ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2705/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 641 din data de 15 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, față de inculpații B.G., B.A.G., M.E. și C.D.I. s-a pronunțat următoarea sentință penală: În temeiul disp. art 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B. (G.) G., la pedeapsa de 10 ani închisoare. În temeiul disp .art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 88 C. pen. a computat prevenția pentru inculpatul B. (G.) G. de la 19 iulie 2010 la 18 ianuarie 2011. În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată prin decizia penală nr. 132 din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, până la soluționarea definitivă a cauzei. În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului B.A. din infracțiunea prev. de art. 215 1 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen. În temeiul disp. art. 215 1 alin. (1) C. pen. cu aplicarea disp. art. 320 1 alin. (1), (7) C. proc.

pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.A.G., la pedeapsa de 6 luni închisoare. În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. În temeiul disp. art 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea disp. art. 320 1 alin. (1), (7) C. proc. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.A.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen.

a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. În temeiul disp. art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. În temeiul disp. art. 88 C. pen. a computat prevenția pentru inculpatul B.A.G. de la 24 iunie 2010 la zi. În temeiul disp. art. 334 C. proc.

pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.E. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap. art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.E., la pedeapsa de 10 ani închisoare. În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. În temeiul disp. art. 88 C. pen. a computat prevenția pentru inculpatul M.E. de la 24 iunie 2010 la zi. În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art .41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 320 1 alin. (1), (7) C. proc. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.D.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare. În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. În temeiul disp. art. 88 C. pen. a computat reținerea de 24 de ore din data de 24 iunie 2010 și până la data de 25 iunie 2010 și arestarea preventivă a inculpatului din data de 6 iulie 2010 la zi. A luat act că părțile vătămate Ș.Ș.Ș.S. și D.I., nu s-au constituit părți civile în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituirea sumelor de bani cu care au fost prejudiciați prin activitatea infracțională a inculpaților, de către B.C.R.

În temeiul disp. art 14, 346 C. proc. pen. și art. 998, 999 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de B.C.R. SA și a dispus obligarea inculpatului B.A.G. la plata sumei de 11.575 RON plus dobânda legală calculată de la data săvârșirii faptei și până la achitarea integrală a debitului. În temeiul disp. art 14, 346 C. proc. pen. și art. 998, 999 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de B.C.R. și a dispus obligarea în solidar a inculpaților B.A.G., M.E., C.D.I. și G.G. la plata echivalentului în RON a sumei de 499.101,78 euro, plus dobânda legală calculată de la data săvârșirii faptei și până la achitarea integrală a debitului. În temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998, 999 C. civ.

s-a admis acțiunea civilă formulată de SC O.V.I.G., mandatarul W.I.S.V.V.I.G. și a dispus obligarea în solidar a inculpaților B.A.G., M.E., C.D.I. și G.G. la plata echivalentului în RON a sumei de 253.506 euro, plus dobânda legală calculată de la data săvârșirii faptei și până la achitarea integrală a debitului către această parte civilă. A luat act că B.C.R. Asigurări nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În temeiul disp. art. 163 C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra apartamentului cu 2 camere situat în strada M.A., proprietatea inculpatului B. (G.) G. În temeiul disp. art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea sumei de 2500 de euro către inculpatul G.G.

Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință penală Tribunalul București a reținut următoarea situație de fapt: În cursul lunii aprilie 2009, inculpatul B.A.G., în calitate de consilier clienți retail în cadrul B.C.R. SA, Sucursala D.F., a convins-o pe partea vătămată D.I. client al băncii, în vârsta de 86 ani, să activeze serviciul de internet banking. Deși partea vătămată nu cunoștea modul de funcționare al acestui serviciu, a acceptat totuși activarea lui, bazându-se pe încrederea pe care o avea în inculpat, generată de calitatea acestuia de funcționar bancar. În aceste împrejurări, intenționând obținerea unor foloase materiale necuvenite, inculpatul B.A.G.

deși avea obligația de a îi înmâna clientului dispozitivul de validare a operațiunilor efectuate, l-a păstrat, iar la data de 24 aprilie 2009, folosindu-se de acesta, a transferat din contul părții vătămate suma de 11.000 RON în contul său personal, deschis la B.C.R. SA. Pentru îngreunarea unor eventuale verificări, inculpatul a retransferat această sumă într-un alt cont al său, deschis la R. Bank. La solicitarea organelor de urmărire penală, B.C.R. SA a pus la dispoziție un extras de cont, emis de la data de 15 aprilie 2010, pentru perioada 01 ianuarie 2009 - 05 mai 2009, rezultând efectuarea operațiunii frauduloase din data de 24 aprilie 2009, ora 12:35, când, prin intermediul serviciului Internet Banking B.C.R., din contul părții vătămate D.I., în calitate de plătitor, a fost transferată suma de 11.000 RON în contul inculpatului B.A.G., în calitate de beneficiar.

De asemenea, B.C.R. SA a înaintat organelor de poliție și două înscrisuri, întocmite în fals de către inculpat, denumite „unități de fond existente”, realizate la data de 30 iunie 2009, respectiv 01 ianuarie 2010, acestea fiind realizate cu scopul inducerii în eroare a părții vătămate cu privire la situația sa financiară, în ipoteza unei eventuale verificări. Fiind audiat cu privire la săvârșirea acestei fapte, inculpatul B.A.G. a recunoscut comiterea ei, motivând că intenționa să depună la loc suma sustrasă, deși acest fapt nu s-a petrecut pe parcursul celui aproximativ un an curs de la data săvârșirii infracțiunii și până la constatarea ei. Mai mult, o asemenea împrejurare nu este de natură să dea o altă calificare juridică faptei comise, fiind, eventual, o circumstanță atenuantă avută în vedere la individualizarea pedepsei.

La data de 25 februarie 2010, a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, sub nr. 839/P/2010, sesizarea numitului Ș.Ș.Ș.S., privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., constând în aceea că, prin folosirea de documente false de identitate și proprietate, autori necunoscuți i-au retras din contul personal, deschis la B.C.R. Sucursala D.F., suma de 800.000 euro. În urma verificărilor efectuate de organele de poliție la unitatea bancară indicată de partea vătămată, s-a stabilit că inculpatul B.A.G., consilier clienți retail, din cadrul B.C.R. - Sucursala D.F., a efectuat tranzacții bancare în mod ilegal, extrăgând din contul reclamantului suma de 800.000 euro, pe care, la data de 15 februarie 2010, cu bună știință și în mod ilegal a remis-o unei persoane, despre care știa că nu este adevăratul titular al contului, ulterior acesta dispărând cu suma de bani în numerar.

Informațiile inițiale au relevat faptul că toate activitățile ilicite s-au realizat în baza unei rezoluții infracționale comune, hotărârea de a săvârși infracțiunea de înșelăciune fiind luată de inculpat împreună cu mai multe persoane, identificate cu apelativele „Ș.”, „M.”, „Ț.”, „C.”. Acesta din urmă, împreună cu autorul infracțiunii, acela care a pretins în incinta băncii că ar fi reclamantul Ș.Ș.Ș.S., au ridicat suma de 800.000 euro de la B.C.R. - Sucursala D.F., fiind sprijiniți direct și nemijlocit de consilierul bancar B.A.G., după care au dispărut suma de bani ridicată, fără a mai încredința complicelui - angajat al băncii - partea promisă din folosul infracțiunii.

Având în vedere că autorii și complicii la săvârșirea acestei infracțiuni au acționat cu mare precauție, lăsând „urme” care puteau conduce numai către funcționarul bancar, persoană considerată ca neaparținând grupului, fiind doar un instrument util atingerii scopului propus, că aceștia nu s-au prezentat sub identitățile reale, folosind apelative, că nu au falsificat acte de identitate care, găsite, să facă indubitabilă participarea lor la săvârșirea infracțiunii - având aplicate propriile fotografii, cercetarea penală a fost mult îngreunată, neputând fi aplicate metodele uzuale de descoperire și identificare a făptuitorilor. Activitatea susținută a organelor de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - S.I.C.

și a lucrătorilor din cadrul D.G.I.P.I. - S.I.P.I. Ilfov, materializată în probele administrate în cauză, completată de interceptările și înregistrările efectuate într-o altă cauză penală, aflată pe rolul unei alte unități de Parchet, a condus însă la identificarea tuturor participanților la săvârșirea faptei penale, după cum urmează: Autorul infracțiunii de înșelăciune, respectiv persoana care s-a prezentat în unitatea bancară ca fiind Ș.Ș.Ș.S., ridicând, cu complicitatea inculpatului B.A.G., suma de 800.000 euro, este inculpatul M.Ș., persoană care, de altfel, a participat împreună cu ceilalți inculpați la conturarea planului infracțional, revenindu-i suma de 130.000 euro din banii obținuți prin înșelăciune.

Acesta a fost însoțit în sediul băncii de către inculpatul C.D.I., considerat un alt participant la care se putea renunța cu ușurință, având în vedere că pe numele său a fost deschis contul în care au fost transferați ilicit banii părții vătămate. Persoana considerată autorul moral al faptei cercetate a fost inculpatul B. (G.) G., acesta fiind cel care l-a racolat pe inculpatul B.A.G., propunându-i identificarea unor persoane care dețin în conturile bancare sume importante de bani, iar ulterior plănuind modul de operare, însoțindu-i pe autor și complici la sediul unității bancare, revenindu-i totodată suma cea mai mare de bani din folosul infracțiunii - 370.000 euro.

Unul dintre complicii infracțiunii de înșelăciune a fost identificat în persoana inculpatului M.E., acesta având o contribuție morală la săvârșirea faptei ce constituie obiectul dosarului penal, în sensul participării și susținerii autorului, instigatorului și complicilor materiali cu ocazia discuțiilor purtate de aceștia anterior săvârșirii infracțiunii,revenindu-i pentru activitatea infracțională desfășurată suma de 130.000 euro. De asemenea a fost identificat inculpatul I.A., participant în calitate de complice la săvârșirea faptei penale, reținându-se că acesta a fost prezent la toate întâlnirile avute de inculpați în cursul lunilor ianuarie - februarie 2010, în incinta barului C., pe raza sectorului 2 București.

Cu această ocazie, inculpatul a participat activ la stabilirea modului de operare și a sarcinilor avute de fiecare dintre învinuiți, oferind acestora sprijin moral în realizarea rezoluției infracționale, contribuție care a fost „răsplătită” cu suma de 130.000 euro, bani proveniți din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Situația de fapt, așa cum a rezultat din coroborarea probelor administrate în cauză, este următoarea: La data de 24 decembrie 2009, inculpatul B.A.G. l-a cunoscut pe inculpatul B. (G.) G., acesta prezentându-se cu numele de „Ș.”, în timp ce se afla în zona Unirii, unde căuta un salon de masaj. Fiind nemulțumit de condițiile oferite de acest local, inculpatul B.A.G. s-a deplasat la un alt salon de masaj, situat pe Bld.

S.M., aici întâlnindu-l, din nou, pe inculpatul B. (G.) G., la sugestia căruia s-au deplasat împreună la un alt salon de masaj, situat în str. L. În locația amintită, cei doi inculpați au consumat băuturi alcoolice și au purtat diverse discuții, în timpul cărora inculpatul B. (G.) G. a aflat că inculpatul B.A.G. își desfășoară activitatea în cadrul B.C.R. Înțelegând că acest fapt îi poate fi de un real folos, inculpatul B.G. a încercat să îl impresioneze pe funcționarul bancar, relatându-i despre fapte de natură infracțională la care ar fi participat, prezentându-i totodată mai multe moduri de a înșela persoanele care dețin sume mari de bani. În aceeași împrejurare, inculpatul B.G. l-a întrebat pe inculpatul B.A.G.

dacă știe clienți ai băncii care să dețină sume mari de bani și, primind un răspuns afirmativ, a hotărât să-l convingă pe acesta să accepte propunerea de a sustrage din contul acestora sume substanțiale de bani, cu susținerea sa și a celorlalți inculpați. În perioada 25 decembrie 2009 - 11 ianuarie 2010, cei doi inculpați au ținut legătura telefonic, scopul fiind de a îl determina pe inculpatul B.A.G. să accepte propunerea. În jurul datei de 11 ianuarie 2010, în urma unui apel telefonic, inculpatul B.A.G. s-a întâlnit din nou cu inculpatul B.G., ocazie cu care acesta i-a reiterat propunerea de a scoate, în mod ilegal, diverse sume de bani din conturile clienților băncii, propunere acceptată de această dată, explicit, de către funcționarul bancar.

După obținerea acceptului, inculpatul B.G. împreună cu B.A.G. și ceilalți patru inculpați, respectiv M.Ș., M.E., I.A. și C.D.I., au procedat la stabilirea detaliilor și a rolului fiecăruia la săvârșirea faptei. Astfel, inculpatul B.A.G., având acces la informațiile bancare, urma să identifice în rândul clienților persoanele ale căror conturi conțineau sume mari de bani, situație în care s-a oprit asupra părții vătămate Ș.Ș.Ș.S. În ziua de 18 ianuarie 2010, informațiile obținute au fost comunicate de inculpatul B.A.G. inculpatului B.G., acesta aflând nume, prenume și CNP-ul părții vătămate, primind chiar și o fotocopie a declarației acesteia, care conținea specimenul de semnătură depus la bancă.

În acest timp, inculpatul C.D.I. potrivit înțelegerii comune, urma să deschidă un cont pe numele său, la una din sucursalele B.C.R., astfel că, în data de 08 februarie 2010, inculpatul s-a deplasat la B.C.R. Sucursala V., unde a depus o asemenea cerere, deschizând pe numele său un cont curent. Pentru punerea la punct a tuturor detaliilor privind modul de săvârșire a infracțiunii, cei șase inculpați s-au întâlnit de mai multe ori în diverse locații, una dintre acestea fiind barul C., unde s-au stabilit detaliile referitoare la cel mai eficient mod de a acționa și de a-și asigura scăparea. În această împrejurare, inculpatul M.E. a propus, la un moment dat, ca suma de bani să fie ridicată de la una din sucursale B.C.R.

Constanța, unde avea o cunoștință. La îndrumarea inculpatului B.A.G. , în data de 12 februarie 2010, inculpatul C.D.I. s-a prezentat la sediul B.C.R., Sucursala D.F., unde a făcut o solicitare de ridicare a sumei de 800.000 euro. Solicitarea a fost adresată chiar complicelui său, tot acesta comunicându-i să se prezinte în data de 15 februarie 2010, pentru ridicarea banilor . Cu intenția de a crea aparența unei simple neglijențe din partea sa, ca funcționar bancar ce urma să întocmească documentația pentru transferul sumei în cauză, inculpatul B.A.G. a propus ca în momentul prezentării la bancă, inculpatul M.Ș. - cel care își asumase rolul titularului de cont - să se legitimeze în fața sa cu actul de identitate original, iar funcționarul bancar să simuleze verificarea acestuia, pentru a nu crea suspiciuni colegilor săi aflați în incintă.

Cât despre imaginile surprinse de camerele de luat vederi, acestea nu ar fi constituit o problemă deosebită, fiind cunoscută dificultatea identificării unor persoane necunoscute, numai cu ajutorul acestora. În acest mod și fără a atrage atenția colegilor din sucursală, ar fi fost indusă conducerii băncii convingerea ca tranzacția s-a efectuat prin folosirea unui act de identitate falsificat, de către o persoana neidentificată, care a executat semnătura părții vătămate. La data de 15 februarie 2010, anterior intrării în sediul băncii, la rugămintea inculpatului B.G., inculpatul B.A.G. i-a mai pus încă odată la dispoziție inculpatului M.Ș. copia declarației părții vătămate, ce conținea specimenul de semnătura, pentru a putea executa, cu aproximație, semnătura părții vătămate.

Astfel, în data de 15 februarie 2010, în jurul orei 16.20, în incinta sucursalei B.C.R. din str. D.F., conform înțelegerii dintre inculpați, au intrat inculpații M.Ș. și C.D.I., în timp ce inculpații B.G., I.A. și M.E. au rămas într-un autoturism, așteptând în apropierea băncii. Cei doi inculpați s-au îndreptat spre biroul inculpatului B.A.G., unde inculpatul M.Ș., după ce a prezentat actul său de identitate, a semnat în fals dispozițiile de virare a sumei de 800.000 euro dintr-un cont al părții vătămate în altul, deținut tot de către aceasta, iar ulterior în contul inculpatului C.D.I., încercând să execute semnătura părții vătămate cât mai asemănătoare celei de pe înscrisurile existente deja în bancă.

Documentele de ridicare a numerarului au vizat suma de 770.000 euro, în timp ce pentru restul de 30000 euro s-a constituit un depozit cu scadență la data de 01 martie 2010. Astfel, inculpatul C.D.I. a mers la casierie, de unde a ridicat suma de 750.750 euro, rezultată în urma reținerii comisionului bancar, după care, împreună cu inculpatul M.Ș. au părăsit incinta băncii, banii fiind remiși coinculpaților B.G., M.E. și I.A., care se aflau într-un autoturism, parcat în apropiere. Așa cum s-a putut observa din interceptările și înregistrările efectuate, singurii inculpați care nu au primit cotă din banii ilicit dobândiți în ziua respectivă sunt C.D.I. și B.A.G., cu mențiunea că primului dintre ei avea să îi revină suma depozitată, de 30000 euro, la data de 01 martie 2010, în timp ce ultimului coparticipanții au decis să nu îi dea nimic.

Inculpatul C.D.I. nu a recunoscut faptul că suma ce reprezenta valoarea depozitului constituia partea sa din produsul infracțiunii, susținând că, potrivit înțelegerii cu ceilalți inculpați, urma să fie luată o hotărâre ulterioară ridicării celei mai mari părți a banilor, însă după data de 15 februarie 2010 nu a mai putut lua legătura cu restul inculpaților. Cu toate acestea, potrivit declarațiilor martorilor C.A. și S.C.F. - funcționari bancari - la sfârșitul lunii februarie 2010, inculpatul C.D.I. s-a prezentat la sediul sucursalei B.C.R. - V., unde a solicitat retragerea din cont și a restului de 30.000 euro fapt ce contravine susținerilor sale, întărind convingerea că banii respectivi reprezentau cota sa din banii dobândiți ilicit.

Din actele existente la dosarul cauzei a reieșit faptul că din totalul sumei de 750.750 euro, inculpatului B.G. i-au revenit 370.000 euro, în timp ce inculpații M.Ș., I.A. și M.E. au primit câte aproximativ 130.000 euro de fiecare. Cu ocazia audierilor, inculpații B.G., M.E. și I.A. au declarat că nu recunosc învinuirile aduse, nu știu nimic despre fapta ce constituie obiectul dosarului și au considerat că ceilalți doi inculpați, din dorința de răzbunare, fac afirmații mincinoase la adresa lor. În timp ce inculpatul B.A.G. a recunoscut în mod constant faptele comise, formulând declarații ample care au ajutat la stabilirea situației de fapt, inculpatul C.D.I. a declarat în mare parte adevărul, încercând însă minimalizarea propriei contribuții la săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul M.Ș. s-a sustras urmăririi penale pe toată durata efectuării acesteia, față de acesta s-a efectuat procedura trimiterii în judecată în lipsă. În ceea ce-i privește pe inculpații B.A.G. și C.D.I. având în vedere poziția procesuală a acestora și solicitarea adresată instanței în sensul de a se face aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen. Tribunalul nu a mai procedat la analiza probatoriului în ceea ce-i privește pe acești inculpați. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații B.G., B.A.G., M.E. și C.D.I. Parchetul a criticat sentința penală sub trei aspecte și anume: - greșita deducere a perioadei de reținere și arest preventiv din pedeapsa aplicată inculpaților B. (G.) G. și C.D.I.; - greșita aplicare a art. 320 1 C. proc.

pen. în cazul inculpatului C.D.I.; - greșita restituire a sumei de 2500 euro, în baza art. 169 C. proc. pen., inculpatului B. (G.) G.. La judecata în fond a cauzei Parchetul și-a mai extins motivele de apel cu încă unul și anume că inculpatul B.A.G. trebuie să-i fie interzise dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. c) în condițiile art. 71 și 65 C. pen. Inculpatul B. (G.) G. a solicitat redozarea și aplicarea dispozițiilor art. 74 - 76 având în vedere că poate beneficia de circumstanțe personale. Inculpatul B.A.G. a arătat că apelul său se referă în exclusivitate la diminuarea pedepsei, astfel să se dea o eficiență mai mare dispozițiilor art. 74-76 C. pen. care au fost reținute deja în favoarea lui.

Inculpatul M.E. a solicitat redozarea pedepsei aplicate de 10 ani, având în vedere atitudinea sa procesuală pe întreaga durată a urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești. Inculpatul C.D.I. față de recursul Parchetului a solicitat ca acesta să fie respins cu referire la aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., având în vedere că a recunoscut întreaga activitate infracțională, astfel că acest text de lege a fost corect reținut și să se facă aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Prin decizia penală nr. 44/A din 17 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București. A desființat în parte sentința penală nr. 641 din 15 septembrie 2011 și rejudecând în fond: A interzis inculpatului B.A.G.

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. A computat arestarea preventivă a inculpatului B. (G.) G. de la 19 iulie 2010 și pentru inculpatul C.D.I. reținerea din 24 iunie 2010 și arestul preventiv din 5 iulie 2010 la zi. A înlăturat inculpatului C.D.I. aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. c) C. pen., urmând ca pedeapsa ce urmează să o execute să fie de 7 ani închisoare. A înlăturat dispozițiile privind restituirea către inculpatul B. (G.) G. a sumei de 2500 euro. În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen. a computat prevenția inculpatului B.A.G. din 24 iunie 2010 la zi, cât și pentru inculpatul M.E.

tot din 24 iunie 2010 la zi. În temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpaților B.A.G., M.E. și C.D.I. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B.G., M.E. și C.D.I. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Apelul Parchetului este întemeiat cu privire la inculpatul C.D.I. în sensul că reținerea este din 24 iunie 2010 și arestul preventiv din data de 5 iulie 2010 la zi și nu din 6 iulie 2010, cât și cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. pentru acest inculpat apreciind că acestea au fost reținute greșit în condițiile în care recunoașterea în fața instanței de judecată la primul termen trebuia să fie necondiționată și să fie o recunoaștere a probelor administrate la urmărirea penală și o judecată pe aceste probe, aspecte ce nu se regăsesc în cauză.

De asemenea, s-a înlăturat măsura luată de Tribunalul București privind restituirea sumei de 2500 euro inculpatului B. (G.) G. întrucât probele administrate în cauză nu au relevat cu certitudine că această sumă de bani ar proveni din săvârșirea unor fapte de natură penală. S-a apreciat că se impune aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. față de inculpatul B.A.G. întrucât acesta a ocupat funcția de consilier clienți retail din cadrul B.C.R. - Sucursala D.F. Cu privire la apelurile declarate de cei patru inculpați, s-a apreciat că sunt nefondate, activitatea infracțională a acestora fiind complexă și vizând o sumă importantă de bani. De asemenea, pedepsele au fost corect individualizate și corespund criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B. (G.) G., B.A.G., M.E. și C.D.I. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a invocat incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10 și 17 2 C. proc. pen. întrucât există contradicție între dispozitivul instanței de apel și considerente, între minuta deciziei penale atacate și dispozitivul acesteia; de asemenea, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de apel formulată de inculpatul B.A.G., a dedus greșit perioada reținerii și arestului preventiv din pedeapsa aplicată inculpatului B. (G.) G. și în mod greșit a aplicat inculpatului B.A.G.

pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. A mai arătat, oral, reprezentantul Parchetului că hotărârea instanței de apel este nemotivată. Recurenții inculpați B. (G.) G. și B.A.G. au invocat incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10 și 17 2 C. proc. pen. și au solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare întrucât decizia este nemotivată, există contradicții între considerente și dispozitiv și că instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale ale inculpaților și în mod greșit a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

pentru inculpatul B.A.G. Recurenții inculpați M.E. și C.D.I. au invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și au solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii acestora și aplicarea art. 86 1 C. pen. (inculpatul C.D.I.). Înalta Curte, analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate, apreciază că recursurile formulate sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 839/P/2010, din data de 14 septembrie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților: - B. (G.) G., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune, faptă prev. de art. 25 C. pen.

rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - B.A.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, faptă prev. de art. 215 1 C. pen. și înșelăciune, faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - M.E., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - C.D.I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, în legătură cu inculpatul B.G., s-a reținut că la sfârșitul anului 2009, l-a racolat pe inculpatul B.A.G., funcționar bancar, și l-a determinat să transfere, în mod fraudulos, suma de 800.000 euro, din contul părții vătămate Ș.Ș.Ș.S., în pontul unui coinculpat; a participat la stabilirea planului de acțiune, încurajând activitatea infracțională a celorlalți participanți; i-a însoțit pe autori și pe complici la sediul unității bancare și i-a așteptat în apropierea băncii; a primit suma de 370.000 euro din produsul infracțiunii. În legătură cu inculpatul B.A.G., s-a reținut că, în calitate de consilier clienți retail și totodată gestionar de fapt al produselor și serviciilor bancare, în cadrul B.C.R.

SA - Sucursala D.F., la data de 24 aprilie 2009 a folosit dispozitivul de validare a operațiunilor efectuate prin internet banking, aparținând părții vătămate D.I., transferând din contul acestuia, în contul său personal deschis la B.C.R. SA, suma de 11.000 RON. Tot cu privire la inculpatul B.A.G., s-a mai reținut că în cursul lunii februarie 2010, în calitate de consilier retail al B.C.R. SA - Sucursala D.F., în baza unei înțelegeri prealabile cu ceilalți inculpați, a efectuat tranzacții bancare în mod ilegal, pretinzând că inculpatul M.Ș. este adevăratul titular al contului și a transferat suma de 800.000 euro din contul părții vătămate Ș.Ș.Ș.S., într-un alt cont deschis pe numele inculpatului C.D.I., inducând astfel în eroare reprezentanții unității bancare, cu scopul obținerii pentru sine și pentru coinculpați a unui folos material injust.

În legătură cu inculpatul M.E., s-a reținut că în perioada 25 decembrie 2009 - 11 ianuarie 2010, a participat la toate discuțiile purtate de coinculpați, privind conturarea planului de inducere în eroare a reprezentanților legali ai băncii, având astfel o contribuție morală la săvârșirea faptei ce constituie obiectul dosarului penal, contribuție relevată și de însoțirea autorilor și celorlalți complici la locul săvârșirii faptei, așteptându-i în apropierea băncii pentru a le asigura scăparea în eventualitatea în care fapta nu s-ar fi derulat conform planului, pentru contribuția sa revenindu-i suma de aproximativ 130.000 euro. În ceea ce-l privește pe inculpatul C.D.I., s-a reținut că în perioada decembrie 2009 - februarie 2010 a participat la stabilirea planului de inducere în eroare a reprezentanților legali ai băncii; pe baza înțelegerii cu ceilalți coinculpați, la data de 12 februarie 2010, s-a deplasat la Sucursala B.C.R.

- V. unde a solicitat deschiderea unui cont curent pe numele său, cont în care aveau să fie virați banii obținuți prin înșelăciune; la data de 15 februarie 2010 l-a însoțit pe inculpatul M.Ș. în sediul Sucursalei B.C.R. D.F., moment în care acesta, substituindu-se adevăratului titular al contului, a virat în contul său (al inculpatului C.D.I.) suma de 800.000 euro, din aceasta revenindu-i suma de 30.000 euro. Examinând hotărârile pronunțate în cauză, Înalta Curte constată că decizia pronunțată de instanța de apel este criticabilă și, prin urmare, recursurile declarate de Parchet și de inculpați sunt fondate, pentru următoarele motive: Există contradicție între dispozitivul hotărârii instanței de apel și considerentele acesteia referitor la deducerea prevenției inculpatului B.A.G., situație care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc.

pen. Astfel, în considerentele deciziei penale instanța de apel se referă la inculpatul B.A.G. și constată că instanța de fond a computat corect prevenția din 19 iulie 2010 la 18 ianuarie 2011, în condițiile în care acesta a fost reținut la 24 iunie 2010 și arestat la data de 25 iunie 2010. În dispozitivul aceleiași decizii, însă, în contradicție cu mențiunea din considerente, s-a computat prevenția inculpatului B.A.G. din data de 24 iunie 2010 la zi, situație corectă, de altfel. Există contradicție între minuta deciziei penale pronunțate și dispozitivul acesteia cu privire la deducerea arestului preventiv al inculpatului B. (G.) G., situație care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc.

pen. Astfel, în minuta deciziei atacate s-a dispus deducerea arestării preventive a inculpatului B. (G.) G. de la 19 iulie 2010 la data de 18 ianuarie 2011, menționându-se data până la care a fost arestat, în timp ce în dispozitivul acesteia instanța dispune deducerea arestării preventive a acestui inculpat de la 19 iulie 2010 fără a se preciza data până la care a fost arestat. Un alt motiv care impune casarea deciziei penale atacate se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen.

și constă în greșita deducere a perioadei de reținere și arest preventiv din pedeapsa aplicată inculpatului B. (G.) G. Astfel, în dispozitivul deciziei atacate s-a dispus computarea arestării preventive a acestui inculpat de la data de 19 iulie 2010 la zi în loc de a se dispune computarea corectă a arestării prevenției acestuia de la data de 19 iulie 2010 la data de 20 ianuarie 2011. Conform fișei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost reținut la data de 19 iulie 2010 și arestat preventiv la data de 20 iulie 2010. Prin decizia penală nr. 132 din 20 ianuarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 385/2/2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis recursul declarat de inculpatul B. (G.) G. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a casat în parte încheierea atacată și cu privire la inculpatul B. (G.) G. a înlăturat menținerea stării de arest preventiv și a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, dispunând, totodată, punerea de îndată în libertate a acestuia.

Un alt aspect care impune casarea deciziei penale pronunțate de instanța de apel constă în faptul că aceasta nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale și anume asupra cererii formulată de inculpatul B.A.G., situație care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. Astfel, inculpatul susmenționat a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 641 din 15 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, criticând-o sub aspectul pedepsei aplicate în sensul că a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 C. pen. și reducerea pedepsei. În considerentele deciziei instanța de apel a menționat că „(...) apelurile celor patru inculpați sunt nefondate (...) și se resping ca atare”, însă în dispozitivul aceleiași decizii s-a făcut referire doar la apelurile inculpaților B. (G.) G., M.E.

și C.D.I., fără a se dispune și asupra apelului declarat de inculpatul B.A.G. Reține Înalta Curte și un alt aspect pentru care este criticabilă decizia penală pronunțată de instanța de control judiciar și anume că în mod greșit aceasta a dispus aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale față de inculpatul B.A.G., creându-i acestuia o situație mai grea în propria cale de atac, situație care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 385 9 pct. 9, 10 și 17 2 C. proc.

pen., motiv pentru care va admite recursurile formulate, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel. Cu prilejul rejudecării apelurilor, instanța va avea în vedere și celelalte motive invocate de recurenții inculpați referitoare la redozarea pedepselor și schimbarea modalității de executare a acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații B. (G.) G., B.A.G., M.E. și C.D.I. împotriva deciziei penale nr. 44/A din 17 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează în totalitate decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Menține starea de arest a inculpaților B.A.G., M.E. și C.D.I. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.D.I., în sumă de 200 RON, se va plăti din Fondul Ministerului Justiției. Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații B. (G.) G., B.A.G. și M.E., în cuantum de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2012.