ÎCCJ, Secția a II-a civilă

Ședința publică din data de 7 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față:

I. Prin cererea înregistrată la data de 13 septembrie 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Buzău, disjunsă din cauza nr. 1370/114/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. Prospecțiuni S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a lucrat în locuri de muncă și în activități care se încadrează în grupa I de muncă, în perioadele 5 aprilie 1989 - 22 ianuarie 1991, 4 februarie 1992 - 24 ianuarie 1996, 1 mai 1996 - 1 aprilie 2001, precum și în condiții speciale, începând cu data de 1 aprilie 2001 și până la zi, în procent de 100%. A solicitat, totodată, obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței în acest sens.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că a lucrat ca sudor și artificier în perioadele menționate, apreciind că activitatea și locul de muncă se încadrează în grupa I de muncă, iar începând din 1 aprilie 2001, se încadrează în categoria condițiilor speciale.

În drept, au fost învederate prevederile art. 1 și art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2003, cele ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 și prevederile Ordinului nr. 50/1990.

Prin sentința nr. 1389/2018 din data de 11 octombrie 2018, Tribunalul Buzău, secția I civilă a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Buzău, invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei promovate de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Prahova.

În motivarea acestei sentințe s-a reținut că, potrivit art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, republicată, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncii se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, iar conform dispozițiilor art. 208 coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, republicată, competența de soluționare în primă instanță a conflictelor individuale de muncă este stabilită în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

S-a constatat că reclamantul are reședința stabilită pentru perioada martie 2018 - martie 2019 în orașul Plopeni, jud. Prahova, locație situată în raza locului de muncă și în circumscripția Tribunalului Prahova.

În consecință, instanța a constatat întemeiată excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Buzău, invocată din oficiu, astfel că a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

II. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 13 noiembrie 2018, sub același număr de dosar.

Prin sentința nr. 124 din data de 21 ianuarie 2019, Tribunalul Prahova, secția I civilă, definitivă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivare, Tribunalul Prahova a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscriptie își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, iar conform art. 216 din actul normativ menționat, coroborat cu dispozițiile art. 12 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Tribunalul Prahova a dispus verificări în ceea ce privește adresa de reședință a reclamantului, verificări în urma cărora a rezultat că acesta nu locuiește efectiv la adresa din orașul Plopeni, jud. Prahova (procesul-verbal din data de 20 decembrie 2018 - dosarul Tribunalului Prahova).

Făcând trimitere la împrejurarea că reclamantul are domiciliul în județul Dolj, instanța a considerat că reședința acestuia, stabilită pe raza județului Prahova, nu este expresia unei realități în ce privește faptul locuirii, astfel cum rezultă din procesul-verbal din data de 20 decembrie 2018 emis de organele de politie din orașul Plopeni, precizând că stabilirea acestei reședințe în iminența procesului, la data de 19 martie 2018, s-a făcut în considerarea acestuia, neexistând o intenție reală a reclamantului de a locui la adresa de reședință.

Ca atare, a conchis că apartine instantei de la domiciliul reclamantului competența de soluționare a cauzei.

III. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 15 februarie 2019, sub același număr de dosar.

Prin încheierea din data de 5 aprilie 2019, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a scos cauza de pe rol și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea stabilirii instanței competente.

În motivarea acestei sentințe, s-a reținut, în esență, că reclamantul domiciliază în jud. Gorj și are reședința stabilită, începând din data de 19 martie 2018 și până la 18 martie 2019, în orașul Plopeni, jud. Prahova.

Tribunalul Prahova a considerat că aparține instanței de la domiciliul reclamantului competența de soluționare a cauzei, reținând că acest domiciliu este cel din jud. Gorj.

Cu toate acestea, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Dolj.

Prin urmare, Tribunalul Dolj a apreciat necesar a se scoate cauza de pe rol și a se înainta la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea stabilirii instanței competente.

III. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 2 mai 2019, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Din analiza acestui text de lege rezultă că pentru a crea conflict negativ de competență este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: două sau mai multe instanțe să se declare deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență să fie reciproce și cel puțin una dintre instanțele sesizate să fie competentă să soluționeze cauza.

Totodată, art. 132 alin. (3) C. proc. civ. prevede că, "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după, caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

Așadar, existența conflictului negativ de competență presupune pronunțarea unor soluții de declinare reciprocă a competenței de către instanțele sesizate.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că, prin sentința nr. 1389/2018 din data de 11 octombrie 2018, Tribunalul Buzău a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Buzău, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova.

La rândul său, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj (sentința nr. 124 din data de 21 ianuarie 2019).

Primind cauza spre soluționare, prin încheierea din data de 5 aprilie 2019, Tribunalul Dolj a constatat că, deși Tribunalul Prahova a reținut, în mod corect, că domiciliul reclamantului se află în județul Gorj, această instanță a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Astfel, încheierea anterior evocată nu cuprinde o soluție de admitere a unei eventuale excepții de necompetență teriorială, nici o dispoziție de declinare a competenței în favoarea instanței de la care a primit cauza spre soluționare (Tribunalul Prahova), ci cuprinde doar o soluție de trimitere a dosarului pe cale administrativă către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Or, trimiterea administrativă a dosarului nu echivalează cu declinarea reciprocă a competenței, în sensul art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, nepronunțarea unei soluții de declinare a competenței de către Tribunalul Dolj are drept consecință neîndeplinirea cerințelor cumulative impuse de art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va constata inexistența conflictului negativ de competență și va restitui dosarul instanței de la care l-a primit, respectiv Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Restituie cauza Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2019.