ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4389/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat să se constate calitatea pârâtei de colaborator al Securității.

Prin sentința civilă nr. 3605 din 17 noiembrie 2016, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâta A..

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată și reținerii existenței calității de colaborator al Securității în ceea ce o privește pe pârâta A..

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că sentința criticată cuprinde motive contradictorii și, în acest sens, a citat un paragraf din hotărâre, din cuprinsul căruia rezultă că judecătorul fondului a constatat, prin raportare la informațiile oferite de pârâtă, că cele două tinere puteau fi identificate de către Securitate, însă, din cuprinsul notei respective, rezultă că pârâta nu a urmărit identificarea și urmărirea acestora de către Securitate, ci oferirea unor informații cât mai vagi, impersonale.

Astfel, pe de o parte, sentința atacată arată că "prin raportare la informațiile oferite de pârâtă, cele două tinere puteau fi identificate de către ofițerii Securității", iar, pe de altă parte, aceeași sentință a arătat că "pârâta nu a urmărit identificarea" acestora de către Securitate și ar fi dat informații cu caracter vag.

Or, considerentele anterior citate ale sentinței atacate au caracter contradictoriu, atât timp cât, din cuprinsul acestora, rezultă atât că nota informativă furnizată de intimată permitea identificarea celor denunțate cât și că, dimpotrivă, acestea nu ar fi permis identificarea persoanelor care "discutau cu eleva B. din clasa a IX-a B".

Față de aceasta, recurentul-reclamant susține că este evident caracterul contradictoriu al considerentelor sentinței atacate, ceea ce atrage incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Din perspectiva celui de-al doilea motiv de casare invocat, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Deși prima instanță a reținut că "denunțarea apartenenței la o anumită grupare religioasă, neagreată de regimul comunist, precum și a demersului de recrutare a altor persoane reprezintă delațiunea unei activități potrivnice regimului totalitar comunist", făcând trimitere în acest sens la două hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (deciziile nr. 1477/11.03.2011 și nr. 324/21.01.2011), în final, a ajuns la concluzia că, "din cuprinsul notei informative în discuție nu se poate reține că pârâta a furnizat informații din care să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist".

Pentru a ajunge la această concluzie, prima instanță a avut în vedere faptul că intimata nu a denunțat "concret obiectul discuțiilor" dintre eleva D.E. și cele două "tinere de 18-19 ani" despre care aceasta afirmase că îi sunt verișoare și, în plus, nu se arăta în mod cert dacă acestea aparțineau grupării Martorii lui Iehova sau C..

Or, atât timp cât din cuprinsul celor două decizii ale instanței supreme, amintite chiar de prima instanță, se desprinde concluzia că orice activitate de propagare a ideilor era privită ca o atitudine potrivnică regimului comunist, știut fiind că "ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noțiunea de religie", precum și că nu existau culte cărora regimul comunist să le permită susținerea mesajului lor în afara lăcașelor de cult, rezultă că informațiile de tipul celor scrise de intimată reprezintă denunțarea unei atitudini potrivnice regimului comunist, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul-reclamant arată că nu ar fi avut nicio relevanță pentru reprezentanții Securității dacă cele două tinere aparțineau grupării Martorii lui Iehova sau C., întrucât membrii ambelor grupări sufereau de persecuțiile regimului comunist, ca, de altfel, orice susținător al cultului care încerca să răspândească idei religioase în rândul cetățenilor. De asemenea, nu ar fi avut nicio relevanță nici conținutul concret al discuțiilor dintre cele două tinere și eleva D.E., întrucât, atât timp cât cele două persoane propovăduiau idei legate de religie, era evident că acestea desfășurau o activitate potrivnică regimului comunist.

În opinia recurentului-reclamant, relevante sunt două aspecte, anume că Securitatea aflase de la intimată că cele două persoane răspândeau idei religioase (iar prima instanță a arătat că o astfel de activitate era potrivnică regimului comunist) și că cele două tinere erau ușor de identificat (iar prima instanță a arătat că "prin raportare la informațiile oferite de pârâtă, cele două tinere puteau fi identificate de către ofițerii Securității"), precizând, în acest sens, că Securitatea era în măsură să treacă la verificări suplimentare pentru a afla numele acestora.

Așadar, contrar celor reținute de prima instanță, recurentul-reclamant consideră că denunțul intimatei se referea la o activitate care era potrivnică regimului comunist și care le expunea pe cele două tinere unor posibile investigații din partea Securității, ceea ce presupunea posibile ingerințe în viața personală a acestora, ce echivalau cu îngrădirea dreptului la viață privată, precum și posibila îngrădire a dreptului la libertatea conștiinței și a religiei.

În plus, a mai arătat recurentul-reclamant, este exclus ca, furnizând aceste informații detaliate către Securitate, intimata să nu fi conștientizat pericolul la care expunea persoanele denunțate. În acest sens, a făcut trimitere la decizia nr. 1780 din 24.03.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cuprinsul căreia s-a arătat că, "pentru constatarea calității de colaborator al Securității este suficient, în accepțiunea legii, ca denunțul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunțat".

Astfel, atât timp cât a considerat - contrar practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, la care chiar prima instanță a făcut trimitere - că nota scrisă de intimată nu ar denunța atitudini potrivnice regimului comunist și nu ar viza îngrădirea unor drepturi fundamentale, sentința atacată a încălcat și aplicat greșit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, situație ce atrage incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, recurentul-reclamant a arătat că prima instanță nu a analizat și denunțarea elevelor R.I. și D.E., ale căror nume sunt expres precizate în nota scrisă de intimată, pronunțând astfel, o hotărâre insuficient motivată, ceea ce echivalează cu lipsa motivării, situație ce atrage incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 7 martie 2017, intimata-pârâtă A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurent.

Prin rezoluția din 26 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 2 octombrie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale incidente, Înalta Curte reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune vizând constatarea calității de colaborator al Securității a intimatei-pârâte A., în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Verificările au fost efectuate de recurentul-reclamant în baza art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, ce stabilesc obligația Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a verifica, din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau de colaborator al Securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h

1

) din același act normativ.

Din conținutul Notei de constatare nr. x/23.10.2015, rezultă că intimata-pârâtă, pedagog la școala de cooperație din Alba Iulia, a fost recrutată în calitate de persoană de sprijin sub numele conspirativ "D.", în anul 1989, "pentru cunoașterea și stăpânirea temeinică a situației operative din cadrul internatului școlii de cooperație din Alba-Iulia unde își desfășoară activitatea și personalul T.E.S.A. și atelierul de croitorie".

În acest sens, pârâta a întocmit și semnat olograf Nota informativă din data de 25.05.1989, sub numele conspirativ "D.", prin care informa Securitatea în legătură cu verișoarele numitei D.E., respectiv:

"În clasa I B vânzători este o elevă pe nume E., care, făcând o deplasare acasă în județul Mureș, a fost acostată de o femeie, față de care eleva s-a plâns despre unele greutăți pe care le are în familie în urma decesului mamei sale. Femeia respectivă i-a vorbit despre anumite precepte religioase, despre secta < C.>, întrebând-o la ce școală învață și unde locuiește. I-a spus fetiței că va fi căutată de cineva. După o perioadă scurtă de timp, a fost căutată de două tinere în vârstă de 18-19 ani, care i-au propus să stea de vorbă. Neavând timp în acea zi, cele două au căutat-o duminica. Între timp, fetița a povestit colegelor sale această poveste și ele au sfătuit-o să nu le întâlnească, întrucât pot fi iehoviste. Deși au căutat-o de mai multe ori, eleva nu a mai vrut să discute cu ele, în schimb acestea discutau cu eleva B. din clasa a IX-a B, care, la întrebările pedagogelor, a afirmat că-i sunt verișoare, refuzând să le divulge numele."

Soluționând acțiunea formulată de reclamant, instanța fondului a apreciat că este neîntemeiată, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât informațiile prezentate de pârâtă nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Examinând punctual motivele de casare invocate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată neîntemeiată prima critică la adresa legalității sentinței civile atacate, nefiind incidentă ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza a II-a C. proc. civ.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se poate cere casarea unei hotărâri atunci "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Pentru a fi aplicabilă norma juridică citată, în înțelesul celei de a doua teze, este necesar a fi demonstrat faptul că hotărârea criticată cuprinde considerente contradictorii, de natură a face imposibil de verificat și susținut raționamentul pentru care instanța a pronunțat soluția criticată.

Or, această situație premisă nu se regăsește în cauză, considerentele instanței de fond fiind coerente și logice, apte de a susține dispozitivul. Astfel, nu se poate susține indicarea unor motive contradictorii de către instanță în cuprinsul sentinței atacate, întrucât, aprecierea primei instanțe, potrivit căreia "prin raportare la informațiile oferite de pârâtă, cele două tinere puteau fi identificate de către ofițerii Securității" nu intră în conflict cu cea de a doua concluzie expusă în același paragraf al sentinței, potrivit căreia "din cuprinsul notei respective, rezultă că pârâta nu a urmărit identificarea și urmărirea acestora de către Securitate, ci oferirea unor informații cât mai vagi, impersonale."

Totodată, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și conține suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac.

Astfel, critica recurentului-reclamant în sensul că prima instanță nu a analizat și denunțarea elevelor R.I. și D.E., menționate în nota scrisă de intimată, valorificată tot în cadrul acestui motiv de casare, vizează, în realitate, faptul că prima instanță a analizat greșit condițiile constatării calității de colaborator de la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aspect ce se subsumează cazului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizat din această perspectivă.

Prin urmare, este neîntemeiat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, de asemenea, sentința recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale".

Din interpretarea acestei prevederi legale rezultă că, în optica legiuitorului, calitatea de "colaborator al Securității" presupune întrunirea a trei condiții cumulative:

- furnizarea de informații, indiferent sub ce formă;

- informațiile să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Criticile formulate în recurs vizează, pe de o parte, conținutul și efectele Notei informative furnizate de intimata-pârâtă, din data de 25.05.1989, care, în opinia recurentului, a fost greșit interpretată de prima instanță și, pe de altă parte, atitudinea subiectivă a părții care furniza informațiile, față de urmările faptelor sale.

Prima instanță a făcut o cercetare judecătorească efectivă și aprofundată a aspectelor deduse judecății, administrând proba cu înscrisuri, pe care le-a interpretat corect, dându-le o semnificație juridică adecvată, în raport cu toate circumstanțele cauzei.

În cauză, recurentul-reclamant a susținut, în esență, îndeplinirea condițiilor legale prin prisma Notei informative din data de 25.05.1989, considerată de acesta relevantă, notă ce a fost furnizată de intimata-pârâtă în anul 1989, identificată în dosarul w, vol. 2, f.3, pe care s-a întemeiat nota de constatare și acțiunea în justiție, care ar avea aptitudinea să atragă incidența art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității intimatei de colaborator al Securității.

Referitor la această notă informativă (din 25.05.1989), Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond, că relatările intimatei-pârâte din cuprinsul acesteia au un caracter general și impersonal, afirmând doar că o elevă discută cu două tinere, fără a menționa în concret obiectul discuțiilor sau dacă aceste tinere fac parte din secta "C.".

Așadar, nu rezultă că intimata-pârâtă a urmărit denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanța de control judiciar constată că nota informativă, de altfel singura, dată de intimata-pârâtă, invocată în nota de constatare, nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Relatările din conținutul Notei nu pot fi luate în considerare fără alte înscrisuri relevante, având în vedere și Decizia nr. 672/2012 a Curții Constituționale.

Astfel de informări generale, prin conținutul lor, nu pot dezvălui o activitate potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reține nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane, iar, pe de altă parte, nu erau de natură să producă nicio consecință negativă asupra celor două tinere, cum greșit susține recurentul-reclamant.

Or, a primi interpretarea excesivă dată de recurent noțiunilor de activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și de îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor.

Prin urmare, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive pentru reformarea sentinței recurate, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 3605 din 17 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Dată

Tip

Sursă

02/12/2015

Cerere de chemare în judecată

F.

14/07/2016

Întâmpinare

Intimat - F.

28/07/2016

Acte

Recurent - MINISTERUL JUSTIȚIEI

12/06/2019

Cerere judecare în lipsă

Intimat - F.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2019.