.N.A.D.N.R. SA CESTRIN.

de competență.

2.1. Prin încheierea din data de 14 martie 2013,

Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Judecătoriei Cornetu și,

în temeiul art. 23 alin. (1) și (4) raportat la art. 3 din Legea nr. 2/2013, a dispus

trimiterea cauzei privind pe petentul S.C. și pe intimata C.N.A.D.N.R., pe cale

administrativă, spre competentă soluționare Judecătoriei Constanța, reținând incidența

dispozițiilor exprese ale art. XXIII alin. (4) din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora

în cazul prevăzut la alin. (1), prima teză [procesele în primă instanță, în curs

de judecată la data schimbării, se judecă de instanțele competente potrivit prezentei

legi], dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente

să le judece.

A reținut, astfel, că Judecătoria Cornetu nu mai

este competentă a judeca prezenta cauză întrucât domiciliul petentului din cauza

dedusă judecății, respectiv

Năvodari, str. N.,

se află în circumscripția Judecătoriei

Constanța.

2.2. Prin adresa nr. A1. din 11 aprilie 2013 a

Judecătoriei Constanța s-a restituit dosarul, reținându-se că dispozițiile art.

XXIII alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu privesc dosarele având ca obiect plângeri

contravenționale aflate pe rolul judecătoriilor.

S-a mai menționat faptul că, dat fiind interpretarea

neunitară a acestui text de lege, divergențele de opinii urmează să fie analizate

prin regulatorul de competență.

2.3. Prin sentința civilă nr. 4028 din data de

23 mai 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei

Cornetu, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare

a cauzei privind pe petentul S.C. și pe intimat C.N.A.D.N.R., în favoarea Judecătoriei

Constanța.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență

și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a

reținut că, prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., a fost modificată O.G. nr. 15/2002, și a fost introdus

art. 10 potrivit căruia „Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată

cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările

ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.", iar potrivit art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „(1) Procesele în

primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ

și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei

legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului

negativ de competență

Argumente de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează

a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu

dispozițiile legale incidente cauzei.

În fapt, se reține că la data de 21 martie 2012

a fost întocmit procesul-verbal de contravenție seria X1. nr. XX1., prin care s-a

reținut săvârșirea de către contestator a contravenției constând în aceea că a circulat

cu autovehiculul fără a deține rovinietă valabilă.

Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a

fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 15 ianuarie 2013, anterior

intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui dispoziții potrivit dispozițiilor

art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.

Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea

de către Judecătoria Cornetu a dispozițiilor art. 10

1

introdus prin

art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozițiile

O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări

și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare,

plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se

introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul."

În acest sens, se reține că dispozițiile art.

XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit

cărora alin.

(1) Procesele în

prima instanța, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ

și fiscal, în curs de judecata la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei

legi, a competenței instanțelor legal investite se judeca de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că

se aplică numai situațiilor expres reglementate în acest articol.

Astfel, textul de lege expus anterior menționează

că modificarea de competență se aplică doar proceselor în primă instanță, precum

și căilor de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, regula derogatorie

prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului

administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională,

având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție clară între cele două tipuri

de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia legi, din denumirea secțiunii

a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională

și în materia contenciosului administrativ și fiscal”.

De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile

alin. (1)-(4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând

o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare

administrativă doar în ceea ce privește litigiile aflate în fond la Curțile de Apel

și în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, în materia contenciosului administrativ

și fiscal.

Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea

de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce privește soluționarea plângerilor

formulate împotriva proceselor-verbale de contravenție întocmite în baza O.G.

nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia

in vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă

potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul

săvârșirii contravenției.

Cum din procesul-verbal de contravenție rezultă

că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este loc. F., Jud.

Ialomița, instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Cornetu.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul

art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe S.C. și C.N.A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie

2013.