ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2705/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2705/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 641 din data de 15

septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, față

de inculpații B.G., B.A.G., M.E. și C.D.I. s-a pronunțat următoarea sentință

penală:

În temeiul disp. art 25

C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B. (G.) G., la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În temeiul disp .art.

71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art.

65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În temeiul disp. art.

88 C. pen. a computat prevenția pentru inculpatul B. (G.) G. de la 19 iulie 2010

la 18 ianuarie 2011.

În temeiul disp. art.

350 C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara

luată prin decizia penală nr. 132 din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel București,

până la soluționarea definitivă a cauzei.

În temeiul disp. art.

334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului

B.A. din infracțiunea prev. de art. 215

1

C. pen. în infracțiunea prevăzută

de art. 215

1

alin. (1) C. pen.

În temeiul disp. art.

215

1

alin. (1) C. pen. cu aplicarea disp. art. 320

1

alin.

(1), (7) C. proc. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit.

e) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.A.G., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul disp. art.

71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea disp. art. 320

1

alin.

(1), (7) C. proc. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit.

b) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.A.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art.

71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art.

65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În temeiul disp. art.

33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5

ani închisoare.

În temeiul disp. art.

65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În temeiul disp. art.

350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul disp. art.

88 C. pen. a computat prevenția pentru inculpatul B.A.G. de la 24 iunie 2010 la

zi.

În temeiul disp. art.

334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatului M.E. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

În temeiul disp. art.

26 C. pen. rap. art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul

M.E., la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În temeiul disp. art.

71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art.

65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În temeiul disp. art.

350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul disp. art.

88 C. pen. a computat prevenția pentru inculpatul M.E. de la 24 iunie 2010 la zi.

În temeiul disp. art.

26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art .41

alin. (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 320

1

alin. (1), (7) C. proc.

pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat

pe inculpatul C.D.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art.

71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art.

65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În temeiul disp. art.

350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul disp. art.

88 C. pen. a computat reținerea de 24 de ore din data de 24 iunie 2010 și până la

data de 25 iunie 2010 și arestarea preventivă a inculpatului din data de 6

iulie 2010 la zi.

A luat act că părțile

vătămate Ș.Ș.Ș.S. și D.I., nu s-au constituit părți civile în procesul penal, prejudiciul

fiind acoperit integral prin restituirea sumelor de bani cu care au fost prejudiciați

prin activitatea infracțională a inculpaților, de către B.C.R.

În temeiul disp. art 14,

346 C. proc. pen. și art. 998, 999 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de

B.C.R. SA și a dispus obligarea inculpatului B.A.G. la plata sumei de 11.575 RON

plus dobânda legală calculată de la data săvârșirii faptei și până la achitarea

integrală a debitului.

În temeiul disp. art 14,

346 C. proc. pen. și art. 998, 999 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de

B.C.R. și a dispus obligarea în solidar a inculpaților B.A.G., M.E., C.D.I. și G.G.

la plata echivalentului în RON a sumei de 499.101,78 euro, plus dobânda legală calculată

de la data săvârșirii faptei și până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul disp. art.

14, 346 C. proc. pen. și art. 998, 999 C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată

de SC O.V.I.G., mandatarul W.I.S.V.V.I.G. și a dispus obligarea în solidar a inculpaților

B.A.G., M.E., C.D.I. și G.G. la plata echivalentului în RON a sumei de 253.506 euro,

plus dobânda legală calculată de la data săvârșirii faptei și până la achitarea

integrală a debitului către această parte civilă.

A luat act că B.C.R. Asigurări

nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul disp. art.

163 C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra apartamentului

cu 2 camere situat în strada M.A., proprietatea inculpatului B. (G.) G.

În temeiul disp. art.

169 C. proc. pen. a dispus restituirea sumei de 2500 de euro către inculpatul G.G.

Inculpații au fost obligați

la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această

sentință penală Tribunalul București a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul lunii aprilie

2009, inculpatul B.A.G., în calitate de consilier clienți retail în cadrul B.C.R.

SA, Sucursala D.F., a convins-o pe partea vătămată D.I. client al băncii, în vârsta

de 86 ani, să activeze serviciul de internet banking. Deși partea vătămată nu cunoștea

modul de funcționare al acestui serviciu, a acceptat totuși activarea lui, bazându-se

pe încrederea pe care o avea în inculpat, generată de calitatea acestuia de funcționar

bancar.

În aceste împrejurări,

intenționând obținerea unor foloase materiale necuvenite, inculpatul B.A.G. deși

avea obligația de a îi înmâna clientului dispozitivul de validare a operațiunilor

efectuate, l-a păstrat, iar la data de 24 aprilie 2009, folosindu-se de acesta,

a transferat din contul părții vătămate suma de 11.000 RON în contul său personal,

deschis la B.C.R. SA. Pentru îngreunarea unor eventuale verificări, inculpatul a

retransferat această sumă într-un alt cont al său, deschis la R. Bank.

La solicitarea organelor

de urmărire penală, B.C.R. SA a pus la dispoziție un extras de cont, emis de la

data de 15 aprilie 2010, pentru perioada 01 ianuarie 2009 - 05 mai 2009, rezultând

efectuarea operațiunii frauduloase din data de 24 aprilie 2009, ora 12:35, când,

prin intermediul serviciului Internet Banking B.C.R., din contul părții vătămate

D.I., în calitate de plătitor, a fost transferată suma de 11.000 RON în contul inculpatului

B.A.G., în calitate de beneficiar.

De asemenea, B.C.R. SA

a înaintat organelor de poliție și două înscrisuri, întocmite în fals de către inculpat,

denumite „unități de fond existente”, realizate la data de 30 iunie 2009, respectiv

01 ianuarie 2010, acestea fiind realizate cu scopul inducerii în eroare a părții

vătămate cu privire la situația sa financiară, în ipoteza unei eventuale verificări.

Fiind audiat cu privire

la săvârșirea acestei fapte, inculpatul B.A.G. a recunoscut comiterea ei, motivând că intenționa să

depună la loc suma sustrasă, deși acest fapt nu s-a petrecut pe parcursul celui

aproximativ un an curs de la data săvârșirii infracțiunii și până la constatarea

ei. Mai mult, o asemenea împrejurare nu este de natură să dea o altă calificare

juridică faptei comise, fiind, eventual, o circumstanță atenuantă avută în vedere

la individualizarea pedepsei.

La data de 25

februarie 2010, a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul

București, sub nr. 839/P/2010, sesizarea numitului Ș.Ș.Ș.S., privind săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)

C. pen., constând în aceea că, prin folosirea de documente false de identitate și

proprietate, autori necunoscuți i-au retras din contul personal, deschis la B.C.R.

Sucursala D.F., suma de 800.000 euro.

În urma verificărilor

efectuate de organele de poliție la unitatea bancară indicată de partea vătămată,

s-a stabilit că inculpatul B.A.G., consilier clienți retail, din cadrul B.C.R. -

Sucursala D.F., a efectuat tranzacții bancare în mod ilegal, extrăgând din contul

reclamantului suma de 800.000 euro, pe care, la data de 15 februarie 2010, cu bună

știință și în mod ilegal a remis-o unei persoane, despre care știa că nu este adevăratul

titular al contului, ulterior acesta dispărând cu suma de bani în numerar.

Informațiile inițiale

au relevat faptul că toate activitățile ilicite s-au realizat în baza unei rezoluții

infracționale comune, hotărârea de a săvârși infracțiunea de înșelăciune fiind luată

de inculpat împreună cu mai multe persoane, identificate cu apelativele „Ș.”, „M.”,

„Ț.”, „C.”.

Acesta din urmă, împreună

cu autorul infracțiunii, acela care a pretins în incinta băncii că ar fi reclamantul

Ș.Ș.Ș.S., au ridicat suma de 800.000 euro de la B.C.R. - Sucursala D.F., fiind sprijiniți

direct și nemijlocit de consilierul bancar B.A.G., după care au dispărut suma de

bani ridicată, fără a mai încredința complicelui - angajat al băncii - partea promisă

din folosul infracțiunii.

Având în vedere că autorii

și complicii la săvârșirea acestei infracțiuni au acționat cu mare precauție, lăsând

„urme” care puteau conduce numai către funcționarul bancar, persoană considerată

ca neaparținând grupului, fiind doar un instrument util atingerii scopului propus,

că aceștia nu s-au prezentat sub identitățile reale, folosind apelative, că nu au

falsificat acte de identitate care, găsite, să facă indubitabilă participarea lor

la săvârșirea infracțiunii - având aplicate propriile fotografii, cercetarea penală

a fost mult îngreunată, neputând fi aplicate metodele uzuale de descoperire și identificare

a făptuitorilor.

Activitatea susținută

a organelor de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - S.I.C. și a lucrătorilor din cadrul

D.G.I.P.I. - S.I.P.I. Ilfov, materializată în probele administrate în cauză, completată

de interceptările și înregistrările efectuate într-o altă cauză penală, aflată pe

rolul unei alte unități de Parchet, a condus însă la identificarea tuturor participanților

la săvârșirea faptei penale, după cum urmează:

Autorul infracțiunii de

înșelăciune, respectiv persoana care s-a prezentat în unitatea bancară ca fiind

Ș.Ș.Ș.S., ridicând, cu complicitatea inculpatului B.A.G., suma de 800.000 euro,

este inculpatul M.Ș., persoană care, de altfel, a participat împreună cu ceilalți

inculpați la conturarea planului infracțional, revenindu-i suma de 130.000 euro

din banii obținuți prin înșelăciune. Acesta a fost însoțit în sediul băncii de către

inculpatul C.D.I., considerat un alt participant la care se putea renunța cu ușurință,

având în vedere că pe numele său a fost deschis contul în care au fost transferați

ilicit banii părții vătămate.

Persoana considerată autorul

moral al faptei cercetate a fost inculpatul B. (G.) G., acesta fiind cel care l-a

racolat pe inculpatul B.A.G., propunându-i identificarea unor persoane care dețin

în conturile bancare sume importante de bani, iar ulterior plănuind modul de operare,

însoțindu-i pe autor și complici la sediul unității bancare, revenindu-i totodată

suma cea mai mare de bani din folosul infracțiunii - 370.000 euro.

Unul dintre complicii

infracțiunii de înșelăciune a fost identificat în persoana inculpatului M.E., acesta

având o contribuție morală la săvârșirea faptei ce constituie obiectul dosarului

penal, în sensul participării și susținerii autorului, instigatorului și complicilor

materiali cu ocazia discuțiilor purtate de aceștia anterior săvârșirii infracțiunii,revenindu-i

pentru activitatea infracțională desfășurată suma de 130.000 euro.

De asemenea a fost identificat

inculpatul I.A., participant în calitate de complice la săvârșirea faptei penale,

reținându-se că acesta a fost prezent la toate întâlnirile avute de inculpați în

cursul lunilor ianuarie - februarie 2010, în incinta barului C., pe raza sectorului

2 București.

Cu această ocazie, inculpatul

a participat activ la stabilirea modului de operare și a sarcinilor avute de fiecare

dintre învinuiți, oferind acestora sprijin moral în realizarea rezoluției infracționale,

contribuție care a fost „răsplătită” cu suma de 130.000 euro, bani proveniți din

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Situația de fapt, așa

cum a rezultat din coroborarea probelor administrate în cauză, este următoarea:

La data de 24

decembrie 2009, inculpatul B.A.G. l-a cunoscut pe inculpatul B. (G.) G., acesta prezentându-se

cu numele de „Ș.”, în timp ce se afla în zona Unirii, unde căuta un salon de masaj.

Fiind nemulțumit de condițiile oferite de acest local, inculpatul B.A.G. s-a deplasat

la un alt salon de masaj, situat pe Bld. S.M., aici întâlnindu-l, din nou, pe inculpatul B. (G.) G., la sugestia căruia s-au deplasat împreună la un

alt salon de masaj, situat în str. L.

În locația amintită, cei

doi inculpați au consumat băuturi alcoolice și au purtat diverse discuții, în timpul

cărora inculpatul B. (G.) G. a aflat că inculpatul B.A.G. își desfășoară

activitatea în cadrul B.C.R. Înțelegând că acest fapt îi poate fi de un real folos,

inculpatul B.G. a încercat să îl impresioneze pe funcționarul bancar, relatându-i

despre fapte de natură infracțională la care ar fi participat, prezentându-i totodată

mai multe moduri de a înșela persoanele care dețin sume mari de bani.

În aceeași împrejurare,

inculpatul B.G. l-a întrebat pe inculpatul B.A.G. dacă știe clienți ai băncii care

să dețină sume mari de bani și, primind un răspuns afirmativ, a hotărât să-l convingă

pe acesta să accepte propunerea de a sustrage din contul acestora sume substanțiale

de bani, cu susținerea sa și a celorlalți inculpați.

În perioada 25

decembrie 2009 - 11 ianuarie 2010, cei doi inculpați au ținut legătura telefonic,

scopul fiind de a îl determina pe inculpatul B.A.G. să accepte propunerea.

În jurul datei de 11

ianuarie 2010, în urma unui apel telefonic, inculpatul B.A.G. s-a

întâlnit din nou cu inculpatul B.G., ocazie cu care acesta i-a reiterat propunerea

de a scoate, în mod ilegal, diverse sume de bani din conturile clienților băncii,

propunere acceptată de această dată, explicit, de către funcționarul bancar.

După obținerea acceptului,

inculpatul B.G. împreună cu B.A.G. și ceilalți patru inculpați, respectiv M.Ș.,

M.E., I.A. și C.D.I., au procedat la stabilirea detaliilor și a rolului fiecăruia

la săvârșirea faptei. Astfel, inculpatul B.A.G., având acces la informațiile bancare,

urma să identifice în rândul clienților persoanele ale căror conturi conțineau sume

mari de bani, situație în care s-a oprit asupra părții vătămate Ș.Ș.Ș.S.

În ziua de 18

ianuarie 2010, informațiile obținute au fost comunicate de inculpatul B.A.G. inculpatului

B.G., acesta aflând nume, prenume și CNP-ul părții vătămate, primind chiar și o

fotocopie a declarației acesteia, care conținea specimenul de semnătură depus la

bancă.

În acest timp, inculpatul

C.D.I. potrivit înțelegerii comune, urma să deschidă un cont pe numele său, la una

din sucursalele B.C.R., astfel că, în data de 08 februarie 2010, inculpatul s-a

deplasat la B.C.R. Sucursala V., unde a depus o asemenea cerere, deschizând pe numele

său un cont curent.

Pentru punerea la punct

a tuturor detaliilor privind modul de săvârșire a infracțiunii, cei șase inculpați

s-au întâlnit de mai multe ori în diverse locații, una dintre acestea fiind barul

C., unde s-au stabilit detaliile referitoare la cel mai eficient mod de a acționa

și de a-și asigura scăparea. În această împrejurare, inculpatul M.E. a propus, la

un moment dat, ca suma de bani să fie ridicată de la una din sucursale B.C.R. Constanța,

unde avea o cunoștință.

La îndrumarea inculpatului B.A.G.

, în data de 12

februarie 2010, inculpatul C.D.I. s-a prezentat la sediul B.C.R., Sucursala D.F.,

unde a făcut o solicitare de ridicare a sumei de 800.000 euro. Solicitarea a fost

adresată chiar complicelui său, tot acesta comunicându-i să se prezinte în data

de 15 februarie 2010, pentru ridicarea banilor

.

Cu intenția de a crea

aparența unei simple neglijențe din partea sa, ca funcționar bancar ce urma să întocmească

documentația pentru transferul sumei în cauză, inculpatul B.A.G. a propus ca în

momentul prezentării la bancă, inculpatul M.Ș. - cel care își asumase rolul titularului

de cont - să se legitimeze în fața sa cu actul de identitate original, iar funcționarul

bancar să simuleze verificarea acestuia, pentru a nu crea suspiciuni colegilor săi

aflați în incintă.

Cât despre imaginile surprinse

de camerele de luat vederi, acestea nu ar fi constituit o problemă deosebită, fiind

cunoscută dificultatea identificării unor persoane necunoscute, numai cu ajutorul

acestora.

În acest mod și fără a

atrage atenția colegilor din sucursală, ar fi fost indusă conducerii băncii convingerea

ca tranzacția s-a efectuat prin folosirea unui act de identitate falsificat, de

către o persoana neidentificată, care a executat semnătura părții vătămate.

La data de 15

februarie 2010, anterior intrării în sediul băncii, la rugămintea inculpatului B.G.,

inculpatul B.A.G. i-a mai pus încă odată la dispoziție inculpatului M.Ș. copia declarației

părții vătămate, ce conținea specimenul de semnătura, pentru a putea executa, cu

aproximație, semnătura părții vătămate.

Astfel, în data de 15

februarie 2010, în jurul orei 16.20, în incinta sucursalei B.C.R. din str. D.F.,

conform înțelegerii dintre inculpați, au intrat inculpații M.Ș. și C.D.I., în timp

ce inculpații B.G., I.A. și M.E. au rămas într-un autoturism, așteptând în apropierea

băncii.

Cei doi inculpați s-au

îndreptat spre biroul inculpatului

B.A.G., unde inculpatul M.Ș.,

după ce a prezentat actul său de identitate, a semnat în fals dispozițiile de virare

a sumei de 800.000 euro dintr-un cont al părții vătămate în altul, deținut tot de

către aceasta, iar ulterior în contul inculpatului C.D.I., încercând să execute semnătura părții vătămate cât

mai asemănătoare celei de pe înscrisurile existente deja în bancă.

Documentele de ridicare

a numerarului au vizat suma de 770.000 euro, în timp ce pentru restul de 30000 euro

s-a constituit un depozit cu scadență la data de 01 martie 2010.

Astfel, inculpatul C.D.I. a mers la casierie, de unde

a ridicat suma de 750.750 euro,

rezultată în urma reținerii comisionului bancar, după care, împreună cu inculpatul

M.Ș. au părăsit incinta băncii, banii fiind remiși coinculpaților B.G., M.E. și

I.A., care se aflau într-un autoturism, parcat în apropiere.

Așa cum s-a putut observa

din interceptările și înregistrările efectuate, singurii inculpați care nu au primit

cotă din banii ilicit dobândiți în ziua respectivă sunt C.D.I. și B.A.G., cu mențiunea

că primului dintre ei avea să îi revină suma depozitată, de 30000 euro, la data

de 01 martie 2010, în timp ce ultimului coparticipanții au decis să nu îi dea nimic.

Inculpatul C.D.I. nu a

recunoscut faptul că suma ce reprezenta valoarea depozitului constituia partea sa

din produsul infracțiunii, susținând că, potrivit înțelegerii cu ceilalți inculpați,

urma să fie luată o hotărâre ulterioară ridicării celei mai mari părți a banilor,

însă după data de 15 februarie 2010 nu a mai putut lua legătura cu restul inculpaților.

Cu toate acestea, potrivit

declarațiilor martorilor C.A. și S.C.F. - funcționari bancari - la sfârșitul lunii

februarie 2010, inculpatul C.D.I. s-a prezentat la sediul sucursalei B.C.R. - V.,

unde a solicitat retragerea din cont și a restului de 30.000 euro fapt ce contravine

susținerilor sale, întărind convingerea că banii respectivi reprezentau cota sa

din banii dobândiți ilicit.

Din actele existente la

dosarul cauzei a reieșit faptul că din totalul sumei de 750.750 euro, inculpatului

B.G. i-au revenit 370.000 euro, în timp ce inculpații M.Ș., I.A. și M.E. au primit

câte aproximativ 130.000 euro de fiecare.

Cu ocazia audierilor,

inculpații B.G., M.E. și I.A. au declarat că nu recunosc învinuirile aduse, nu știu

nimic despre fapta ce constituie obiectul dosarului și au considerat că ceilalți

doi inculpați, din dorința de răzbunare, fac afirmații mincinoase la adresa lor.

În timp ce inculpatul

B.A.G. a recunoscut în mod constant faptele comise, formulând declarații ample care

au ajutat la stabilirea situației de fapt, inculpatul C.D.I. a declarat în mare

parte adevărul, încercând însă minimalizarea propriei contribuții la săvârșirea

infracțiunii.

Inculpatul M.Ș. s-a sustras

urmăririi penale pe toată durata efectuării acesteia, față de acesta s-a efectuat

procedura trimiterii în judecată în lipsă.

În ceea ce-i privește

pe inculpații B.A.G. și C.D.I. având în vedere poziția procesuală a acestora și

solicitarea adresată instanței în sensul de a se face aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen. Tribunalul nu a mai procedat la analiza probatoriului în ceea ce-i

privește pe acești inculpați.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații

B.G., B.A.G., M.E. și C.D.I.

Parchetul a criticat sentința

penală sub trei aspecte și anume:

- greșita deducere a perioadei

de reținere și arest preventiv din pedeapsa aplicată inculpaților B. (G.) G. și

C.D.I.;

- greșita aplicare a

art. 320

1

C. proc. pen. în cazul inculpatului C.D.I.;

- greșita restituire a

sumei de 2500 euro, în baza art. 169 C. proc. pen., inculpatului B. (G.) G..

La judecata în fond a

cauzei Parchetul și-a mai extins motivele de apel cu încă unul și anume că inculpatul

B.A.G. trebuie să-i fie interzise dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. c) în condițiile

art. 71 și 65 C. pen.

Inculpatul B. (G.) G.

a solicitat redozarea și aplicarea dispozițiilor art. 74 - 76 având în vedere că

poate beneficia de circumstanțe personale.

Inculpatul B.A.G. a arătat

că apelul său se referă în exclusivitate la diminuarea pedepsei, astfel să se dea

o eficiență mai mare dispozițiilor art. 74-76 C. pen. care au fost reținute deja

în favoarea lui.

Inculpatul M.E. a solicitat

redozarea pedepsei aplicate de 10 ani, având în vedere atitudinea sa procesuală

pe întreaga durată a urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești.

Inculpatul C.D.I. față

de recursul Parchetului a solicitat ca acesta să fie respins cu referire la aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., având în vedere că a recunoscut

întreaga activitate infracțională, astfel că acest text de lege a fost corect reținut

și să se facă aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Prin decizia penală

nr. 44/A din 17 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

A desființat în parte

sentința penală nr. 641 din 15 septembrie 2011 și rejudecând în fond:

A interzis inculpatului

B.A.G. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

A computat

arestarea preventivă a inculpatului B. (G.) G. de la 19 iulie 2010 și pentru inculpatul

C.D.I. reținerea din 24 iunie 2010 și arestul preventiv din 5 iulie 2010 la zi.

A înlăturat

inculpatului C.D.I. aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. și art. 74 lit. c) C. pen., urmând ca pedeapsa ce urmează să o execute să fie

de 7 ani închisoare.

A înlăturat

dispozițiile privind restituirea către inculpatul B. (G.) G. a sumei de 2500

euro.

În temeiul

dispozițiilor art. 88 C. pen. a computat prevenția inculpatului B.A.G. din 24 iunie

2010 la zi, cât și pentru inculpatul M.E. tot din 24 iunie 2010 la zi.

În temeiul

dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpaților B.A.G.,

M.E. și C.D.I.

A menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins,

ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B.G., M.E. și C.D.I.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

Apelul Parchetului este

întemeiat cu privire la inculpatul

C.D.I. în sensul că

reținerea este din 24 iunie 2010 și arestul preventiv din data de 5 iulie 2010 la

zi și nu din 6 iulie 2010, cât și cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. pentru acest inculpat apreciind că acestea au fost reținute greșit

în condițiile în care recunoașterea în fața instanței de judecată la primul termen

trebuia să fie necondiționată și să fie o recunoaștere a probelor administrate la

urmărirea penală și o judecată pe aceste probe, aspecte ce nu se regăsesc în cauză.

De asemenea,

s-a înlăturat măsura luată de Tribunalul București privind restituirea sumei de

2500 euro inculpatului B. (G.) G. întrucât probele administrate în cauză nu au relevat

cu certitudine că această sumă de bani ar proveni din săvârșirea unor fapte de natură

penală.

S-a apreciat

că se impune aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C.

pen. față de inculpatul B.A.G. întrucât acesta a ocupat funcția de consilier clienți

retail din cadrul B.C.R. - Sucursala D.F.

Cu privire

la apelurile declarate de cei patru inculpați, s-a apreciat că sunt nefondate, activitatea

infracțională a acestora fiind complexă și vizând o sumă importantă de bani.

De asemenea,

pedepsele au fost corect individualizate și corespund criteriilor generale de individualizare

a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București și inculpații B. (G.) G., B.A.G., M.E. și C.D.I.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București a invocat incidența cazurilor de casare prevăzute de

art. 385

9

pct. 9, 10 și 17

2

C. proc. pen. întrucât există

contradicție între dispozitivul instanței de apel și considerente, între minuta

deciziei penale atacate și dispozitivul acesteia; de asemenea, instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra cererii de apel formulată de inculpatul

B.A.G., a dedus greșit perioada reținerii și arestului preventiv

din pedeapsa aplicată inculpatului B. (G.) G. și în mod greșit a aplicat inculpatului

B.A.G. pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

A mai arătat,

oral, reprezentantul Parchetului că hotărârea instanței de apel este nemotivată.

Recurenții

inculpați B. (G.) G. și B.A.G. au invocat incidența cazurilor de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 9, 10 și 17

2

C. proc. pen. și au solicitat

trimiterea cauzei pentru rejudecare întrucât decizia este nemotivată, există contradicții

între considerente și dispozitiv și că instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri

esențiale ale inculpaților și în mod greșit a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii

exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b)

și c) C. pen. pentru inculpatul B.A.G.

Recurenții

inculpați M.E. și C.D.I. au invocat incidența cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și au solicitat reindividualizarea pedepselor

în sensul reducerii acestora și aplicarea art. 86

1

C. pen. (inculpatul

C.D.I.).

Înalta Curte, analizând

actele dosarului prin prisma motivelor invocate, apreciază că recursurile formulate

sunt

fondate pentru considerentele ce vor fi expuse.

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 839/P/2010, din data de 14

septembrie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a

inculpaților:

- B. (G.)

G., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune, faptă prev. de

art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

- B.A.G.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, faptă prev. de art. 215

1

C. pen. și înșelăciune, faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- M.E., pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, faptă prev. de art. 26

C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen.

- C.D.I. pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, faptă prev. de art. 26

C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

În fapt, în

legătură cu inculpatul B.G., s-a reținut că la sfârșitul anului 2009, l-a racolat

pe inculpatul B.A.G., funcționar bancar, și l-a determinat să transfere, în mod

fraudulos, suma de 800.000 euro, din contul părții vătămate Ș.Ș.Ș.S., în pontul

unui coinculpat; a participat la stabilirea planului de acțiune, încurajând activitatea

infracțională a celorlalți participanți; i-a însoțit pe autori și pe complici

la sediul unității bancare și i-a așteptat în apropierea băncii; a primit suma de

370.000 euro din produsul infracțiunii.

În legătură

cu inculpatul B.A.G., s-a reținut că, în calitate de consilier clienți retail și

totodată gestionar de fapt al produselor și serviciilor bancare, în cadrul B.C.R.

SA - Sucursala D.F., la data de 24 aprilie 2009 a folosit dispozitivul de validare

a operațiunilor efectuate prin internet banking, aparținând părții vătămate D.I.,

transferând din contul acestuia, în contul său personal deschis la B.C.R. SA, suma

de 11.000 RON.

Tot cu privire

la inculpatul B.A.G., s-a mai reținut că în cursul lunii februarie 2010, în calitate

de consilier retail al B.C.R. SA - Sucursala D.F., în baza unei înțelegeri prealabile

cu ceilalți inculpați, a efectuat tranzacții bancare în mod ilegal, pretinzând că

inculpatul M.Ș. este adevăratul titular al contului și a transferat suma de 800.000

euro din contul părții vătămate Ș.Ș.Ș.S., într-un alt cont deschis pe numele inculpatului

C.D.I., inducând astfel în eroare reprezentanții unității bancare, cu scopul obținerii

pentru sine și pentru coinculpați a unui folos material injust.

În legătură

cu inculpatul M.E., s-a reținut că în perioada 25 decembrie 2009 - 11 ianuarie 2010,

a participat la toate discuțiile purtate de coinculpați, privind conturarea

planului de inducere în eroare a reprezentanților legali ai băncii, având astfel

o contribuție morală la săvârșirea faptei ce constituie obiectul dosarului penal,

contribuție relevată și de însoțirea autorilor și celorlalți complici la locul săvârșirii

faptei, așteptându-i în apropierea băncii pentru a le asigura scăparea în eventualitatea

în care fapta nu s-ar fi derulat conform planului, pentru contribuția sa revenindu-i

suma de aproximativ 130.000 euro.

În ceea ce-l

privește pe inculpatul C.D.I., s-a reținut că în perioada decembrie 2009 - februarie

2010 a participat la stabilirea planului de inducere în eroare a reprezentanților

legali ai băncii; pe baza înțelegerii cu ceilalți coinculpați, la data de 12

februarie 2010, s-a deplasat la Sucursala B.C.R. - V. unde a solicitat deschiderea

unui cont curent pe numele său, cont în care aveau să fie virați banii obținuți

prin înșelăciune; la data de 15 februarie 2010 l-a însoțit pe inculpatul M.Ș.

în sediul Sucursalei B.C.R. D.F., moment în care acesta, substituindu-se adevăratului

titular al contului, a virat în contul său (al inculpatului C.D.I.) suma de 800.000

euro, din aceasta revenindu-i suma de 30.000 euro.

Examinând hotărârile pronunțate

în cauză, Înalta Curte constată că decizia pronunțată de instanța de apel este criticabilă

și, prin urmare, recursurile declarate de Parchet și de inculpați sunt fondate,

pentru următoarele motive:

Există contradicție între

dispozitivul hotărârii instanței de apel și considerentele acesteia referitor la

deducerea prevenției inculpatului B.A.G., situație care se circumscrie cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.

Astfel, în considerentele

deciziei penale instanța de apel se referă la inculpatul B.A.G. și constată că instanța

de fond a computat corect prevenția din 19 iulie 2010 la 18 ianuarie 2011, în condițiile

în care acesta a fost reținut la 24 iunie 2010 și arestat la data de 25 iunie 2010.

În dispozitivul aceleiași

decizii, însă, în contradicție cu mențiunea din considerente, s-a computat prevenția

inculpatului B.A.G. din data de 24 iunie 2010 la zi, situație corectă, de altfel.

Există contradicție între

minuta deciziei penale pronunțate și dispozitivul acesteia cu privire la deducerea

arestului preventiv al inculpatului

B. (G.) G., situație

care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C.

proc. pen.

Astfel, în

minuta deciziei atacate s-a dispus deducerea arestării preventive a inculpatului

B. (G.) G. de la 19 iulie 2010 la data de 18 ianuarie 2011, menționându-se data

până la care a fost arestat, în timp ce în dispozitivul acesteia instanța dispune

deducerea arestării preventive a acestui inculpat de la 19 iulie 2010 fără a se

preciza data până la care a fost arestat.

Un alt motiv

care impune casarea deciziei penale atacate se circumscrie cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. și constă în greșita deducere

a perioadei de reținere și arest preventiv din pedeapsa aplicată inculpatului B.

(G.) G.

Astfel, în

dispozitivul deciziei atacate s-a dispus computarea arestării preventive a acestui

inculpat de la data de 19 iulie 2010 la zi în loc de a se dispune computarea corectă

a arestării prevenției acestuia de la data de 19 iulie 2010 la data de 20 ianuarie

2011.

Conform fișei

de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost reținut la data de 19

iulie 2010 și arestat preventiv la data de 20 iulie 2010.

Prin decizia

penală nr. 132 din 20 ianuarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 385/2/2011, Curtea

de Apel București, secția I penală, a admis recursul declarat de inculpatul B. (G.)

G. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, a casat în parte încheierea atacată și cu privire la inculpatul B.

(G.) G. a înlăturat menținerea stării de arest preventiv și a înlocuit măsura arestării

preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, dispunând, totodată, punerea

de îndată în libertate a acestuia.

Un alt aspect

care impune casarea deciziei penale pronunțate de instanța de apel constă în faptul

că aceasta nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale și anume asupra cererii

formulată de inculpatul B.A.G., situație care se circumscrie cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

Astfel, inculpatul

susmenționat a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 641 din 15 septembrie

2011, pronunțată de Tribunalul București, criticând-o sub aspectul pedepsei aplicate

în sensul că a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 C. pen. și reducerea

pedepsei.

În considerentele

deciziei instanța de apel a menționat că „(...) apelurile celor patru inculpați

sunt nefondate (...) și se resping ca atare”, însă în dispozitivul aceleiași decizii

s-a făcut referire doar la apelurile inculpaților B. (G.) G., M.E. și C.D.I., fără

a se dispune și asupra apelului declarat de inculpatul B.A.G.

Reține Înalta

Curte și un alt aspect pentru care este criticabilă decizia penală pronunțată de

instanța de control judiciar și anume că în mod greșit aceasta a dispus aplicarea

pedepsei complementare constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani

după executarea pedepsei principale față de inculpatul B.A.G., creându-i acestuia

o situație mai grea în propria cale de atac, situație care se circumscrie cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile

art. 385

9

pct. 9, 10 și 17

2

C. proc. pen., motiv pentru care

va admite recursurile formulate, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre

rejudecare la instanța de apel.

Cu prilejul

rejudecării apelurilor, instanța va avea în vedere și celelalte motive invocate

de recurenții inculpați referitoare la redozarea pedepselor și schimbarea modalității

de executare a acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații B.

(G.) G., B.A.G., M.E. și C.D.I. împotriva deciziei penale nr. 44/A din 17 februarie

2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează în

totalitate decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Menține starea

de arest a inculpaților B.A.G., M.E. și C.D.I.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.D.I., în sumă de 200 RON, se

va plăti din Fondul Ministerului Justiției.

Onorariile

parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații B. (G.) G., B.A.G.

și M.E., în cuantum de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

7 septembrie 2012.