ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1836/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, la data de 22 martie 2013, sub nr. 4152/288/2013, petenta I.N.G.B. N.V. Amsterdam, sucursala București a solicitat, în contradictoriu cu intimatul C.G.G.F., constatarea nulității absolute a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria H nr. 0397961 din 05 martie 2013 emis de intimată, anularea sancțiunii cu amenda și, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment. În motivarea plângerii contravenționale, petenta a arătat că nu s-a efectuat niciun control la sediul său și a invocat prevederile art. 3 alin. 3 din Regulamentul de organizare și funcționare a G.F.

aprobat prin Ordinul A.N.A.F. nr. 1468/2010, susținând că S.J. Vâlcea nu era competentă să efectueze vreun control la sediul din București, depășindu-și atribuțiile stabilite. A mai susținut că s-au încălcat prevederile art. 19 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 2/2001, întrucât procesul-verbal atacat nu cuprinde nicio mențiune cu privire la martorul asistent și nici motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Petenta a arătat că a fost indicată greșit instanța la care se depune plângerea contravențională ca fiind Judecătoria Vâlcea, întrucât locul săvârșirii contravenției nu poate fi decât în București, întrucât la București se află personalul responsabil cu răspunsuri de genul celor invocate de intimată, la sediul băncii fiind trimise și adresele la care se dorea răspuns, precum și procesul-verbal.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență. 2.1. Prin Sentința civilă nr. 5732 din 14 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. 4152/288/2013, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de petentă, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Rm. Vâlcea a reținut că, față de locul de unde petenta trebuia să dea curs solicitărilor intimatului, presupusa contravenție s-a săvârșit la București, sediul intimatului fiind locul unde s-a constatat săvârșirea presupusei contravenții. Cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 23 iulie 2013, sub nr. 29809/299/2013.

La primul termen de judecată, în conformitate cu art. 130 alin. (2) C. proc. civ., instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale de ordine publică a Judecătoriei Sectorului 1 București. 2.2. Prin Sentința civilă nr. 21522 din data de 5 noiembrie 2013, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de petenta I.N.G.B. N.V. Amsterdam, sucursala București, în contradictoriu cu intimatul Comisariatul G.G.F. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția și că, în cazul contravențiilor ce sancționează o inacțiune, locul săvârșirii faptei este locul unde ar fi trebui realizată obligația pozitivă. Din cuprinsul procesului-verbal atacat, precum și din adresa nr. 130565 din 26 februarie 2013 rezultă cu evidență că fapta sancționată contravențional a fost săvârșită la sediul G.F., secția Județeană Vâlcea, unde ar fi trebuit comunicate informațiile solicitate de această instituție. Acest aspect a fost stabilit și prin procesul-verbal de contravenție în care s-a indicat că plângerea contravențională se depune la Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei. Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria H nr. 0397961 din 5 martie 2013 încheiat de Garda Financiară, secția Județeană Vâlcea, prin care, în baza art. 219 alin. (2) lit. g) din O.G. nr. 92/2003, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 25.000 lei. Art. 219 alin. (1) lit. r) din O.G.

nr. 92/2003 prevede că refuzul de a îndeplini obligația prevăzută la art. 52 alin. (1) din ordonanță, respectiv aceea potrivit căreia „Contribuabilul sau altă persoană împuternicită de acesta are obligația de a furniza organului fiscal informațiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. În același scop, organul fiscal are dreptul să solicite informații și altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Informațiile furnizate de alte persoane se iau în considerare numai în măsura în care sunt confirmate și de alte mijloace de probă”, constituie contravenție. Ambele instanțe aflate în conflict au reținut, în lipsa unor dispoziții speciale, incidența în cauză a dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Astfel, pentru determinarea instanței competente, prezintă relevanță stabilirea locului săvârșirii contravenției. Petentei i-a fost imputată încălcarea art. 52 din O.G. nr. 92/2003, respectiv necomunicarea informațiilor solicitate în scris de către organele G.F. Totodată, se observă că fapta contravențională de comiterea căreia este acuzată petenta constă în inacțiune considerată a fi săvârșită, ca element material al contravenției, la locul în care ar fi trebuit să se îndeplinească acțiunea, conduita activă la care legea obligă, furnizarea/prezentarea datelor solicitate.

Acest loc coincide și cu locul constatării contravenției, sediul G.F. Vâlcea din Municipiul Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, unde a fost încheiat procesul verbal de contravenție contestat în cauză. Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe I.N.G.B. N.V. Amsterdam, sucursala București și Comisariatul G.G.F. în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2014.