ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1368/2019

HOTĂRÂRE

18.09.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1368/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 16 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 30.812 RON, în temeiul contractului de subantrepriză din 1 februarie 2018, precum și a daunelor-interese moratorii de 0,01% pe zi de întârziere, începând cu 30 septembrie 2018 și până la plata integrală a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270 alin. (1), art. 1350 alin. (1), art. 1523 alin. (1) lit. d) și art. 1535 C. civ., art. 1014-1025 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 7 martie 2019, pârâta B. S.R.L. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța.

Prin sentința civilă nr. 2862 din 13 martie 2019, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Constanța a evocat dispozițiile art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 3 și art. 1016 C. proc. civ., după care a reținut că din actele aflate la dosar rezultă că părțile nu au stabilit în mod expres locul executării contractului.

Aceeași judecătorie a constatat că, deși contractul are ca obiect executarea de către reclamantă a lucrărilor de placare cu polistiren, execuție masa spaclu, execuție tencuială în șantierul Năvodari, acesta nu a fost stabilit în mod expres ca și loc al executării contractului, ci doar ca obiect al contractului.

Judecătoria Constanța a mai reținut că în contractul dedus judecății trebuia să se menționeze în mod expres că locul executării obligațiilor contractuale este în Năvodari, strada x 86, județul Constanța, zona Mamaia Nord sau orice altă locație.

Reținând că nu sunt întrunite cerințele art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., aceeași judecătorie a apreciat că devin incidente dispozițiile art. 107 din același act normativ.

Constatând că sediul pârâtei este în București, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 2874/2019 din 16 mai 2018, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a constatat că părțile au încheiat contractul de subantrepriză din 1 februarie 2018, prin care reclamanta și-a asumat obligația de executare a lucrărilor de construcții în șantierul Năvodari, strada x 86, județul Constanța, zona Mamaia Nord, iar pârâtă și-a asumat obligația de a plăti prețul lucrărilor.

După ce a evocat dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., aceeași judecătorie a reținut că din cuprinsul contractului dedus judecății rezultă că locul executării obligației de a finaliza lucrările de construcții și a obligației de plată a prețului a fost stabilit de părți ca fiind în circumscripția Judecătoriei Constanța.

Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că menționarea în contract a locului de executare a obligațiilor determină incidența art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.. De altfel, aceeași instanța a reținut că prevederile contractuale agreate de părți nu pot fi interpretate numai prin raportare la obiectul contractului, întrucât nu aceasta a fost intenția lor.

Reținând că este incident un caz de competență teritorială alternativă și că reclamanta și-a exprimat opțiunea, Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că instanța aleasă de aceasta, respectiv Judecătoria Constanța, este competentă teritorial să soluționeze cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 14 iunie 2019, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Constanța și Judecătoria Sectorului 1 București - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Litigiul are ca obiect obligarea pârâtei, pe calea ordonanței de plată, la achitarea sumei de 30.812 RON, în temeiul contractului de subantrepriză din 1 februarie 2018.

Potrivit art. 1016 C. proc. civ., "dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță".

Astfel, cererea prin care se tinde la valorificarea unei creanțe în procedura ordonanței de plată se soluționează de instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., "în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în executarea contractului de subantrepriză din 1 februarie 2018.

În cuprinsul clauzei de la pct. 2.1.1 din contractul de subantrepriză din 1 februarie 2018 s-a menționat că subantreprenorul va executa lucrările în șantierul Năvodari, strada x 86, județul Constanța, zona Mamaia Nord.

Așadar, locul executării obligațiilor contractuale este specificat în cuprinsul contractului dedus judecății.

În aceste condiții, devine incident art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care instituie un caz de competență teritorială alternativă în favoarea instanței locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, inclusiv în cazul cererilor privind executarea unui contract.

Având în vedere că reclamanta are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ., iar aceasta a sesizat instanța de la locul executării contractului, rezultă că Judecătoriei Constanța îi revine competența de soluționare a cauzei.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 și art. 116, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.