ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3197/2014

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamanta

Asociația de Dezvoltare Intercomunitară T.N. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală, Constatare

și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, solicitând anularea în tot a procesului-verbal

de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii din 27

decembrie 2012 și decizia nr. 74/2013 emise de pârât.

Prin sentința civilă

nr. 78 din 20 februarie 2014, Curtea de Apel Cluj a admis excepția necompetenței

sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

sentință, Curtea de Apel Cluj a luat în considerare clauza atributivă de competență,

stabilită de părți prin art. 23 alin. (1) din contractul de finanțare din anul 2010.

A reținut Curtea de Apel

Cluj că soluția aleasă de părți prin contractul de finanțare, care reprezintă legea

părților, este în deplină concordanță cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004, și că, odată opțiunea făcută, nici una din părțile contractante nu

mai poate reveni asupra celor convenite, întrucât ea este rezultatul voinței ce

au exprimat cu anticipație.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, sub nr. 1072/33/2013, la data de 28 martie 2014.

La termenul de judecată

din 19 mai 2014, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă

nr. 1546 din 19 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară

T.N., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației

Publice, în favoarea Curții de Apel Cluj.

A constatat ivit conflictul

negativ de competență și a înaintat dosarul la Î.C.C.J. în vederea stabilirii competenței.

A reținut Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, că în cauza de față

obiectul judecații nu este contractul de finanțare, în raport de care Curtea de

Cluj a stabilit competența teritorială prin raportare la dispozițiile din contract.

Obiectul prezentei judecăți,

conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, îl constituie anularea notei de constatare

nereguli emisă de pârât, acte administrative de autoritate, pentru care legiuitorul

a stabilit conform O.U.G. nr. 66/2011 atât o procedură specială, cât și o competență

jurisdicțională specială, conform cu art. 46 și 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

A mai reținut Curtea de

Apel București că norma de trimitere înscrisă în art. 5 alin. (2) din O.U.G.

nr. 66/2011 obligă părțile și instanța să respecte dispozițiile de competență impuse

prin legea organică, respectiv prin Legea nr. 554/2004, în sensul că stabilirea

competenței jurisdicționale nu se va putea face decât prin raportare exclusivă la

dispozițiile imperative înscrise în legea organică, în speță art. 10 din Legea

nr. 554/2004.

Acordul de voință exprimat

în contract nu se regăsește in litigiul de față ce este generat de exercitarea puterii

de decizie și a dreptului de control de către autoritatea administrativa, părțile

nefiind angajate într-un litigiu de pe poziții de egalitate asemeni poziției asumate

în contractul de finanțare.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135

alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a adopta această

soluție, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:

Astfel cum rezultă din

actele dosarului, obiectul pretențiilor deduse judecății îl constituie „anularea

procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii

din 27 decembrie 2012 și a deciziei nr. 74/2013 emise de pârât“.

Temeiul de drept al acțiunii

îl constituie dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, coroborate

cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 10 alin. (1

1

)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată

că atât decizia de soluționare a contestației, precum și procesul-verbal de stabilire

a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii, reprezintă acte administrative

de autoritate, prin care se stabilesc creanțe bugetare, pentru care legiuitorul

a prevăzut, conform O.U.G. nr. 66/2011, atât o procedură administrativă specială

de contestare (art. 47) cât și procedura judiciară de urmat, prin art. 51 alin.

(2) stabilindu-se că „Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi

atacate de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ

competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare”.

Prin urmare, pentru a

stabili instanța de contencios administrativ competentă teritorial să soluționeze

pricina, trebuie aplicate dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

modificată, potrivit cărora în materia contenciosului administrativ este reglementată

o competență teritorială alternativă, în sensul că „reclamantul se poate adresa

instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului”.

Cum în speță, reclamanta

a înțeles să învestească instanța de contencios administrativ în circumscripția

căreia își are sediul, competentă teritorial să soluționeze litigiul este Curtea

de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pe de altă parte, se reține

că izvorul obligației impusă reclamantei prin procesul-verbal de stabilire a creanțelor

bugetare rezultate din aplicarea dobânzii excede contractului de finanțare, clauza

asupra competenței teritoriale, înscrisă în convenție, având aplicabilitate doar

în situația în care obiectul litigiului l-ar constitui neînțelegerile ivite din

modul de îndeplinire a clauzelor contractuale.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin.

(1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară

T.N. și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția

Generală, Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene în favoarea Curții de

Apel Cluj, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 septembrie 2014.